Dan Schwartz: Vreau sa cred ca Romania nu va repeta greseala altor state europene de a crea bunastare artificiala astazi pe seama generatiilor viitoare

Ce se intampla cu economia noastra? S-a angajat ea in ultimii 20 de ani pe un drum de restructurare promitatoare sau este intr-o stare de criza cronica dominata mai degraba de confuzie si coruptie? Ce sanse avem in urmatorii ani?

Dan Schwartz: Se spune ca drumul spre iad este pavat cu bune intentii. Este exact ceea ce cred ca s-a petrecut in Romania in ultimii 20 de ani: guverne succesive, aproape sigur manate de buna credinta, au incercat sa repuna economia falimentara (dar plina de orgolii nejustificate gen Casa Poporului) mostenita de la sistemul comunist pe o linie de plutire care, de multe ori, s-a dovedit iluzorie. Liberalizarea "controlata", teama ca o "terapie de soc" (asa cum a fost aplicata, de exemplu, in Polonia) ar putea genera conflicte sociale cu consecinte greu de estimat in zona procesului electoral, frica de schimbare si lipsa de experienta, in ultima instanta, i-au facut pe politicienii nostri sa adopte masuri economice care au dat rezultat numai pe jumatate. Necunoasterea sau ignorarea mecanismelor economiei de piata, orgoliul care de cele mai multe ori incearca (fara succes) sa mascheze nepriceperea, apelarea la tehnici invechite si la asa-zise "solutii" salvatoare de moment in lipsa unei strategii reale de dezvoltare, luptele pentru putere politica si avantaje economice nejustificate au contribuit si ele la incetinirea proceselor de reforma chiar si atunci cand, cel putin la modul declarativ, a existat intentia de schimbare. Astfel, desi oficial recunoscuta ca o economie de piata, Romania inca are parte de un sistem in care sclerozele trecutului alimentate de coruptia si incompetenta prezentului fac ca blocajele si disfunctionalitatile economice sa fie greu de administrat. Cel mai recent exemplu in acest sens este incercarea de privatizare a Oltchim, care, dincolo de umorul amar si involuntar al situatiilor create, este in momentul de fata o sursa generatoare de nemumultumiri si frustrari care par de nesolutionat. In fine, chiar daca a avut parte de blocaje si incetiniri cu cauze diverse precum criza economica si financiara globala si nationala si disputele politice interne din ultima vreme, economia de piata si-a facut totusi datoria si a creat un puternic sector privat care genereaza cea mai mare parte din produsul intern brut si ofera locuri de munca marii majoritati a populatiei active a Romaniei. In ciuda franelor si a obstacolelor de care a avut parte, economia romaneasca se afla dupa parerea mea pe drumul corect, acela al liberalizarii si dezvoltarii. Daca ar fi si putin ajutata de factorii politici prin adoptarea de masuri care sa stimuleze cresterea economica, cum ar fi crearea si adoptarea prin dezbatere publica a unei strategii de dezvoltare neinfluentabila politic, renuntarea la reguli birocratice si la prevederi fiscale care defavorizeaza intreprinzatorii privati, crearea unui mediu concurential bazat pe reguli care sa protejeze initiativa privata corect manifestata si care sa sanctioneze coruptia si necinstea, asigurarea unei legislatii comerciale, fiscale si a muncii simple, clare si stabile, in concordanta cu principiile unei economii moderne de piata, renuntarea la interventiile nejustificate ale statului in economie si la populismul electoral manifestat in special in zona asa numitei "protectii sociale", atunci cred ca rezultatele nu ar intarzia sa apara.

Este politica de depasire a crizei prefigurata in prezent cea care pare a fi adecvata si sustinuta de populatie? Ce se poate face pentru a depasi starea actuala, pe ce directii e important sa ne axam in urmatorii ani?

