Ne bagam sau nu nasul in alegerea profesionala a copilului nostru?

- Bineinteles, zic eu fara cea mai mica urma de prefacatorie, dandu-mi brusc seama de ce copilului meu ii cam place sa se uite la televizor la posturi si emisuni culinare si adora sa aranjeze in raft cartile de bucate. Mi se pare o meserie minunata, care o sa le aduca multor oameni zambetul pe buze si o sa faca, he he, multe burtici fericite, mai adaug, aruncand o privire asupra amestecului care a capatat o culoare incerta. Si ce, n-ar fi fain sa fiu mama unui chef cu emisiune tv proprie si, de ce nu, un restaurant de familie apreciat (de familie, ca m-as baga si eu la cateva retete)?

Parintii si cariera

Am fost mereu de parere ca parintii n-au de ce sa-si bage nasul in alegerile profesionale ale copiilor lor. Sigur, o mare parte din convingerea asta se datoreaza faptului ca ai mei m-au lasat sa aleg ce-am vrut eu si ce mi-a placut cu adevarat si imi pare bine ca au facut asta. Pe de alta parte, nimic nu ma enerva mai mult in copilarie si in adolescenta decat amestecul adultilor in vietile copiilor lor, adulti care stiau deja ce cariera vor urma acestia. De cele mai multe ori, profesia imaginata pentru cel mic n-avea niciun fel de legatura cu copilul, dar parintele, incapatanat, nu voia sa recunoasca evidentul si insista in planul sau.

Mai grav era cand acesti adulti, apropiati sau nu, imi trasau si mie un parcurs profesional dupa bunul plac, asa ca am fost vazuta, in functie de varsta, sezon si imprejurare, fie medic, fie contabila, fie politista. Degeaba le spuneam ca ma ia cu lesin cand vad o unghie rupta, ca sunt un esec la matematica si ca n-am nici aptitudini sportive, ca mi se replica ca toate se invata si cu toate te obisnuiesti. Totul pentru stralucirea unei cariere care iti va aduce nu numai satisfactii materiale, ci si o carte de vizita impresionanta. Ok, dar sa faci o meserie fara tragere de inima, doar pentru ca da bine printre cunoscuti? Nu cred.

Talentul poate fi cultivat

Inca din perioada copilariei, un parinte atent la aptitudinile copilului poate sa-si dea seama care ar fi un posibil drum profesional pe care sa mearga cel mic. Copiii vin pe lume cu diferite inclinatii, iar mediul, familia si diferitele circumstante pot potenta sau nu aceste insusiri. Daca nu vrei sa-ti gasesti mai tarziu copilul inscris in statistica ce spune ca peste 40% dintre adultii cu varsta cuprinsa intre 18 si 30 de ani considera ca au urmat o directie profesionala gresita din pricina influentei parentale, atunci ar trebui sa fii mai atent la nevoile si inclinatiile sale, pentru a contribui pe cat posibil la un viitor profesional fericit al adultului de maine, fara sa-i impui o meserie la care doar voi, parintii, tineti cu dintii. Da curs dorintei copilului de a face o anumita activitate extrascolara, nu-l forta sa continue ceva ce ii displace profund si incearca sa vezi daca nu i-ar surade sa-si fructifice un anumit talent, de care poate nici nu este constient. Incurajeaza-i orice pasiune ar avea, pentru ca nu se stie niciodata daca nu cumva aceasta pasiune nu va fi si cea care il va defini profesional pentru totdeauna.

Indrumare cu cap

Ca sa iti ajuti cu adevarat copilul, evita sa fii in trend si renunta sa-ti ghidezi copilul spre o anumita profesie, doar pentru ca da bine in aceasta perioada. Mai bine faci efortul de a-ti ajuta copilul cu sfaturi pertinente, adaptate capacitatilor sale si ariei de interes, pentru ca decizia finala sa ii apartina, iar el sa fie impacat cu aceasta. In generatia mea, de exemplu, pentru ca era la moda si parintii se mandreau cu asta, cei mai multi dintre absolventii de liceu se duceau spre stiintele juridice sau catre stiintele economice, iar restul se indrepta fragmentat catre alte domenii care nu erau populare atunci, dar care au devenit acum: relatii publice, IT, stiinte politice sau studii europene. Astazi, nu numai ca avem un numar mare de avocati sau de economisti in Romania, dar faptul ca multi dintre acestia s-au reprofilat dupa absolvirea facultatii spune ceva despre alegerea initiala.

