avocatnet.ro 
Dosar nr. 2/1/2013/HP
Iulia Cristina Tarcea - vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
presedintele completului Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile
Roxana Popa - presedintele delegat al Sectiei a II-a civile
Ionel Barba - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal
Simona Lala Cristescu - judecator la Sectia I civila
Minodora Carmen Ianosi - judecator la Sectia I civila - judecator-raportor
Rodica Susanu - judecator la Sectia I civila Andreia
Liana Constanda - judecator la Sectia I civila
Nina Ecaterina Grigoras - judecator la Sectia I civila
Carmen Tranica Teau - judecator la Sectia a II-a civila
Aurelia Motea - judecator la Sectia a II-a civila - judecator-raportor
Monica Ruxandra Duta - judecator la Sectia a II-a civila
Mariana Cirstocea - judecator la Sectia a II-a civila
Mirela Politeanu - judecator la Sectia a II-a civila
Niculae Manigutiu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal - judecator-raportor
Simona Camelia Marcu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Viorica Iancu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Eugenia Marin - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Eugenia Ion - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formeaza obiectul Dosarului nr. 2/1/2013/HP a fost constituit conform dispozitiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila si ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. Sedinta este prezidata de doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
La sedinta de judecata participa doamna Adriana Stamatescu, magistrat-asistent la Sectia I civila, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Galati in Dosarul nr. 2.748/91/2012 privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, vizand mentinerea in continutul normei legale a sintagmei „pensie de serviciu”, in conditiile in care actele normative ce reglementeaza sistemul de asigurari sociale, Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor si Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, adoptate anterior, nu mai reglementeaza aceasta notiune.
Magistratul-asistent prezinta referatul cauzei, aratand ca la dosar au fost depuse practica judiciara si raportul intocmit de judecatorii raportori. Se mai refera ca raportul a fost comunicat partilor, in conformitate cu dispozitiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila si ca reclamantul Cojocaru Marian a depus la dosar, astazi, 17 februarie 2014, punctul sau de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii.
Doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, presedintele completului de judecata, constata ca nu exista chestiuni prealabile sau exceptii, iar completul de judecata ramane in pronuntare asupra sesizarii privind pronuntarea unei hotarari prealabile.
INALTA CURTE, deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:
1. Titularul si obiectul sesizarii
Curtea de Apel Galati a dispus, prin incheierea de sedinta din data de 16 octombrie 2013, pronuntata in Dosarul nr. 2.748/91/2012 aflat pe rolul acestei instante, sesizarea din oficiu a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in temeiul dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarea chestiune de drept: dezlegarea modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare, in raport cu prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 40 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare (art. 51 din Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare), art. 85 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 1 si 2 din Legea nr. 119/2010.
Expunerea succinta a procesului
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul C.M. a solicitat obligarea paratului Inspectoratul Judetean de Jandarmi Vrancea sa-i plateasca un ajutor egal cu doua salarii ale functiei de baza, pentru fiecare an ramas pana la limita de varsta de pensionare, incepand cu data trecerii in rezerva, 28.12.2011. Reclamantul a avut calitatea de militar-jandarm si a trecut in rezerva din motive medicale. Temeiul de drept al cererii l-au constituit dispozitiile art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare. Tribunalul Vrancea, prin Sentinta civila nr. 398 din 5 iunie 2013, a admis actiunea civila formulata de reclamant si a obligat paratul sa-i plateasca pentru fiecare an ramas pana la limita de varsta de pensionare un ajutor egal cu doua solde ale functiei de baza, conform art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare, incepand cu data trecerii in rezerva, 28.12.2011, retinand ca legea foloseste sintagma „cu drept la pensie de serviciu”, desi Legea nr. 119/2010, care reglementeaza sistemul public de pensii, adoptata anterior actului normativ invocat in cauza, nu mai reglementeaza notiunea respectiva, ca o consecinta a unei necorelari a termenilor folositi in actele normative in materie.
Operatiunea de interpretare a acestei notiuni trebuie sa se faca insa prin raportare la cadrul general in materia pensiilor, respectiv art. 51 din Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, care reglementeaza: pensia pentru limita de varsta, pensia anticipata, pensia anticipata partiala, pensia de invaliditate si pensia de urmas.
