N-am fost niciodata genul de parinte care sa isi doreasca, cu orice pret, performanta de la copilul sau. Tot ce imi doresc pentru fiica mea este sa fie fericita facand ceea ce iubeste, traind din pasiunile ei… si sa ii placa sa citeasca. Nici nu stiu daca glumesc sau nu. Recunosc: cititul mi se pare atat de fabulos si de fantastic incat cred ca as suferi un pic daca pe Maria n-ar interesa-o chiar deloc cartile.
Norocul meu este ca, de cateva luni, Maria a inceput, din proprie initiativa, sa intrebe, cu glasul ei subtire si melodios: “Ce litera e asta? Dar asta? Si asta ce litera e?” In fiecare zi ma uimeste spunandu-i pe nume cate unei litere noi, despre care nu stiam ca-i este cunoscuta deja. M, A, B, R , S, I, O – parca le stia doar pe astea, dar mi se pare ca in fiecare zi mai apare cate una care se asaza, cuminte, exact unde ii e locul.
Dragostea pentru povesti – cel mai bun inceput
Invatatul cititului incepe cu mult inainte de momentul in care copilul incepe sa fie interesat de litere. Invatatul cititului incepe prin dragostea pentru citit. Inainte de a invata sa citeasca povesti, copiii invata sa iubeasca povestile, ori dragostea asta se construieste de foarte, foarte devreme. Uneori inca din burtica. Citind copilului care creste inauntru, il obisnuim cu ritmul si sunetul limbii in care va invata, mai tarziu, sa citeasca.
E important sa le citim copiilor mult inainte ca ei sa asculte cu adevarat activ. Cititul le dezvolta atentia, creativitatea, limbajul, iar vocea persoanei care citeste ii relaxeaza.
Copilul care a ajuns sa iubeasca povestile si cartile are deja un mare avantaj, pentru ca din iubirea pentru acestea se va naste dorinta lui de a invata si el sa citeasca, de a putea patrunde singur, in propriul sau ritm, in minunata lume aventuroasa a povestilor.
De ce vor copiii aceeasi poveste in fiecare seara?
Pe masura ce bebelusii cresc, rutina cititului se schimba. Lectura va fi intrerupta la fiecare cinci secunde de intrebari, iar copilul va face un soi de obsesie pentru o anumita poveste. Aceea si doar aceea va fi citita in fiecare seara, de cateva ori la rand. Da, poate deveni plictisitor si exasperant pentru adult, dar pentru copil este foarte important sa parcurgem aceasta rutina. Copiilor le place sentimentul de putere si de previzibil pe care il au atunci cand stiu si pot sa anticipeze ce urmeaza in poveste. Incercand sa memoreze povestea, cuvant cu cuvant, copilul isi exerseaza capacitatile cognitive si se asigura ca lumea in care traieste este previzibila si functioneaza dupa legi bine conturate, pe care le poate controla. Nici prin gand sa nu va treaca, asadar, sa sariti peste un cuvant!
Dar de ce vor copiii aceeasi poveste in fiecare seara?
Psihologii au descoperit si ca acei copii care cer de fiecare data aceeasi poveste, din nou si din nou, invata mai multe cuvinte si au un vocabular mai bogat decat aceia care cer de fiecare data o poveste noua. E simplu sa ne dam seama de ce – povestile contin multe cuvinte noi, necunoscute, pe care copiii le asimileaza, le integreaza in text si le umplu de sens dupa mai multe lecturi. Un psiholog britanic a facut un experiment cu copii de 3 ani – si-a propus sa urmareasca daca acestia puteau intelege si invata, in decurs de o saptamana, sase cuvinte noi. Copiii au fost impartiti in doua grupuri. Copiilor din primul grup li s-a citit in fiecare seara, timp de o saptamana, aceeasi poveste care continea cele sase cuvinte noi. Copiilor din al doilea grup li s-a citit seara de seara cate o poveste noua, fiecare dintre ele continand toate cele sase cuvinte noi. Rezultatele experimentului au fost publicate la inceputul acestui an si nu au uimit pe nimeni: s-a confirmat faptul ca repetitia e mama invataturii, iar copiii mici invata mai repede cuvinte noi auzind iar si iar aceeasi poveste.
