Pachetul financiar pentru România, discutat cu reprezentanţii Comisiei Euro

    Pachetul financiar pentru România, discutat cu reprezentanţii Comisiei Europene

    Prezentarea de către Comisia Europeană a pachetului financiar constituie o dezvoltare a capitolelor 7 - Agricultura, 21 – Politica regională şi 29 – Prevederi financiare şi bugetare, consideră dl. Vasile Puşcaş, după întâlnirea cu dl. Mathias Ruete, director pentru extindere în Comisia Europeană. Discuţiile au avut loc miercuri, 11 februarie 2004, la sediul Ministerului Integrării Europene.

    'Prin anunţarea pachetului financiar pentru România şi Bulgaria, practic, Comisia este în calendarul şi în termenii deciziilor Consiliului European de la Bruxelles din decembrie anul trecut, atunci când se spunea că acest scenariu este necesar pentru a putea fi finalizate negocierile cu cele două ţări în 2004. Şi asta înseamnă, iarăşi, că este un semnal că negocierile merg spre finalizare. Acest pachet este un bun punct de plecare în negocierile privind sumele pe care România le va primi şi cu care va contribui la bugetul Uniunii Europene. România  doreşte să fie beneficiar net, începând cu primul an după aderarea la UE, iar actualul pachet susţine acest lucru. Pe de altă parte, trebuie să ţinem cont şi de faptul că ţara noastră are necesităţi importante în pregătirea pentru aderare, modernizare şi depăşirea decalajelor. De asemenea, au existat costuri importante pentru pregătirea aderării. În plan intern, ne pregătim să creăm instituţiile care să gestioneze aceşti bani. Aceste instituţii au fost stabilite deja, a început dotarea cu personal şi pregătirea experţilor şi dorim ca, până în 2006, aceste instituţii să fie funcţionale, pentru a putea administra cât mai bine fondurile UE'.  

    Pachetul financiar se referă la sumele pe care statul candidat le primeşte de la bugetul comunitar pentru capitolele Agricultura şi Politici regionale şi cu care contribuie la bugetul Uniunii (capitolul Prevederi financiare şi bugetare). Pachetul propus de Comisia Europeană va fi discutat cu statele membre în cadrul Consiliului, înainte de a se face de către Comisie propuneri mai detaliate privind negocierile, aşa numitele „proiecte de poziţii comune” în domeniul agriculturii, politicii regionale şi al prevederilor financiare. Ulterior, vor începe negocierile cu statul candidat.

    Background:

    Comisia Europeană a propus în, 10.02.2004, acordarea, pentru Bulgaria şi România, a unor sume după aderarea acestora. Limitat la o perioadă de trei ani, acest „pachet”, conţine circa 15,4 miliarde de euro, angajamente (sume care pot fi contractate pentru proiecte care se pot derula pe o perioadă mai lungă, plăţile făcându-se pe parcursul derulării proiectelor) şi 9 miliarde euro, plăţi. Pachetul a fost propus pentru trei ani după aderare, deoarece nu este exclus ca acesta să aibă nevoie de adaptări pentru a reflecta eventuale reforme ulterioare sau chiar unele schimbări fundamentale care ar surveni în ansamblul cadrului financiar al UE.

    Agricultura

    Pentru îndeplinirea măsurilor de piaţă stipulate în cadrul politicii agricole comune (PAC), s-a prevăzut ca legislaţia UE, inclusiv reforma PAC adoptată în iunie 2003, să se aplice în întregime României de la data aderării sale. Comisia estimează la 732 milioane de euro pachetul financiar pentru măsurile ce vizează piaţa, pe perioada primilor trei ani de la aderare.

    Comisia consideră, aşa cum a făcut-o şi pentru cele 10 state care vor adera la 1 mai 2004, că acordarea întregii marje de plăţi directe pentru România ar reduce gradul de stimulare pentru restructurarea agriculturii. De aceea propune introducerea graduală a plăţilor directe, pe o perioadă de 10 ani, începând de la un nivel de 25% din cel aplicabil actualelor state membre în 2007 (aşa cum s-a procedat şi în cazul celorlalte 10 state candidate care vor adera în 2004). Acest nivel va atinge astfel 30% în 2008, 35% în 2009 şi 40% în 2010. Creşterile anuale de 10% vor continua până în 2016, când se va atinge un nivel al plăţilor directe egal cu cel atins la acea dată de UE-15. Costurile financiare pentru aplicarea acestei scheme sunt estimate la 881 milioane de euro pentru România.

    În ceea ce priveşte dezvoltarea rurală, Comisia a propus, de asemenea, o abordare graduală pe trei ani, pentru a ţine cont de limitele capacităţii de absorbţie ale României şi pentru a asigura o aplicare solidă a politicii de dezvoltare rurală.

    Pachetul total pe trei ani pentru această componentă a fost estimat la 2,424 miliarde de euro.

    Acţiuni structurale (Fondurile Structurale şi de Coeziune)

    Comisia a considerat că ar trebui fixat un pachet financiar general, acoperind perioada primilor trei ani de după aderare, bazat pe o abordare similară celei aplicate primilor 10 intraţi. Aceasta include o gradare progresivă a cheltuielilor pentru componentele structurale, pentru a reflecta creşterea progresivă în capacitatea de absorbţie a României. Aceste pachete ar trebui de asemenea să asigure că regulile derivate din actuala legislaţie UE, cum ar fi cea privind limitarea finanţării totale pentru fondurile structurale şi de coeziune să nu depăşească 4% din PNB sunt de asemenea respectate. De asemenea, în jur de o treime din totalul acţiunilor structurale ar trebui să fie acordată fondurilor de coeziune.

    Cheltuielile totale pentru acţiuni structurale se vor ridica la 5,973 milioane euro pentru România, pe perioada 2007, 2009.

    Politici Interne

    Se prevede de asemenea participarea deplină a României la politicile interne ale Uniunii, începând cu data aderării. Deşi, în conformitate cu actualele politici interne, nu este specificată existenţa unor pachete separate pe ţară, o sumă suplimentară de 1,012 milioane de euro va fi prevăzută pentru perioada 2007-2009, pentru a ţine cont de aderarea României şi a Bulgariei. În plus, sume speciale vor fi alocate, cum ar fi cele 82 milioane în plus pentru perioada 2007-2009, pentru a oferi suport pentru crearea şi întărirea structurilor şi capacităţilor administrative necesare pentru implementarea eficientă a legislaţiei UE.

    În final, Comisia propune ca, în cazul în care pachetul financiar va necesita o adaptare după încheierea negocierilor, să se introducă o procedură pentru a putea implica România în procesul de luare a deciziilor, în acelaşi mod în care s-a procedat şi cu cele 10 state din primul val.