Curtea de Apel Galati, in cursul solutionarii apelului declarat impotriva acestei sentinte, a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 20 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare, raportat la dispozitiile art. 51 din Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 1 si 2 din Legea nr. 119/2010, art. 85 din Legea nr. 80/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 10 din Legea nr. 164/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
2. Motivele de admisibilitate retinute de titularul sesizarii
Curtea de Apel Galati a constatat admisibilitatea sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in conformitate cu dispozitiile art. 519 din Codul de procedura civila, motivat de faptul ca:
a) de lamurirea modului de interpretare/aplicare a dispozitiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare, in corelare cu prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 40 din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare (art. 51 din Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare), art. 85 din Legea nr. 80/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv art. 1 si 2 din Legea nr. 119/2010 depinde solutionarea pe fond a cauzei, „existand o jurisprudenta neunitara”;
b) problema de drept enuntata este noua, deoarece, din consultarea jurisprudentei, s-a constatat ca asupra acestei probleme Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o alta hotarare;
c) problema de drept nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, conform evidentelor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, consultate la data de 16 octombrie 2013.
3. Punctul de vedere al partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
Reclamantul nu a invocat alte argumente in afara celor expuse prin cererea de chemare in judecata, dar a solicitat sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile. Paratul a apreciat ca practica Curtii de Apel Galati cu privire la chestiunea de drept in discutie este aproape unanima, in sensul respingerii acestor actiuni ca nefondate, dar a lasat la aprecierea Curtii aplicarea dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila. In urma comunicarii raportului intocmit in conditiile art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila, reclamantul a depus, in scris, in temeiul dispozitiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila, punctul sau de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii.
Cu privire la admisibilitatea sesizarii a sustinut ca la nivelul Curtii de Apel Galati problema de drept a interpretarii normei inserate in Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare, a intervenit abia in anul 2013, ca dispozitiile art. 519 din Codul de procedura civila reglementeaza noutatea raportand-o nu la jurisprudenta nationala, ci la jurisprudenta instantei investita cu solutionarea cauzei in ultima instanta, care formuleaza sesizarea.
De asemenea, a apreciat ca aceasta chestiune de drept are caracter de noutate, chiar si pentru faptul ca, din analiza jurisprudentei, rezulta ca 9 curti de apel nu au pronuntat solutii in aceasta materie, iar considerentul retinut de judecatorii raportori cu privire la modul de redactare a normei de drept, care nu ar face necesara pronuntarea unei hotarari prealabile, nu are legatura cu definitia conditiei noutatii. Pe fondul problemei de drept, a apreciat ca textul de lege vizat trebuie interpretat prin raportarea legii privind salarizarea unica la legea privind sistemul unitar de pensii si la categoriile cuprinse in aceasta din urma, intrucat ambele legi erau in vigoare la momentul interpretarii; ca intentia legiuitorului a fost de a acorda o reparatie materiala celor ce nu isi mai pot exercita activitatea din conditii independente de vointa lor si ca ordinele ministeriale nu pot dispune privitor la drepturile unei persoane, rectificate printr-o lege speciala.
4. Punctul de vedere al completului de judecata cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
Prin incheierea de sesizare in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, completul de judecata investit cu solutionarea apelului in Dosarul nr. 2.748/91/2012 al Curtii de Apel Galati si-a exprimat punctul de vedere asupra chestiunii de drept sesizate, aratand, dupa expunerea dispozitiilor legale considerate ca fiind relevante, ca atat la nivelul acestei instante, cat si al instantelor inferioare din circumscriptia sa, jurisprudenta pe chestiunea dedusa judecatii nu este unitara, aspect ce s-a constatat si la nivelul celorlalte instante din tara, cu referire la Tribunalul Neamt (Sentinta civila nr. 171/CA din 14 mai 2013), respectiv tribunalele Cluj (Sentinta civila nr. 6.159/2013), Covasna (sentintele civile nr. 1.831/2013 si 1.832/2013), Alba (Sentinta civila nr. 373/CAF/2013) si Gorj (Sentinta civila nr. 6.867/2012).
