Sesizarea ICCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - cand, cum si in ce conditii se face

Articol scris de avocatul Manolache Cornel, coordonatorul departmentului de litigii si arbitraj

Este o institutie juridica noua, introdusa in sistemul de drept roman prin noul Cod de procedura civila, adoptat prin Legea nr. 134/2010, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea de punere in aplicare nr. 76/2012. Aceasta procedura nu este insa o inovatie a legiuitorului roman.  O procedura similara (“saisine pour avis”) regasindu-se si in sistemul de drept francez.

In dreptul comunitar european exista, de asemenea, o procedura similara la care pot apela instantele judecatoresti nationale din statele membre ale Uniunii Europene. Ne referim aici la procedura preliminara (“preliminary ruling”) desfasurata in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene in baza art. 267 din Tratatul de Functionare a Uniunii Europene, care poate fi folosita insa numai in ceea ce priveste interpretarea normelor de drept comunitar sau stabilirea validitatii unei norme comunitare.

1. Reglementare

Procedura sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este reglementata in Cartea a II-a – Procedura contencioasa, Titlu III – Dispozitii privind asigurarea unei practice judiciare unitare, Capitolul II, art. 519 – 521 din noul Cod de procedura civila.

In cuprinsul acestor texte de lege sunt insa si norme de trimitere la art. 516 alin. (6)-(9) si respectiv art. 517 alin. (3) si art. 518 cuprinse in Capitolul I – Recursul in interesul legii din noul Cod de procedura civila, care devin astfel norme de reglementare si a procedurii de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile.

2. Obiectul sesizarii

Inalta Curte de Casatie si Justitie poate fi sesizata cu o cerere de pronuntare a unei hotarari prealabile numai pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv cu privire la interpretarea unor norme de drept (art. 519).

Desi textul face referire la “o” chestiune de drept, nimic nu se opune insa ca instanta de judecata sa sesizeze Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru da o hotarare prealabila prin care sa dezlege, deodata, mai multe chestiuni de drept, bineinteles daca de lamurirea acestora depinde solutionarea pe fond a cauzei si fiecare dintre ele a primit o interpretare neunitara in practica judecatoreasca.

Pot fi obiect al interpretarii pe calea procedurii sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in temeiul art. 519, numai normele de drept national, interpretarea normelor de drept comunitar putand fi solicitata, cum am aratat mai sus, pe calea procedurii preliminare in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Este mai mult decat evident ca Inalta Curte de Casatie si Justitie nu va putea fi sesizata pentru a se pronunta asupra unor chestiuni de fapt in cadrul acestei proceduri.

Daca in reglementarea initiala (art. 512 din noul Cod de procedura civila, in forma adoptata prin Legea 134/2010) nu se specifica daca este vorba de o norma de drept substantial sau o norma de drept procesual, in reglementarea actuala (art. 519, prin renumerotarea data prin republicarea in baza Legii nr. 76/2012), se prevede expres ca de lamurirea chestiunii de drept supusa interpretarii trebuie sa depinda solutionarea pe fond a cauzei respective.

Prin urmare, in reglementarea actuala pot face obiect al sesizarii in temeiul art. 519 doar chestiunile de drept substantial, nu si chestiunile de drept procesual.

3. Conditii de admisibilitate

Textul art. 519 stabileste mai multe conditii cumulative cu privire la chestiunea de drept cu care poate fi sesizata Inalta Curte de Casatie si Justitie.
O prima conditie este aceea ca solutionarea pe fond a cauzei sa depinda de lamurirea chestiunii de drept cu care va fi sesizata Inalta Curte de Casatie si Justitie. Prin urmare, daca instanta de judecata in fata careia se judeca pe fond cauza, considera ca invocarea respectivei norme de drept ce necesita o dezlegare de principiu nu este pertinenta pentru solutionarea fondului cauzei, nu va sesiza Inalta Curte de Casatie si Justitie.

A doua conditie este aceea ca respectiva chestiune de drept sa fie “noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat”.

Exprimarea este redundanta, avand in vedere ca o chestiune de drept asupra careia s-a statuat deja nu mai poate fi considerata noua, si deci nu mai era necesar a se preciza si aceasta. Probabil legiuitorul a urmarit sa explice ce se intelege prin “noua”, redactarea nefiind tocmai cea mai fericita.

A treia conditie este aceea ca respectiva chestiune de drept sa nu faca “obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare”. Desi textul face referire la recurs in interesul legii in curs de solutionare, evident ca nu pot face obiect al procedurii prevazute de art. 519 nici chestiunile de drept care au facut obiectul unui recurs in interesul legii solutionat, deoarece intr-o astfel de situatie nu este indeplinita conditia ca Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat deja asupra chestiunii.