Dan Schwartz: De regula, masurile economice de iesire din criza sunt rar sustinute de populatie, intrucat ele se bazeaza intr-o prima faza pe renuntari si limitari de toate soiurile. Cred ca politica Romaniei de a reactiona in fata crizei economice si financiare, chiar imperfecta si uneori creata cum se spune "pe genunchi", a fost in general corecta, chiar daca a generat nemultumiri in randul populatiei. Renuntarea la restrictii si revenirea treptata la situatia de dinainte de 2008, asa cum a inceput sa se prefigureze anul acesta, va avea cu siguranta un efect pozitiv in ceea ce priveste cresterea economica de care avem atata nevoie. Daca se vor evita derapajele si promisiunile populiste specifice unui an electoral, iar renuntarea la austeritate se va face gradual, in stricta corelatie cu posibilitatile economiei romanesti de a crea venituri pentru bugetul national, atunci cred ca avem sanse reale de depasire in bune conditii a crizei economice. Aceasta, bineinteles, intr-un context european si mondial favorabil.

Este statul nostru un consumator excesiv de resurse preluate de la economie si, deci, trebuie redimensionat in jos? Dar, de fapt, intrebarea ar fi: exista un spatiu de reducere a cheltuielilor bugetare sau deja s-a atins o limita care cu greu ar putea fi depasita, fiind deja prea sarac pentru a-si indeplini functiile?

Dan Schwartz: Personal, sunt adeptul unei interventii limitate a statului in viata sociala si economica a Romaniei, ca de altfel in viata sociala si economica a oricarui alt stat. Cred ca suntem suficient de civilizati pentru a ne purta singuri de grija. Nu cred ca avem nevoie de un stat "tatuc" care sa ofere (cel putin la nivel declarativ) liniste si siguranta materiala tuturor, ci de un stat care sa incurajeze libera initiativa. Intr-un astfel de stat (ca de altfel in oricare altul), cheltulielile publice in sine nu sunt o problema; structura si corelarea lor cu veniturile poate crea insa dificultati bugetare. Cheltuielile publice in Romania se caracterizeaza prin ineficienta si lipsa de efecte economice si sociale semnificative. Ele par facute mai degraba in scopul achitarii unor datorii electorale, nu sunt indreptate catre investitii si sunt axate pe "cumpararea" unei asa numite "linisti" sociale. Statul roman necesita a fi reformat nu numai la nivel institutional, ci si la nivel uman; institutiile publice trebuie modernizate, iar functionarii publici trebuie selectati pe baza unor criterii care sa evidentieze capacitatile lor profesionale si morale si nu pe criterii politice sau subiective ("subiectiv" in acest context este un eufemism pentru "nepotism"). In fine, cheltuielile bugetare pot fi reduse, dar nu pe calea diminuarii nediferentiate a salariilor in sectorul public, ci printr-o atenta politica de limitare si control a preturilor inregistrate la achizitiile publice si, de asemenea, printr-o politica de personal eficienta.

Este protectia sociala in Romania excesiva si deci trebuie redusa, sau este deficitara si, deci, va trebui crescuta?

Dan Schwartz: Nu stiu daca protectia sociala in Romania este excesiva sau nu, dar sunt sigur ca termenul in sine este gresit inteles de politicieni, de guverne si chiar de o parte din populatie. Protectie sociala nu inseamna incurajarea iesirii la pensie in asa fel incat sa ajungem ca un lucrator activ sa sustina material pensia a doi pensionari, iar fondul national de asigurari sociale sa fie alimentat din imprumuturi. Protectie sociala nu inseamna acordarea de asa-zise ajutoare care sa creeze dezinteres fata de munca. Protectie sociala inseamna politici care sa incurajeze crearea de locuri de munca. Protectie sociala nu inseamna concedii medicale si ajutoare de boala si invaliditate acordate la intamplare, nejustificat, contra diverse "atentii" (din nou un eufemism, de data aceasta pentru cuvantul "spaga"), ci inseamna crearea de politici de sanatate care sa asigure servicii medicale la un pret decent pentru majoritatea populatiei si, in consecinta, asigurarea unui nivel de sanatate publica apropiat de media tarilor civilizate. Protectie sociala nu inseamna contributii sociale atat de mari incat incurajeaza evaziunea fiscala si munca la negru, ci inseamna contributii sociale cu un nivel acceptabil, calculate la o baza de impozitare cat mai larga. Protectie sociala inseamna servicii sociale de buna calitate asigurate cu costuri minime. In concluzie, nu cred ca problema noastra este generata fie de lipsa fie de excesul de protectie sociala, ci de ineficienta sistemelor de asigurari sociale si de sanatate. Aici trebuie facuta reforma cat se poate de repede, in caz contrar aceste sisteme riscand sa intre in colaps.