S-a aratat ca intr-o prima orientare jurisprudentiala (Decizia civila nr. 356 din 13 februarie 2013 a Curtii de Apel Galati) s-a statuat in sensul ca in procesul de legiferare a intervenit o necorelare a termenilor folositi, insa s-a considerat ca pentru interpretarea notiunii de „pensie de serviciu” nu se poate apela la legislatia anterioara Legii nr. 119/2010, respectiv la Legea nr. 164/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, intrucat la acel moment nu se afla in fiinta Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare (nu se poate apela la o lege abrogata in anul 2010 pentru a clarifica un text in vigoare in anul 2012, doar cu motivarea ca legiuitorul a gresit la redactarea normei juridice si ca norma astfel adoptata nu reprezinta intentia si ratiunea avute in vedere tot de el la adoptarea sa).
Intr-o a doua interpretare (Decizia civila nr. 15/A/2013 a Curtii de Apel Galati) s-a aratat ca, pentru a stabili domeniul de aplicare al Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare, in problema de drept in discutie nu poate fi eliminata determinarea „de serviciu” si folosita doar notiunea de gen „pensie”. Pensia de serviciu a reprezentat o specie a notiunii de gen, pensie. Considerand ca dispozitia se aplica pentru toate pensiile se ajunge la o modificare a legii.
De aceea, pentru a stabili intentia legiuitorului in delimitarea subiectilor carora li se adreseaza textul de lege, s-a considerat ca se impune a se face o analiza a Legii nr. 164/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care reglementa pensiile de serviciu ale personalului militar. S-a aratat ca in privinta aplicarii in timp a legii civile, principiul este al aplicarii acesteia pe toata durata cat este in vigoare, insa clarificarea notiunii de pensie de serviciu raportata la legea care a continut aceasta institutie juridica nu echivaleaza cu o ultraactivitate a legii civile, intrucat cauza actiunii nu o constituie Legea nr. 164/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ci Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare. Daca s-ar interpreta aceasta notiune prin raportare la Legea privind sistemul unitar de pensii publice, constatand ca Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, nu cuprinde aceasta notiune, s-ar ajunge la lipsirea de efecte a prevederii legale analizate din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare.
5. Jurisprudenta instantelor nationale in materie
5.1. Jurisprudenta Curtii de Apel Galati nu este unitara; intr-o prima orientare jurisprudentiala, exprimata doar prin Decizia nr. 356 din 13 februarie 2013, s-a decis in sensul admiterii actiunilor avand ca obiect obligarea angajatorului la plata ajutorului prevazut de art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolulII, sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare, apreciindu-se ca pentru interpretarea notiunii de „pensie de serviciu” nu se poate apela la legislatia anterioara Legii nr. 119/2010, pentru ca la acel moment nu era in vigoare Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare. In acest sens s-a depus Decizia nr. 356 din 13 februarie 2013.
Cealalta orientare jurisprudentiala este in sensul respingerii actiunilor cu acest obiect, apreciindu-se ca legea civila se aplica atat timp cat este in vigoare, insa clarificarea notiunii de pensie de serviciu, raportata la legea care a continut aceasta institutie juridica, nu echivaleaza cu o ultraactivitate a legii civile, intrucat cauza actiunii nu o constituie Legea nr. 164/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ci Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare.
Daca s-ar interpreta aceasta notiune prin raportare la Legea privind sistemul unitar de pensii publice, constatand ca Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, nu cuprinde aceasta notiune, s-ar ajunge la lipsirea de efecte a prevederii legale analizate din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare. A fost indicata Decizia nr. 15/A din 6 septembrie 2013 a aceleiasi instante.
5.2. Jurisprudenta altor instante din tara: O parte din instantele care au avut pe rol asemenea cereri le-au solutionat prin respingerea lor, cu motivarea ca incetarea raporturilor de serviciu ca urmare a acordarii unei pensii de invaliditate nu indreptateste partea la beneficiul ajutorului prevazut de art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare, care se acorda la incetarea raporturilor de serviciu prin plata unei pensii de serviciu. In acest sens s-au pronuntat, spre exemplu, Tribunalul Mehedinti - Sentinta nr. 1.480 din 13 februarie 2013, Tribunalul Vaslui - Sentinta nr. 286 din 27 martie 2013. In sens contrar a fost depusa doar Sentinta nr. 1.839/F din 28 mai 2013 a Tribunalului Ialomita, prin care se retine ca interpretarea in sensul ca ajutorul prevazut de art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare, s-ar acorda numai celor care, la incetarea raporturilor de serviciu, ar avea dreptul la pensie de serviciu, nu corespunde intentiei legiuitorului, pentru ca aceasta interpretare contravine dispozitiilor art. 65 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, dar si pct. 15.11 din Normele metodologice privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar, politistilor si personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne, aprobate prin Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. S/214/2011, cu modificarile si completarile ulterioare. Celelalte curti de apel au comunicat ca nu au avut pe rol asemenea pricini.