Ar putea face insa obiectul unei sesizari in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, aspecte ale unei norme de drept care nu au fost clarificate in prima sesizare, deoarece Inalta Curte de Casatie si Justitie se pronunta numai asupra chestiunii de drept supusa dezlegarii si nu asupra tuturor aspectelor care privesc respectiva norma de drept (spre exemplu, hotararea prealabila ar putea clarifica modul de calcul al unui termen prevazut intr-o norma de drept, fara insa sa arate care sunt consecintele juridice ale nerespectarii acelui termen, acest ultim aspect putand face obiectul unei noi sesizari).

Desi art. 520 conditioneaza expres admisibilitatea unei astfel de sesizari a Inaltei Curte de Casatie si Justitie de indeplinirea doar a conditiilor prevazute de art. 519, din cuprinsul alin. 9 al art. 520 se desprinde si o a patra conditie (care exista de altfel in reglementarea initiala din art. 512, inainte de modificare si renumerotare), aceea ca respectiva chestiune de drept sa fi fost dezlegata in mod neunitar in practica instantelor judecatoresti.

Referitor la aceasta a conditie, trebuie mentionat ca spre deosebire de recursul in interesul legii, textul art. 512 nu impune ca hotararile prin care instantele au dat dezlegari diferite chestiunii de drept in discutie, sa fie definitive. Prin urmare, pot fi invocate pentru a dovedi ca o chestiune de drept a fost dezlegata in mod neunitar si hotarari care sunt sau ar putea fi, in momentul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, supuse reformarii pe calea recursului sau apelului.

Se pune intrebarea daca Inalta Curte de Casatie si Justitie va putea declara ca inadmisibila o sesizare pe care, instanta in fata careia se judeca litigiul in care a fost ridicata chestiunea de drept, a considerat-o admisibila prin prisma conditiilor prevazute la art. 519.

Avand in vedere modul de derulare a procedurii de judecata in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie, unde nu va ajunge si dosarul aflat pe rolul instantei de judecata care a facut sesizarea, fapt care ar permite verificarea conditiei ca solutionarea in fond a respectivei cauze sa depinda de chestiunea de drept supusa dezlegarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, consideram ca sub acest aspect Inalta Curte de Casatie si Justitie nu ar avea posibilitatea sa declare cererea inadmisibila. Inalta Curte de Casatie si Justitie ar putea insa sa verifice si sa considere ca nu sunt indeplinite celelalte conditii prevazute in art. 519 sau ca problema de drept a primit o dezlegare unitara in practica, opiniile diferite fiind doar razlete, si sa declare in consecinta sesizarea inadmisibila. 

4. Competenta de sesizare

Potrivit art. 519 din noul Cod de procedura civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie poate fi sesizata cu o cerere de pronuntare a unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept numai de catre o instanta judecatoreasca, mai exact de catre completul de judecata in fata careia s-a ridicat chestiunea de drept ce se cere a fi lamurita.

Textul art. 519 face referire strict la un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau tribunalului. Prin urmare, nu pot apela la aceasta procedura “completele de judecata” ale altor organe jurisdictionale, cum ar fi spre exemplu Consiliul National pentru Solutionarea

Contestatiilor in materia achizitiilor publice, sau un “complet de judecata” al unei Curti de Arbitraj.

Nu oricare instanta judecatoreasca insa poate sesiza in temeiul art. 519 Inalta Curte de Casatei si Justitie, ci doar instanta care este investita cu solutionarea cauzei in ultima instanta. Prin urmare, procedura pronuntarii unei hotarari prealabile nu poate fi urmata de catre un complet de judecata care solutioneaza cauza in apel, daca hotararea sa este supusa recursului, sau de catre un complet de judecata care solutioneaza cauza in fond, daca hotararea sa este supusa apelului sau recursului, cu atat mai mult daca este supusa atat apelului cat si recursului.

Totodata, din redactarea art. 519 din noul Cod de procedura civila reiese ca un complet de judecata al unei judecatorii nu poate sesiza Inalta Curte de Casatie si Justitie in scopul pronuntarii unei hotarari prealabile, chiar daca litigiul respectiv se judeca in ultima instanta in fata completului de la judecatorie.

