Bună ziua...în vara anului 2003, am fost alungat de la domiciliul fostei sotii(locuiam la părinții acesteia) și mi s-a interzis de către familia acesteia să mai am legături cu fetița mea în vârstă de 10 luni. Pentru a rezolva această problemă, după o lună și jumătate, timp în care nu s-a schimbat nimic, am deschis acțiune în instanță, care s-a materializat după primul termen, cu o decizie de plată a unei pensii de întreținere din partea - pe care am acceptat-o necondiționat și un proces de divorț, dus(întins) pe o perioadă de aproximativ doi ani, cu multe termene lungi(minim o lună), prin toate căile de atac, etc. Cînd fetița avea aproximativ 3 ani, am primit o hotărâre definitivă de vizitare a acesteia, în a doua și patra duminică din lună, între orele 09.00 - 12.00. Pentru copil, acum eram in străin iar ora de vizită era total nepotrivită, așa că, am lăsat timpul să treacă iar fetița să mai crească, fără să încerc nimic. Între timp m-am recasatorit și am un baiat de 7 ani. În această toamnă m-am decis și am luat legătura cu mama ei (fosta soție) pentru a stabili, în mod amiabil, o legătură cu minorul. M-am izbit de un refuz politicos, în sensul că, o să mă sune (mi-a luat nr. de telefon fără să mi-l dea pe al ei), că fetița tb. pregătită la un psiholog, că o să mă caute ea.....Sunt convins că nu se va întâmpla nimic din toate astea. De unde să încep pentru a avea o legătură cu copilul ? Vă mulțumesc .
Au trecut 11 ani, daca dupa 3 ziceti ca erati un strain, cum credeti ca sunteti acum?
Adevarat ca mai bine va cautati copilul acum decat niciodata..
Copilul trebuie pregatit, psihologul ala trebuie platit.
Decat sa ajungeti in instanta , incercati sa o rezolvati cu ajutorul unui mediator, poate ajungeti la un acord cu privire la vizitele la psiholog.
Mulțumesc foarte mult pentru sfaturi. Nu prea am incredere în instituții...intr-un orasel mic de provincie ”toata lumea cunoste pe toata lumea”, iar cine are bani își poate cumpăra foarte ușor influența, asa ca am s-o fac eu pe mediatorul si am să încerc să mă întâlnesc și să vorbesc cu mama copilului, pentru început despre modalitatea de întâlnire(ca prima dată) cu fetița, iar apoi despre stabilirea unui nou program de vizită, după care voi apela la instanță, dacă este cazul. Cât despre psiholog, nu credeți că mama e cea mai în măsură să explice situația dată, într-o altă lumină favorabilă tuturor/spre binele copilului și să caute (dacă dorește) cele mai ”afective” soluții de stabilire a acestei legături...? Mulțumesc .
Ba da, daca vrea si daca poate. Apoi, poate sa aiba toata bunavointa din lume, copilul se prea poate sa nu vrea, daca a primit afectiune de la familia care a crescut-o, se prea poate sa nu accepte si din partea unui strain cu numele de tata care apare dupa 11 ani in viata ei.
Daca nu se ajunge la o solutie pe cale amiabila, nu vad sanse de reusita pe calea instantei. Instanta va poate stabili un program de vizita, mai greu e cu pusul in aplicare a hotararii, ajungeti la executare silita. credeti ca executorul o sa smulga copilul de langa mama sa vi-l aduca la program ? Nu.. veti ajunge la consiliere din partea protectiei copilului. Cred ca fata va fi majora pana sa fie acel program respectat.
Deci.. incercati sa gasiti impreuna cu mama solutii bune pt toata lumea, e singura cale pe care puteti avea succes.
Ma gandeam sa fi apelat la un mediator in ideea ca nu sunteti un bun negociator, puteti ajunge usor pe pozitii adverse si sa rupeti comunicarea.
Una dintre parti nu poate fi neutra. Mediatorul trebuie sa fie neutru. Deci = esec daca dv. incercati sa nu mai fiti ceea ce sunteti: parte.
Nu cred ca mama este cea mai potrivita a explica pruncului ei ca de 11 ani tac-su a avut grija lui, anume ca el sa mai creasca si atat. Mama aceea a avut atatia ani grija de a pansa ranile lasate de abandon; a creat o poveste sau cionci, a vorbit sau nu despre asta, au trecut 11 ani, exista deja o atitudine si o rutina. Daca int oata aceasta atitudine dv. nu ati fost cautat, sansele sunt mici ca acum mama sa se intoarca la 180 de grade. Dealtfel, poate nici n-ar trebui, spre binele copilului.
Nu inteleg de ce nu ati incercat sa tineti legatura in acele duminici; era greu, copilul instrainat, acum o fi mai usor? Sa fii parinte e un efort.
Ar trebui sa discutati mai mult cu mama, sa stabiliti care dintre voi ce psiholog plateste, daca il alegeti impreuna etc.
Vă mulțumesc, încă o dată pentru sprijin...am fost azi să discut cu mama fetiței și...m-a trimis la plimbare, pe motiv că n-are timp de discuții sau să-mi dea un nr. de telefon...am citit pe fața ei acea combinație între furie și scârbă, ca și cum ar zice ”ce mai vrea și ăsta acum ?” Am să apelez la un mediator, să văd ce-o ieși, nu-mi fac mari speranțe sau iluzii în contextul în care, cunoscând-o, va face tot posibilul să mă ”taxeze” prin a mă ține departe de copil (acesta a fost și unul dintre motivele principale pentru care am deschis acțiunea de divorț - obicei practicat și în perioada când eram împreună și prin care îmi arăta cine este șeful)....sau dacă spuneți că e mai bine pentru copil, să las lucrurile așa cum sunt, atunci mă voi resemna și cred că, nu voi mai apela la instanță .
Program vizita minor
bennyone
Am o hotaraire care nu este definitiva unde se stipuleaza un program de vizita ,dar cu toate acestea fosta sotie mi-a facut apel si nu vrea sa imi dea copilul ... (vezi toată discuția)