5.3. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie - asemenea cereri nu intra in sfera de competenta a instantei supreme.
5.4. Jurisprudenta Curtii Constitutionale In urma verificarilor efectuate nu s-au identificat decizii pronuntate de Curtea Constitutionala cu privire la textele de lege in discutie, respectiv art. 20 alin. 2 din anexa nr. VII, sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare, art. 10 din Legea nr. 164/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 40 din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 51 din Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 85 din Legea nr. 80/1995, cu modificarile si completarile ulterioare. Desi cu privire la art. 1 si 2 din Legea nr. 119/2010 s-au pronuntat decizii ale Curtii Constitutionale, acestea nu au legatura cu problema de drept ce formeaza obiectul sesizarii in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile.
5.5. De asemenea, Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca la nivelul Sectiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat si nici nu se verifica, in prezent, practica judiciara, in vederea promovarii unui eventual recurs in interesul legii in problema de drept ce formeaza obiectul sesizarii Curtii de Apel Galati.
6. Raportul asupra chestiunii de drept
Prin raportul intocmit in cauza, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila, s-a apreciat ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile de admisibilitate a institutiei juridice privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, in sensul neindeplinirii conditiei noutatii, iar in subsidiar, pentru cazul in care se va opina asupra intrunirii conditiilor de admisibilitate a sesizarii, s-a concluzionat ca, in interpretarea dispozitiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, raportat la dispozitiile art. 10 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 51 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 1 si 2 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, sintagma „pensie de serviciu” din continutul normei legale mentionate include doar categoriile de pensie pentru limita de varsta, pensie anticipata si pensie anticipata partiala, prevazute de art. 51 lit. a-c din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare.
7. Inalta Curte
Examinand sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorii raportori si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, constata urmatoarele: Prealabil analizei in fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Inalta Curte de Casatie si Justitie va verifica intrunirea conditiilor de admisibilitate a sesizarii in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile fata de prevederile art. 519 din Codul de procedura civila. Potrivit acestor dispozitii legale, „Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata.”
Asadar, prin reglementarea prevazuta de legiuitor in cuprinsul textului mai sus citat se instituie o serie de conditii de admisibilitate pentru declansarea procedurii de sesizare in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, conditii ce trebuie sa fie intrunite in mod cumulativ, respectiv:
- existenta unei cauze aflate in curs de judecata;
- instanta care sesizeaza Inalta Curte de Casatie si Justitie sa judece cauza in ultima instanta;
- cauza care face obiectul judecatii sa se afle in competenta legala a unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului investit sa solutioneze cauza;
- solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata sa depinda de chestiunea de drept a carei lamurire se cere;
- chestiunea de drept a carei lamurire se cere sa fie noua;
- chestiunea de drept nu a facut obiectul statuarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si nici obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
Prin prezenta sesizare, se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificarile ulterioare, in raport cu prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 40 din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare (art. 51 din Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare), art. 85 din Legea nr. 80/1995, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 1 si 2 din Legea nr. 119/2010.
Raportand sesizarea privind pronuntarea hotararii prealabile la conditiile impuse de dispozitiile art. 519 din Codul de procedura civila, se constata ca exista o cauza in curs de judecata, iar Curtea de Apel Galati, investita cu solutionarea apelului, judeca in ultima instanta, potrivit dispozitiilor art. 96 pct. 2 din Codul de procedura civila raportat la dispozitiile art. 208 si 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicata, cu modificarile ulterioare, urmand a pronunta o hotarare judecatoreasca definitiva, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedura civila. Inalta Curte constata indeplinita si conditia prevazuta de lege ca solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata sa depinda de chestiunea de drept a carei lamurire se cere. Aceasta, deoarece in raport cu modul de interpretare a dispozitiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, instanta va proceda la admiterea sau respingerea actiunii prin care se solicita ajutorul prevazut de text, fiind evidenta legatura cu fondul cauzei a chestiunii deduse judecatii.