Avand in vedere competenta de sesizare, consideram ca cererea pentru pronuntarea unei hotarari prealabile asupra unei chestiuni de drept, mai poate fi declarata inadmisibila de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, in situatiile in care sesizarea vine de la un complet de judecata al judecatoriei, de la un complet de judecata al altui organ jurisdictional decat o instanta sau de la un complet de judecata al tribunalului, curtii de apel sau Inaltei Curti de Casatie si Justitie, daca acesta nu judeca in ultima instanta cauza in cadrul careia s-a ridicat problema de drept ce necesita dezlegare.

5. Caracterul obligatoriu sau facultativ al procedurii

Potrivit art. 513 alin. 1 din reglementarea anterioara, procedura sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru dezlegarea unei chestiuni de drept putea fi urmata atat din oficiu, de catre instanta de judecata, cat si la cererea partilor din litigiul respectiv. In reglementarea actuala, nu se mai prevede ca sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in temeiul art. 519 se poate face si la cererea partilor.

Prin urmare, cel putin din vedere formal, initiativa declansarii procedurii prevazute de art. 519 a ramas atributul exclusiv al completului de judecata.

Desigur, partile in proces pot sa prezinte completului de judecata, prin note scrise, existenta practicii judiciare neunitare cu privire la o anume chestiune de drept, de a carei solutionare pe fond depinde si cauza respectiva, incercand astfel sa determine completul de judecata investit cu solutionarea acelei cauze sa initieze procedura prevazuta de art. 519.

Instanta de judecata in fata careia s-a ridicat problema de drept are facultatea si nu obligatia de a sesiza Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa cum reiese din textul art. 519 din noul Cod de procedura civila, care prevede ca un complet de judecata “va putea” solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept.

Prin urmare, completul de judecata in fata careia se judeca litigiul pe fond are prerogativa de a aprecia asupra pertinentei si utilitatii unei interpretari a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pe chestiunea de drept ridicata.

6. Competenta de solutionare a cererii de pronuntare a unei hotarari prealabile asupra unor probleme de drept.

Competenta pronuntarii unei hotarari prealabile asupra unor chestiuni de drept ridicate in fata instantelor apartine in exclusivitate Inaltei Curti de Casatie si Justitie (art. 97 alin. 3 C. proc. civ.)

Sesizarea se judeca de un complet de judecatori din cadrul sectiei corespunzatoare materiei in care se judeca litigiul in care s-a ridicat respectiva chestiune de drept (art. 520 alin. 6 noul Cod de procedura civila), condus de presedintele sectiei sau, in caz de imposibilitate, de un judecator desemnat de acesta.

In cazul in care chestiunea de drept intereseaza activitatea mai multor sectii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sau la Inalta Curte de Casatie si Justitie nu exista o sectie corespunzatoare aceleia care a facut sesizarea, competenta pronuntarii unei hotarari prealabile apartine unui complet de judecatori din cadrul sectiilor interesate si in compunerea caruia vor intra in mod obligatoriu si presedintii sectiilor interesate, precum si presedintele, sau in lipsa acestuia, unul din vicepresedintii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care va si prezida completul astfel constituit.

7. Procedura de judecata

Procedura de judecata cuprinde doua faze. Prima etapa se deruleaza in fata instantei investita cu solutionarea litigiului in care a fost ridicata chestiunea de drept ce necesita a fi dezlegata in principiu de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. A doua etapa se desfasoara in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

a) Procedura in fata instantei judecatoresti investita cu solutionarea litigiului in care a fost ridicata chestiunea de drept ce necesita a fi dezlegata

Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu o cerere de pronuntare a unei hotarari prealabile asupra unor chestiuni de drept, se face potrivit art. 520 alin. 1 numai dupa ce a fost pusa in dezbatere, in contradictoriu, intre partile in litigiu.

Sesizarea poate fi formulata, oricand pe parcursul judecatii, pana la inchiderea dezbaterilor, in fata completului de judecata care judeca in ultima instanta litigiul respectiv. Procedura prevazuta de art. 519 este scutita de plata taxei judiciare de timbru.

Incheierea instantei de sesizare a Inaltei Curti trebuie sa cuprinda chestiunea de drept ce se cere a fi dezlegata, motivele care sustin admisibilitatea sesizarii potrivit art. 519, punctul de vedere al completului de judecata si al partilor, prezentarea jurisprudentei cu evidentierea caracterului neunitar al acesteia, datele de identificare ale p?r?ilor sau ale reprezentan?ilor acestora, în vederea îndeplinirii procedurii de comunicare a raportului.