Cat mai multe informatii nu strica

Poti sa-l mai ajuti pe copil sa descopere cat mai multe posibilitati de cariera vorbind cu mai multi prieteni si apropiati si rugandu-i sa-l lase pe copil sa le faca o vizita la locul de munca, pentru a vedea ce se intampla prin alte parti, nu numai la tine sau la sotul tau la serviciu. Dupa ce pustiul tau se va arata incantat de un anumit domeniu, trebuie sa ii prezinti avantajele si dezavantajele meseriei, intr-o maniera obiectiva. Nu uita pe urma sa te abtii pe cat posibil sa-i judeci propria alegere. Nu contribui cu nimic la evolutia sa profesionala daca, atunci cand copilul vine entuziasmat acasa si-ti spune ca vrea sa se faca scamator, ii zici ca e o prostie. Cu siguranta il intristezi si il faci sa simta ca, indiferent de ce alegere ar face, aceasta va fi ironizata de tine.

Meseria potrivita poate fi gasita chiar in familie

Statisticile, dar si exemplele concrete din jurul nostru ne arata ca exista meserii care au fost transmise din generatie in generatie, exemplul bunicilor si al parintilor fiind elocvent pentru alegerea viitoare a copilului. Multi copii tind sa urmeze meseria parintilor, mai ales daca aceasta nu presupune un program infernal sau o responsabilitate uriasa, dar nici nu e stresanta sau prost remunerata (da, pare meseria ideala, dar aceasta aparenta poate fi intretinuta si de modul in care parintele reuseste sa isi duca la bun sfarsit indatoririle de la job). Daca, in schimb, meseria parintelui este un calvar pentru parinte insusi, atunci este evident ca cel mic nu va vrea sub nicio forma sa repete asa-zisa greseala a acestuia.

Un an sabatic? De ce nu!

Nu te ingrijora daca copilul tau nu se poate hotari la terminarea liceului in ce directie sa mearga. Presiunea timpului si a celor din jur ii pot aduce un stres suplimentar, mai ales daca simte ca nu este hotarat 100% spre un domeniu cert, iar toti acesti factori pot contribui la consolidarea sentimentului ca nu ia decizia corecta. Stiu ca nu e o varianta prea realista, dar ce-ar fi daca dupa bacalaureat toti tinerii care nu stiu incotro s-o ia sa poata beneficia de un an sabatic, in care sa exploreze relaxati diferite domenii, sa calatoreasca, sa faca voluntariat si sa invete sa se cunoasca pe ei insisi, fara sa simta ca-i preseaza timpul, societatea, familia? Aceasta practica nu este o noutate in Occident, unde multi tineri obisnuiesc sa plece intr-o calatorie dupa terminarea liceului, care are ca scop sedimentarea cunostintelor dobandite pe parcursul ultimilor ani, testarea unor domenii noi de activitate si descoperirea sinelui. Daca aceasta varianta este imposibil de pus in practica, nu te teme daca copilul vine cu nenumarate sugestii de job intr-o perioada scurta de timp si nici daca dupa ce se angajeaza pentru prima data mai schimba cateva domenii de lucru. E chiar sanatos sa faca asta, daca nu simte ca si-a gasit locul cu adevarat, mai ales ca tranzitia de la educatia full-time la un job full-time nu are loc peste noapte.

Niciodata nu e prea tarziu pentru schimbare!

In cazul in care si voua vi se pare ca sunteti prinsi intr-o profesie care nu va caracterizeaza, atunci poate ar fi bine sa faceti o pauza de gandire si sa gasiti niste solutii pentru a iesi din aceasta situatie. Desi este greu sa schimbati ceva, mai ales daca jobul actual ofera o stabilitate materiala pe care nu stiti daca o veti putea obtine intorcand macazul, nu inseamna ca trebuie sa faceti compromisuri care isi vor arata coltii la un moment dat. Va puteti gasi un al doilea job pe care sa il practicati in masura in care timpul va permite si care sa va aduca si implinire sufleteasca. Daca nu, un hobby sau o activitate de voluntariat pot sa va incarce bateriile considerabil, pentru a duce la bun sfarsit sarcinile de serviciu. Incercati!