Cat priveste conditia de admisibilitate referitoare la noutatea chestiunii de drept a carei rezolvare de principiu se solicita, se constata ca in conditiile in care legiuitorul nu a stabilit criteriile in functie de care o chestiune de drept poate fi considerata noua, revine Inaltei Curti sarcina stabilirii caracterului de noutate al acesteia. In mod evident, cerinta noutatii este indeplinita atunci cand chestiunea de drept isi are izvorul in reglementarile nou-intrate in vigoare, mecanismul pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept raspunzand intentiei legiuitorului de a preveni practica neunitara a instantelor de judecata in materie. In egala masura insa noutatea, in sensul dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila, se refera si la o norma juridica intrata in vigoare cu mai mult timp in urma, dar a carei aplicare a devenit actuala ulterior.
In aceste conditii, in stabilirea elementului de noutate a chestiunii de drept a carei interpretare se solicita, trebuie plecat de la urmatoarele premise:
- asigurarea functiei mecanismului hotararii prealabile de prevenire a practicii judiciare neunitare;
- evitarea paralelismului si suprapunerii cu mecanismul recursului in interesul legii. Este evident, asadar, ca in situatia in care exista un numar semnificativ de hotarari judecatoresti care sa fi solutionat diferit in mod constant o problema de drept intr-o anumita perioada de timp, mecanismul legal de unificare a practicii judiciare este cel cu functie de reglare - recursul in interesul legii, iar nu hotararea prealabila. In cauza insa problema interpretarii dispozitiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, reprezinta o problema de drept recenta, aflata pe rolul curtilor de apel care judeca conflictele individuale de munca in apel in ultima instanta. Acest aspect rezulta din verificarea practicii, facuta de Inalta Curte in cauza de fata, verificare din care rezulta ca hotarari definitive in materie s-au pronuntat incepand cu anul 2013. In plus, trebuie subliniat faptul ca hotararile pronuntate, intr-un sens sau altul, cu privire la aceasta chestiune, nu prezinta caracterul unei practici judiciare conturate si constante, astfel incat mecanismul cu functie de preventie al hotararii prealabile sa fie inlaturat.
De asemenea, trebuie subliniat ca asupra acestei chestiuni Inalta Curte nu a statuat, conflictele individuale de munca nefiind cuprinse in sfera de competenta materiala a instantei supreme, si nu exista un recurs in interesul legii cu un obiect similar, in curs de solutionare. Pentru aceste considerente, constatand admisibila sesizarea formulata de Curtea de Apel Galati, Inalta Curte va proceda la analiza pe fond a chestiunii de drept a carei rezolvare de principiu se solicita. Potrivit dispozitiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolulII, sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, „Personalul militar, politistii si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, trecuti in rezerva sau direct in retragere, respectiv ale caror raporturi de serviciu au incetat, cu drept la pensie de serviciu, inainte de implinirea limitei de varsta de pensionare prevazute de lege, mai beneficiaza, pentru fiecare an intreg ramas pana la limita de varsta de pensionare sau, in situatia in care pot desfasura activitatea peste aceasta limita, pana la limitele de varsta in grad la care pot fi mentinute in activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu doua solde ale functiei de baza, respectiv cu doua salarii ale functiei de baza.”
