Am inteles faptul ca parintii mei salveaza vieti atunci cand nu sunt alaturi de mine

La 11 ani, Ana citise deja romane precum: “Morometii”, “Enigma Otiliei”, “La Medeleni”, “Ion” etc., romane la care unii liceeni aleg sa citeasca doar rezumatele scrise deja. Ana ne-a relatat faptul ca parintii ei sunt medici chirurgi, motiv pentru care mai tot timpul se afla la spital, salvand vieti.

Inainte eram suparata pe ei pentru ca nu aveau timp sa stea si cu mine, dar acum nu mai sunt. Sa va povestesc de ce nu mai sunt suparata pe ei acum. In fiecarea duminica, eu cu parintii mei, facem ceva impreuna: mergem la cofetarie unde mancam o prajitura sau mergem in oras si mancam pizza sau mergem si ne plimbam prin parc. Duminica, intotdeauna facem ceva impreuna. Dar sa va povestesc ce s-a intamplat de nu mai sunt suparata pe ei. Intr-o duminica, am iesit impreuna cu parintii mei sa ne plimbam prin parc. Acolo, ne-am intalnit cu un baietel, care era impreuna cu mama lui. Cand ne-au vazut, s-au bucurat si au venit la mama pentru a-i multumi din nou, pentru ca datorita ei, acel baietel era acum sanatos. Acel copil fusese operat de mama mea, fusese salvat de mama mea. Am vazut atunci fericirea de pe chipul mamei acelui baietel si, totodata, fericirea acelui baietel, pentru ca acum era sanatos. In acel moment, am inteles faptul ca parintii mei salveaza vieti atunci cand nu sunt alaturi de mine. M-a bucurat acest lucru. Am inteles cat de important este pentru oamenii bolnavi ca parintii mei sa fie acolo pentru a-i ajuta. In acea zi, m-am hotarat ca atunci cand voi fi mare, sa devin si eu un bun medic chirurg, asa cum sunt parintii mei. Am decis ca atunci cand voi fi mare, sa salvez si eu vieti, la fel ca parintii mei acum.

Ana este un copil foarte inteligent care are capacitatea sa inteleaga de ce parintii ei nu au foarte mult timp la dispozitie pentru a-l petrece impreuna. Chiar daca programul parintilor este foarte foarte incarcat, acestia au stiut si mai ales, au tinut sa isi programeze/ organizeze vizitele la pacienti, interventiile chirurgicale, astfel incat ziua de duminica sa o acorde in proportii foarte mari fiicei dumnealor. Chiar daca Ana petrece cea mai mare parte din timp alaturi de bunica, care “este prea batrana si nu se poate juca cu mine”, asa cum ne-a relatat, este un copil foarte fericit care se bucura de tot ceea ce este mai frumos la varsta ei, de copilarie si de afectiunea pe care o primeste din partea parintilor.

Ana ne-a dat o lectie de viata. Un copil de 11 ani a invatat sa se bucure pentru ca, datorita parintilor sai, acel copil din parc si multi alti pacienti s-au insanatosit, iar viata lor a recapatat un drum firesc. A invatat sa fie altruista cu persoane necunoscute. Se bucura sa imparta cu acestia persoanele cele mai dragi ... parintii ei.

(Caz preluat de Claudia, asistent social, consultant 116 111, editat pentru pastrarea confidentialitatii)
 

Nu uita ca si tu poti da oferi unui copil sansa de a fi ascultat la Telefonul Copilului. Trebuie doar sa trimiti un SMS la 8848 in valoare de 2 euro.