Desi art. 520 nu prevede, ca in cazul recursului in interesul legii, obligatia de a anexa sesizarii adresate Inaltei Curti de Casatie si Justitie hotararile judecatoresti prin care chestiunea de drept a primit o dezlegare diferita, instanta va trebui sa indice respectivele hotarari si sa le anexeze sesizarii, astfel cum reiese de altfel si din modelul de incheiere publicat pe internet, in scopul evidentierii caracterului neunitar al practicii judecatoresti in interpretarea normei de drept.

Incheierea de admitere, prin care se sesizeaza Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru a se pronunta asupra chestiunii de drept ridicate, nu este supusa niciunei cai de atac.

Art. 520 alin. 2 prevede ca prin incheierea de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cauza in care s-a ridicat respectiva chestiune va fi suspendata pana la pronuntarea hotararii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

Referitor la suspendarea judecatii cauzei aflate pe rolul instantei judecatoresti in fata careia s-a ridicat chestiunea de drept, trebuie observat ca este o suspendare de drept, care se incadreaza in textul art. 412 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedura civila, instanta fiind obligata prin lege sa ia aceasta masura in situatia in care a decis sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Potrivit art. 520 alin. 4, si cauzele similare aflate pe rolul instantelor judecatoresti, a caror solutionare pe fond depinde de dezlegarea aceleiasi chestiuni de drept, pot fi suspendate pana la solutionarea sesizarii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. In cazul acestora insa, suspendarea nu mai este obligatorie, ci facultativa, incadrandu-se in textul art. 413 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedura civila.

Suspendarea judecatii cauzei aflate pe rolul instantei judecatoresti in fata careia s-a ridicat chestiunea de drept supusa dezlegarii in principiu, opereaza pana la pronuntarea hotararii prealabile de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. Pentru celelalte cauze similare, art. 520 alin. 4 din C. proc. civ. prevede ca suspendarea, in situatia in care este dispusa de instanta, opereaza pana la “solutionarea sesizarii”, ceea ce in opinia noastra inseamna tot pana la pronuntarii hotararii prealabile.

Mentionam ca, pe pagina de internet a Inaltei Curti de Casatie si Justitie se gaseste publicat atat un model de incheiere de sesizare in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, cat si un ghid pentru formularea unei sesizari prealabile, ambele documente fiind adresate instantelor judecatoresti.

b) Procedura in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie

La primirea sesizarii, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sau in lipsa acestuia unul din vicepresedinti sau persoana desemnata de acestia, va repartiza sesizarea catre sectia corespunzatoare instantei in fata careia s-a ridicat chestiunea de drept supusa dezlegarii, sau, in cazul in care chestiunea de drept intereseaza mai multe sectii, catre presedintii sectiilor interesate in solutionarea sesizarii.

Codul de procedura civila nu prevede participarea obligatorie a procurorului la judecarea sesizarii, aceasta este insa posibila in virtutea art. 90 alin. (2) din Codul de procedura civila.

Dupa alcatuirea completului, presedintele acestuia va desemna un judecator pentru a intocmi un raport asupra problemei de drept ce necesita a fi dezlegata. In cazul in care sesizarea va fi repartizata catre mai multe sectii ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dupa alcatuirea completului, presedintele acestuia va desemna cate un judecator raportor din cadrul fiecarei sectii. Potrivit art. 520 alin. 7 si alin. 8 din Codul de procedura civila, judecatorii raportori nu sunt incompatibili, ceea ce inseamna ca pot face parte din completul de judecata alcatuit pentru judecarea sesizarii.
In scopul asigurarii publicitatii sesizarilor formulate in temeiul art. 519, legiuitorul a prevazut la alin. 3 al art. 520, obligatia publicarii acestora, dupa inregistrarea lor, pe pagina de internet a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Conform art. 520 alin. (11) care face trimitere la art. 516 alin. (6)–(9) din Codul de procedura civila, in vederea intocmirii raportului presedintele completului va putea solicita opinia scrisa asupra chestiunii de drept in discutie, unor specialisti recunoscuti in domeniu, care vor indeplini astfel rolul de amicus curiae in aceasta procedura in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie .

