De la Karate Kid la Captain America: de ce fiscalitatea nu mai are rabdare?

Sa luam asadar personajul din Karate Kid pe care cu siguranta ca l-ati vazut, cel mai probabil in traducerea libera a Irinei Margareta Nistor! Vorbim de Daniel Larussso, un pusti pirpiriu si firav care ii supara pe ”raii cartierului” si primeste o corectie fizica memorabila. Omul nostru merge la maestrul Miyagi, care il supune unui proces de antrenament lung, dureros si uneori umilitor (Va mai aduceti aminte cand l-a pus sa spele podeaua salii de sport cu miscarea ”cerc spre stanga, cerc spre dreapta”?). Rezultatul: Daniel il invinge in finala campionatului de arte martiale pe seful bandei de golani in ciuda faptului ca acesta face apel la practici murdare.

Erau vremurile cand copiilor li se inocula ideea ca orice reusita in viata se bazeaza pe munca si sacrificii, nu vine niciodata peste noapte.

Sarim peste cateva decenii si il descoperim pe ecrane pe Captain America: acelasi gen de tocilar, poate chiar mai debil fizic decat cel interpretat de Ralph Macchio, cu aceleasi probleme. Doar ca in cazul personajului din mileniul 3 problema se rezolva mult mai repede, fara transpiratie sau febra musculara: intr-un proces medical de doar cateva minute, eroul nostru capata un fizic si niste calitati cu adevarat extraordinare! Sa ne mai mire faptul ca pustii de azi vor totul repede, fara bataie de cap si fara nici un fel de efort?

Bun, dar ce are asta de-a face cu fiscalitatea ma veti intreba? Pai are, pentru ca sistemul fiscal din Romania s-a nascut dupa ’89 si se comporta asemenea copiilor din generatia Google: nu are nici un pic de rabdare si incearca sa rezolve problemele cat mai rapid cu putinta. Si asta nu de ieri de azi, ci chiar de la inceputurile salbatice ale anilor ’90. Am vazut incercarea de rezolvare a evaziunii fiscale prin taxarea scaunelor din carciuma sau mai recent prin re-inregistrarea majoritatii contribuabililor in scop de TVA, am platit impozitul minim si (culmea!) ne-a durut mai tare nebunia generata de eliminarea lui, experimentam TVA-ul la incasare dar reusim sa sugrumam firmele mici, am avut scutire la plata impozitului pe profitul reinvestit pe care n-a indraznit nimeni sa o aplice! Avem o lege de impozitare a averilor ilicite total inaplicabila si inlesniri la plata obligatiilor fiscale de care beneficiaza doar cine trebuie… Si lista stangaciilor ar putea continua, cred ca ar fi un exercitiu interesant sa incercam intr-o zi un inventar.

In plus, am avut in toti acesti ani o sumedenie de alte idei care, slava Domnului, au ramas doar niste declaratii de presa, cum ar fi impozitul pe mijloacele fixe sau taxarea piscinelor!

Mai nou, ne trec pe la urechi zvonuri despre impozitul forfetar, supraimpozitarea bugetarilor sau reducerea TVA la paine, masuri in urma carora urmeaza sa curga pe Dambovita lapte si miere. In opinia mea, sunt acelasi gen de iluzii care se vor spulbera usor. Primele trei masuri care trebuie luate ar fi reforma administratiei fiscale (am scris despre asta aici si aici), consolidarea cotei unice de impozitare (detalii aici) si incurajarea muncii prin reducerea fiscalitatii salariilor (am explicat cum aici).

Nu pot sa inchei insa inainte de a va spune ca ma incearca un optimism moderat. Asta pentru ca totusi, in ciuda discutiilor despre fiscalitate care anima spatiul public, guvernantii nostri nu ne-au servit nici o surpriza amara in ultimele luni. Ceea ce ma face sa sper ca lucrurile vor porni in directia buna, guvernantii nostri masoara de sapte ori inainte sa taie o data, iar la Ministerul de Finante cineva pare ca s-a apucat sa faca ”cerc spre stanga, cerc spre dreapta”.

Sa fie un semn bun?

Gabriel Sincu este Partner, Head of Tax & Outsourcing, in cadrul companiei de consultanta Mazars Romania. Puteti cititi mai multe articole scrise de el pe blogul sau personal, www.gabriel-sincu.com.