Asadar, textul analizat reglementeaza situatiile de incetare a raporturilor de serviciu, cu drept la pensie de serviciu, inainte de implinirea limitei de varsta pentru pensionare. Dificultatea in interpretarea textului este data de sintagma „cu drept la pensie de serviciu”, desi la momentul intrarii in vigoare a normei notiunea mentionata nu mai era reglementata legislativ. Prin Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, intrata in vigoare la data de 3 iulie 2010, pensia de serviciu, astfel cum era reglementata la acel moment, a devenit pensie in intelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru ca prin art. 196 lit.b) din Legea nr. 263/2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificarile si completarile ulterioare (act ce a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2011), sa se dispuna abrogarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, care la art. 10 prevedea si pensia de serviciu ca specie a pensiei cuvenite persoanelor aflate in sistemul mentionat. In acest context legislativ, inserarea sintagmei „cu drept la pensie de serviciu” in continutul normei legale ce a suscitat dificultati de interpretare, respectiv art. 20 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificarile ulterioare, si care a intrat in vigoare concomitent cu Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, care a abrogat aceasta notiune, respectiv data de 1 ianuarie 2011, sugereaza vointa legiuitorului de a avea in vedere, pentru plata ajutorului pe care il prevede, doar acele tipuri/categorii de pensii care, conform legislatiei anterioare, faceau parte din categoria pensiei de serviciu.
Or, anterior, art. 11 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, includea in notiunea de „pensie de serviciu”: pensia pentru limita de varsta, pensia anticipata si pensia anticipata partiala. Se retine, totodata, ca toate actele normative din sistemul public de pensii definesc distinct pensia de invaliditate, acordata in cazul pierderii capacitatii de munca in situatiile expres reglementate de lege si care este o categorie/specie a pensiei (ca gen), alaturi de pensia de serviciu. In acest sens, art. 10 din Legea nr. 164/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, dispune ca sistemul pensiilor militare de stat cuprinde pensia de serviciu, pensia de invaliditate si pensia de urmas. Aceasta este concluzia dedusa din argumente de interpretare sistemica a legii, dar si din punct de vedere logico-juridic, fiind evidenta vointa legiuitorului de a acorda ajutorul mentionat doar persoanelor aflate in ipoteza data.
Un argument suplimentar in sustinerea acestei interpretari il constituie si dispozitiile pct. 15.11 din Normele metodologice privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar, politistilor si personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne, aprobate prin Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. S/214/2011, cu modificarile si completarile ulterioare. Explicitarea notiunii de „pensie de serviciu” adusa prin normele de punere in aplicare a legii releva neechivoc ca pensia de invaliditate [prevazuta de art. 51 lit. d) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare] nu acorda beneficiarului dreptul la ajutorul reglementat de art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, cap. II, sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare. De altfel, asupra legalitatii dispozitiilor art. 15.11 din Normele metodologice privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar, politistilor si personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne, aprobate prin Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. S/214/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal s-a pronuntat prin Decizia nr. 506 din 5 februarie 2014, prin care s-a respins recursul declarat de reclamant impotriva sentintei prin care s-a dispus respingerea exceptiei de nelegalitate a prevederilor mai sus citate. In fine, Inalta Curte retine ca dispozitiile art. 85 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile ulterioare, invocate de autorii sesizarii ca fiind relevante pentru rezolvarea de principiu a chestiunii de drept, reglementeaza conditiile generale necesar a fi indeplinite pentru trecerea in rezerva sau direct in retragere a personalului militar, in timp ce norma legala analizata vizeaza persoanele aflate intr-o asemenea situatie, dar cu drept la pensie de serviciu, raportul dintre normele legale aflate in concurs fiind cel dintre general si special, ce se rezolva conform principiului specialia generalibus derogant. De aceea, in dezlegarea modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolulII, sectiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, instanta nu se va raporta si la aceste dispozitii legale. Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 521, cu referire la art. 519 din Codul de procedura civila,
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE In numele legii DECIDE:
Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Galati in Dosarul nr. 2.748/91/2012 privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, sectiuneaa 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, raportat la dispozitiile art. 10 din Legea nr. 164/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, art. 51 din Legea nr. 263/2010, cu modi ficarile si completarile ulterioare, si art. 1 si 2 din Legea nr. 119/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, si stabileste ca sintagma „pensie de serviciu” din continutul normei legale mentionate include doar categoriile de pensie pentru limita de varsta, pensie anticipata si pensie anticipata partiala, prevazute de art. 51 lit. a)-c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensiipublice.
Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 17 februarie 2014.
VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE, IULIA CRISTINA TARCEA
Magistrat-asistent, Adriana Stamatescu
Milea13 
POPA GHEORGHE
Comentarii articol (1)