Pentru a scapa de rutina si plictiseala, puteti intrerupe povestea pentru intrebari sau plimbari imaginare. Citind a suta oara despre un catel, va puteti opri pentru a-i povesti copilului despre cainele pe care il aveati in copilarie, la bunici. Umpleti aerul dintre voi cu fantezie si emotii, construiti povesti cat mai colorate si pline de farmec, copiii adora asta! Intoarceti-va la povestea din carte atunci cand imaginatia v-a parasit, cand copilul nu mai are intrebari sau cand cere sa reveniti la ce citeati. Cartea este ca un drum drept din care pornesc mii si mii de poteci. Povestile se ramifica si cresc din imaginatia fiecaruia dintre noi. Asa ca nu va opriti doar la ce scrie in carte, pentru ca o simpla intrebare va poate duce departe, intr-o poveste cu totul noua si personala. “Cati copii are Hans?”, am intrebat-o odata pe Maria, citind Scufita Rosie (Hans ii spunem noi vanatorului). Asa am aflat ca Hans are doua fetite, dintre care uneia ii place ciorba de loboda, iar celeilalte ii place budinca. Ele nu merg inca la scoala, dar se plimba in fiecare zi pana la prietenul lor, Matei, care are un avion. Pun pariu ca habar n-aveati ca Matei are un avion!
Trei metode prin care literele le devin familiare celor mici
Atunci cand copilul incepe sa fie interesat de numele si sunetele din spatele literelor, puteti gasi diverse jocuri si modalitati pentru a-i satisface curiozitatea. Fiecare copil are ritmul sau, asa ca nu va ingrijorati daca asta nu se intampla nici la 3 ani, nici la 4, nici la 5. Sunt copii care stiu sa citeasca atunci cand incep scoala, asa cum sunt altii care invata la scoala. Pana la urma, cu totii ajung acolo, iar un copil care nu e interesat de litere poate fi interesat de construit, de desen sau de sport.
1. Pentru copiii carora le plac literele, puteti face rost de carti scrise doar cu litere mari. Incepeti cu majuscule, pentru ca sunt mai usor de retinut. Raspundeti intrebarilor copilului despre litere, dar nu insistati mai mult decat este interesat. Vor invata, in timp, cate una-doua litere odata.
2. Exista litere si table magnetice pe care le puteti folosi pentru a scrie cuvinte simple (din 3-4 litere, pentru inceput) sau pentru a alege din cutie anumite litere pe care le stie deja. Repetand literele din cuvinte scurte, copiii invata in timp cum se citesc aceleasi insiruiri scurte de litere. Atunci cand copilul a invatat cateva litere, puteti forma cuvinte din acestea, jucandu-va cu ele pe frigider sau pe tabla.
3. Puteti gasi carticele si planse de lucru pe care sunt scrise cuvinte din litere-sablon sau puzzle-uri cu litere. Copilul poate sa aleaga literele potrivite din cutie si sa le gaseasca locul. Cartile de tip “Sa invatam ABC-ul” sunt destul de intuitive, pentru ca asociaza literele unor cuvinte simple plecand de la algoritmul A de la…, B de la…
Chiar daca este nevoie de multa repetitie, invatatul literelor poate fi distractiv. Exista in librarii multe jocuri si carti de activitati care va pot veni in ajutor atunci cand ramaneti in pana de idei.
Cum se transforma literele in cuvinte
Sigur, a cunoaste literele nu inseamna sa stii sa citesti. Un copil care cunoaste literele M si A nu este neaparat capabil sa citeasca MAMA. Exista o etapa in care literele sunt recunoscute si analizate separat, individual, iar copilul nu poate percepe cuvantul in intregul, inlantuirea sa.
Citirea cuvintelor poate incepe folosind cuvinte simple si foarte scurte, cum sunt mama sau apa. Cititi litera cu litera, apoi pe silabe, apoi cuvantul intreg. M, A, M, A, ma-ma, mama – cam acesta ar fi modelul in care le putem citi copiilor pentru a-i familiariza cu inlantuirea literelor in cuvinte.
Puteti face apoi rost de cartonase pe care sunt desenate obiecte, iar denumirile acestora insotesc imaginile. Cu timpul, copiii vor recunoaste cuvintele si forma lor grafica si ar putea chiar sa il reproduca din memorie pe o plansa separata. De exemplu, daca aveti un cartonas pe care scrie CAL sub imaginea animalului, puteti ruga copilul sa scrie CAL pe tablita magnetica. Avand modelul in fata, iar ulterior doar din memorie, copilul va scrie CAL si va reusi sa recunoasca acest cuvant si pronuntia sa atunci cand il vede undeva.
Nu va trebui sa faceti acest exercitiu cu fiecare cuvant, desigur – la un moment dat copilul va reusi sa uneasca literele in cuvinte si cuvintele in enunturi. In ritmul sau, atunci cand va fi interesat, va progresa mult mai rapid decat va asteptati.
Iar drumul acesta care i se deschide in fata e unul plin de uimire si de triumf. Pentru copii, sa invete sa citeasca, sa patrunda prin propriile puteri intr-o lume care le era pana atunci mijlocita de adulti este o victorie minunata. Cartile au tot ce trebuie pentru a deveni prietenele copiilor, iar noi trebuie doar sa le asezam in preajma celor mici si curiosi.
Comentarii articol (4)