Solicitari de clarificari abuzive. Cand le contestam?

Articol scris de Bianca Bello, avocat 

 

Pornind de la dispozitiile legale si de la situatiile intalnite in practica, vom analiza in continuare in ce masura dreptul comisiei de evaluare de a solicita clarificari ofertantilor poate deveni o obligatie si care sunt limitele in care poate fi exercitat. Ne vom opri totodata, in finalul articolului, asupra remediilor pe care ofertantii le au la indemana pentru a corecta comportamentul arbitrar al autoritatilor contractante.

Obligatia autoritatii contractante de a solicita clarificari

 

Art. 201 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 face vorbire despre dreptul autoritatii contractante de a solicita clarificari/completari ale documentelor prezentate de ofertanti. In mod similar, art. 35 din H.G. nr. 925/2006 stipuleaza acelasi drept al comisiei de evaluare, in timp ce tonul art. 78 devine usor imperativ atunci cand uziteaza sintagma “comisia de evaluare stabileste” care sunt clarificarile si completarile formale sau de confirmare necesare pentru evaluarea fiecarei oferte.

Prevalandu-se de terminologia folosita de legiuitor, in practica, nu putine sunt situatiile in care autoritatile contractante invoca dreptul, iar nu obligatia de a solicita clarificari, atunci cand decid in mod arbitrar sa excluda anumiti ofertanti din cadrul procedurii de atribuire.

Un asemenea comportament al autoritatii contractante este insa contrazis de jurisprudenta constanta a Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor. Astfel, Consiliul a subliniat in nenumarate cazuri atat obligatia comisiei de evaluare de a stabili care sunt clarificarile si completarile formale sau de confirmare, necesare pentru evaluarea fiecarei oferte, cat si obligatia autoritatii contractante de a nu respinge oferta inainte de a solicita aceste clarificari.

 

Cu titlu exemplificativ, C.N.S.C. a retinut incalcarea legislatiei achizitiilor publice prin nesolicitarea de clarificari in urmatoarele situatii:

Se poate concluziona astfel cu certitudine ca, ori de cate ori exista neclaritati, dreptul comisiei de evaluare de a solicita clarificari se transforma intr-o veritabila obligatie, impusa de diligenta de care aceasta trebuie sa dea dovada in evaluarea ofertelor.

 

Limitele dreptului de a solicita clarificari

 

In aceeasi ordine de idei, autoritatea contractanta nu poate solicita prin clarificari orice informatii si/sau documente suplimentare. Asa cum rezulta din prevederile art. 201 din O.U.G. nr. 34/2006, scopul solicitarii de clarificari este bine determinat: demonstrarea indeplinirii cerintelor stabilite prin criteriile de calificare si selectie sau demonstrarea conformitatii ofertei cu cerintele solicitate.

 

Prin urmare, solicitarea de clarificari este subordonata prevederilor documentatiei de atribuire, neputand adauga la cerintele deja stabilite prin aceasta. Cu alte cuvinte, comisia de evaluare nu este indreptatita sa solicite ofertantilor clarificari ce nu isi gasesc corespondent in cerintele documentatiei de atribuire, pentru a crea in mod artificial premisele respingerii acestora.

Din jurisprudenta Consiliului in materie de solicitari de clarificari excesive si abuzive, spicuim un exemplu interesant [4].

 

O autoritate contractanta a solicitat in completarea listei privind principalele utilaje, echipamente, mijloace fixe si laboratoare propuse ca fiind necesare pentru prestarea serviciilor de transport, detalierea modului in care se va asigura prestarea serviciilor cu utilajele prezentate in oferta. Analizand modul de elaborare a cerintei de calificare, Consiliul a retinut faptul ca aceasta a dorit prezentarea exclusiv a unei declaratii referitoare la echipamentele tehnice, respectiv Formularul F14, fara sa impuna vreo alta cerinta cumulativa, cum ar fi detalierea modului in care se va asigura prestarea serviciilor. Astfel, C.N.S.C. a constatat ca autoritatea contractanta a elaborat o cerinta simplista/generalista, ofertantul a depus documentele de calificare in conformitate cu cerintele din documentatia de atribuire, iar autoritatea contractanta a dat dovada de un formalism exagerat, conducand astfel la modificarea cerintei de calificare stabilite in documentatia de atribuire.

 

O a doua limitare pe care o cunoaste in mod firesc dreptul de a solicita clarificari se regaseste la alin. (2) al art. 201. In cazul in care solicita clarificari/completari, autoritatea contractanta trebuie sa aiba grija sa nu determine aparitia unui avantaj evident in favoarea unui ofertant/candidat.

 

Remediul aflat la dispozitia ofertantilor  

 

Impotriva unei solicitari de clarificari formulate in mod abuziv sau a respingerii ofertelor pentru ambiguitati ce ar fi putut fi lamurite, operatorii economici pot formula contestatie in termenul legal.

 

In ipoteza formularii contestatiei impotriva solicitarii de clarificari, obligatia ofertantului de a transmite raspunsul sau la clarificare in termenul stabilit de autoritatea contractanta nu subzista. Sanctiunea corespunzatoare constand in respingerea ofertei ca neconforma pentru lipsa raspunsului la clarificari prevazuta de art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 nu este, asadar, aplicabila. In acelasi sens este si practica C.N.S.C., conform careia operatorul economic devine debitorul obligatiei de a raspunde solicitarii de clarificari in masura in care nu a atacat-o cu contestatie.

In pofida celor de mai sus, exista insa si autoritati contractante care “profita” de astfel de contestatii pentru a respinge ofertele contestatoarelor ca neconforme in temeiul art. 79 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006. Apreciem un asemenea comportament al autoritatilor contractante drept inadmisibil, in cazul transmiterii clarificarilor de catre ofertant nemaijustificandu-se formularea contestatiei. In definitiv, legalitatea unei solicitari de clarificari nu se raporteaza la posibilitatea ofertantului de a formula un raspuns fata de aceasta, ci la prevederile documentatiei de atribuire.

Concluzionand, dreptul autoritatii contractante de a solicita clarificari nu poate fi exercitat in mod discretionar. Acesta cunoaste limitari impuse atat de dispozitiile legale, cat si de prevederile documentatiei de atribuire intocmite de insasi autoritatea contractanta. Cea mai importanta limitare ramane insa verificarea legalitatii si temeiniciei solicitarii de clarificari, pe care ofertantii o pot exercita prin intermediul Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor. Un ofertant vigilent, care cunoaste in profunzime prevederile documentatiei de atribuire pe care si le-a insusit, poate contracara in acest mod un comportament abuziv al autoritatii contractante, asigurandu-se ca verificarea ofertei sale se va efectua prin prisma aceleiasi documentatii de atribuire pe care a avut-o in vedere la elaborarea acesteia.