avocatnet.ro 
Incepand cu data de 30 aprilie 2011, prin Legea nr. 40/2011, s-a abrogat art. 264 alin. 1 lit. b) din Codul Muncii. Concret, legiuitorul a decis eliminarea sanctiunii disciplinare a suspendarii contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare, sanctiune reglementata in legislatia nationala a muncii inca de la adoptarea Codului Muncii, in februarie 2003. Aceasta sanctiune avea un dublu impact asupra salariatului vizat. Astfel, suspendarea disciplinara prezenta un efect psihologic, asupra salariatul fiind exercitata presiunea morala a inlaturarii temporare din colectivul in care isi desfasura activitatea; dar si un efect pecuniar, plata drepturilor salariale in beneficiul salariatului sanctionat fiind suspendata temporar.
In alta ordine de idei, conform Codului Muncii (in prezent art. 251 alin. 1), sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio sanctiune disciplinara, cu exceptia avertismentului, nu poate fi dispusa in lipsa unei cercetari disciplinare prealabile.
Concluzionand asupra celor de mai sus, rezulta faptul ca anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 40/2011, pentru o abatere disciplinara a salariului (asa cum ar fi, de pilda, absentele nemotivate) angajatorul putea dispune suspendarea contractului individual de munca al acestuia, insa numai in urma unei cercetari disciplinare si numai pentru o perioada de maximum 10 zile lucratoare.
Ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 40/2011, odata cu abrogarea art. 264 alin. 1 lit. b) din Codul Muncii, angajatorului i se confera posibilitatea ca pentru aceeasi abatere disciplinara a salariatului (absentele nemotivate) sa dispuna suspendarea contractului individual de munca, pentru o perioada nedeterminata, fara a demara o ancheta disciplinara.
In acest sens, nu trebuie sa scapam din vedere nici prevederile art. 51 alin. 2 din Codul Muncii, care mentioneaza posibilitatea suspendarii contractului individual de munca „in situatia absentelor nemotivate ale salariatului, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, contractul individual de munca, precum si prin regulamentul intern”.
Avand in vedere ca in prezent nu exista un contract colectiv de munca aplicabil la nivel national, rezulta ca angajatorul poate aplica in mod discretionar sanctiunea suspendarii contractului individual de munca al angajatilor sai in cazul absentelor nemotivate ale acestora si poate stabili unilateral si perioada de suspendare, fara a fi ingradit de vreo constrangere legala.
Desigur, ar putea exista argumentul conform caruia suspendarea contractului individual de munca pentru absente nemotivate este o masura aflata la dispozitia angajatului, in special datorita pozitionarii acestei modalitati de suspendare in cadrul art. 51 din Codul Muncii, care reglementeaza cazurile de suspendare din initiativa salariatului. Totusi, incadrarea absentelor nemotivate intre cazurile de suspendare la initiativa salariatului nu reprezinta consacrarea unui drept al acestuia. Reglementarea are doar scopul de a stabili ca intreruperea prestarii muncii determina automat si justifica suspendarea contractului individual de munca de catre angajator (a se vedea in acest sens – Tratat de dreptul muncii, Alexandru Ticlea, ed. Universul Juridic, pag. 494). Ca atare, suspendarea contractului individual de munca pentru absente nemotivate este in realitate o unealta la indemana angajatorului, nu a angajatului.
Este, asadar, evident ca prin inlaturarea formala din Codul Muncii a sanctiunii suspendarii contractului individual de munca dar mentinerea in vigoare a posibilitatii suspendarii pentru absente nemotivate, mai ales prin prisma inexistentei in acest moment a unui contract colectiv de munca la nivel national, legiuitorul a conferit angajatorului posibilitatea de a sanctiona angajatii care absenteaza cu suspendarea contractelor individuale de munca, fara a dispune cercetarea prealabila si fara a limita perioada de suspendare la un termen concret.
lemontee