Este societatea noastra prea polarizata economic si social sau prea egalitara?

Dan Schwartz: La iesirea din comunism, Romania avea in mod oficial un sistem social bazat pe etica si achitatea socialista… Cu toate acestea, asa cum spunea George Orwell in romanul-parabola "Ferma animalelor", in socialism toate animalele sunt egale intre ele, cu exceptia porcilor, care sunt "mai egali" decat restul dobitoacelor. Societatile de tip egalitarist de astazi preiau cu succes modelul orwellian si, sub aparenta unei egalitati sociale declarate, creaza inegalitati care de cele mai multe ori sunt mai dure decat cele care apar in sistemele sociale bazate pe meritul individual. Vreau sa cred ca Romania astazi este departe de a fi un sistem egalitarist si este mai degraba o meritocratie incipienta. Prin urmare, inegalitate exista dar, in general, ea se bazeaza pe meritele celor care au reusit mai mult decat ceilalti. Cu toate acestea, trebuie sa fim realisti si sa nu uitam de existenta porcilor…

Face statul prea mult sau prea putin pentru cresterea bunastarii colective? Cum s-a raportat Romania la modelul social de dezvoltare european? Se apropie sau se departeaza de modelul social european?

Dan Schwartz: Asa-zisul model social european pare a se afla in pragul prabusirii. Acordarea de ajutoare si beneficii sociale fara sustinere economica si in lipsa unor venituri bugetare suficiente a facut ca tari precum Grecia, Spania, Portugalia si, posibil, Italia sa aiba probleme serioase sociale si economice. Chiar Germania si Franta, promotoarele statului social european, nu se simt prea bine. Modelul social european a facut posibil ca in Grecia, de exemplu, salariile si pensiile functionarilor publici sa fie comparabile sau chiar mai mari decit in Germania, asta in conditiile in care veniturile bugetare colectate de statul grec au fost semnificativ mai reduse decit cele colectate de Germania iar evaziunea fiscala a fost in Grecia, pentru multi ani, un sport national (inca nu a devenit… disciplina olimpica!)… Statul social european s-a bazat pe imprumuturi publice, ceea ce a facut ca bunastarea unei generatii sa fie platita din taxele colectate de la generatia urmatoare. Astazi, aceasta generatie urmatoare nu mai vrea sau nu mai poate sa plateasca pentru imprumuturile parintilor si bunicilor, ci doreste si ea sa fie "asistata social", adica sa munceasca cat mai putin si sa castige cat mai mult (si intr-un timp scurt daca se poate).

Bineinteles, acest lucru nu este posibil fara noi imprumuturi care, din pacate (sau din fericire !) nu mai pot fi obtinute cu aceeasi usurinta ca in trecut. Pentru supravietuire, politicile de austeritate sociala au devenit obligatorii si bineinteles a aparut si reactia, de multe ori violenta, populatiei tinere sau ocupate in sectorul bugetar la aceste politici. Vreau sa cred ca Romania nu va repeta greseala facuta de alte state europene de a crea bunastare artificiala astazi pe seama generatiilor viitoare si ca va cauta si gasi un alt model de dezvoltare bazat mai degraba pe asumarea de responsabilitati individuale decit pe ajutoare sociale acordate in baza unui asa numit principiu al solidaritatii gresit intelese. Daca nu vom fi in stare sa adoptam o alternativa la modelul social european, atunci este probabil ca si pe noi sa ne astepte lupte de strada si dezordine sociala (un preludiu am avut deja in iarna aceasta, asa ca atentie!).

RSM Scot este membru al RSM International, a sasea cea mai mare retea de consultanta si audit din lume, din 2011.

Material aparut si in numarul 2 al revistei AvocatNet.ro.