Raportul va cuprinde solutiile diferite date chestiunii de drept si argumentele pe care se fundamenteaza acestea, jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale, a Curtii Europene a Drepturilor Omului sau a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, daca este cazul, doctrina in materie, opinia specialistilor consultati, daca s-a cerut, si propunerea motivata de dezlegare a chestiunii de drept, cu care a fost sesizata Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Desi sesizarea se judeca fara citarea partilor din dosarul in care s-a ridicat chestiunea de drept ce se cere a fi dezlegata (art. 520 alin. 12), caracterul contradictoriu al procedurii este asigurat si in faza desfasurata in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin posibilitatea data partilor de a depune in scris punctele lor de vedere cu privire la problema de drept (art. 520 alin. 10). In acest sens, raportul intocmit de judecatorul raportor, sau dupa caz de judecatorii raportori, va fi comunicat partilor, care pot depune in scris punctele lor de vedere intr-un termen de 15 zile de la comunicarea raportului. Ca si in cazul recursului, pentru ca in aceasta procedura in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie se vor discuta numai chestiuni juridice care necesita o pregatire specializata, punctele de vedere ale partilor vor putea fi depuse numai sub semnatura unui consilier juridic sau avocat.

Sesizarea se judeca potrivit art. 520 alin. (12) in cel mult 3 luni de la data investirii. Prin urmare, in cadrul acestui termen, trebuie intocmit raportul si comunicat partilor cu respectarea dreptului acestora de a depune punctele lor de vedere intr-un termen de 15 zile, trebuie convocat completul in sedinta cu respectarea termenului de cel putin 20 de zile inainte de desfasurare a sedintei.

8. Hotararea prealabila pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Asupra chestiunii de drept care s-a solicitat a fi dezlegata de principiu completul constituit conform dispozitiilor art. 520, se pronunta prin decizie.
Solutia data chestiunii se adopta cu votul a doua treimi din numarul judecatorilor completului (art. 520 alin. 12). Important de subliniat este faptul ca legea nu permite abtineri de la vot, obligand astfel pe fiecare judecator sa se ralieze uneia dintre solutiile diferite primite de chestiunea de drept.

Decizia se motiveaza in termen de 30 de zile de la pronuntare si se publica in 15 zile de la motivare in Monitorul Oficial, Partea I. (art. 521 alin. 2 care face trimitere la art. 517 alin. 3). Decizia devine obligatorie pentru instanta care a solicitat dezlegarea chestiunii de drept solutionata, de la data pronuntarii ei, iar pentru celelalte instante de la data publicarii ei in Monitorul Oficial.

Atat instanta care a solicitat dezlegarea chestiunii de drept solutionata, cat si toate celelalte instante judecatoresti, sunt tinute de interpretarea normei de drept data de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. Prin urmare, ea isi va produce efecte si in orice alte cauze pendinte sau viitoare in care este aplicabila norma de drept interpretata (erga omnes). Decizia nu-si produce efecte asupra asupra cauzelor solutionate definitiv in care norma de drept a fost deja interpretata diferit fata de solutia data de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Pronuntarea unei hotarari prealabile nu se regaseste printre motivele de revizuire stabilite in noul Cod de procedura civila.

Prevederile art. 521 nu stabilesc ce va cuprinde hotararea prealabila pronuntata. Insa cel mai probabil, dupa modelul procedurii preliminary ruling desfasurata in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene, in prima parte a hotararii va fi redata chestiunea de drept supusa dezlegarii, in partea a doua va fi examinata chestiunea de drept si expuse consideratiile care au stat la baza solutiei adoptate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar in ultima parte vor fi prezentate concluziile la care a ajuns Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Ramane de vazut daca Inalta Curte de Casatie si Justitie, va utiliza o formulare similara celei care precede dispozitivul hotararii utilizata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene, respectiv “Curtea, pronuntandu-se asupra chestiunii de drept supusa dezlegarii, statueaza in drept” sau va utiliza alta formulare.

9. Concluzii

Alaturi de recursul in interesul legii, acest instrument juridic nou introdus de legiuitor este menit sa asigure indeplinirea rolului instantei supreme stabilit prin art. 18 alin. 2 din L nr. 304/2004, republicata, privind organizarea judiciara, de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre instantele judecatoresti.

Spre deosebire insa de recursul in interesul legii care intervine atunci cand jurisprudenta a ajuns deja in situatia de a fi caracterizata neunitara, procedura sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru pronuntarea unei hotarari prealabile asupra unei chestiuni de drept se vrea a fi o cale prin care sa se previna aparitia unei jurisprudente neunitare.

Se recomanda insa instantelor judecatoresti sa nu abuzeze de acest mecanism procedural in cazul in care exista deja o jurisprudenta in materia respectiva, iar in contextul eventual nou nu exista nicio indoiala reala cu privire la posibilitatea de a aplica aceasta jurisprudenta sau a cazului in care interpretarea corecta ce trebuie data normei de drept in cauza este evidenta .