Suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine

    Prin Ordonanta Guvernului nr. 66/1999, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 26 august 1999 (aprobata prin Legea nr. 52/2000, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 20 aprilie 2000), România a aderat la Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga, la 05 octombrie 1961.

    Finalitatea Conventiei sus-mentionate o constituie, asa cum rezulta în mod expres din preambulul acesteia, suprimarea cerintei supralegalizarii diplomatice sau consulare a actelor oficiale straine, întocmite pe teritoriul unu stat contractant si care – din diferite motive: ocuparea unui loc de munca, efectuarea de studii, derularea unor proceduri administrative etc. – urmeaza sa fie prezentate pe teritoriul unui alt stat contractant.

    În acest sens, Conventia prevede ca singura formalitate care ar putea fi ceruta pentru a atesta veracitatea semnaturii, calitatea în care a actionat semnatarul actului sau, dupa caz, identitatea sigiliului sau a stampilei pe un act oficial strain, este aplicarea unei apostile eliberata de catre autoritatea competenta, special desemnata de statul din care emana actul.

    Potrivit art. 1 din Conventie, sunt considerate acte oficiale:
a). documente care emana de la o autoritate sau de la un functionar al unei jurisdictii a statului, inclusiv cele care emana de la ministerul public, de la un grefier sau de la un executor judecatoresc;
b). documentele administrative ;
c). actele notariale;
d). declaratiile oficiale, cum ar fi: cele privind mentiuni de înregistrare, viza de învestire cu data certa si legalizari de semnatura, depuse pe un act sub semnatura privata.

    Prin art. 2 din ordonanta Guvernului nr. 66/1999 – în conformitate cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Conventie – autoritatile române competente sa aplice apostila au fost desemnate ca fiind:
    - Ministerul Justitiei pentru actele mentionate la art. 1 lit. a), c) si d) si, respectiv,
    - Ministerul Afacerilor Externe pentru actele oficiale prevazute la art. 1 lit. b).

    Prin prezenta propunere de act normativ, se intentioneaza modificarea art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 66/1999, în sensul schimbarii autoritatilor române competente sa aplice apostila, dupa cum urmeaza:

    ' Art. 2 – Autoritatile române competente sa aplice apostila prevazuta la art.3. alin 1 din conventie, sunt : Curtile de Apel, pentru actele mentionate la art. 1 lit. a), c), si d), si prefecturile pentru actele oficiale prevazute la art. 1 lit b).'

Urmare acestei modificari, în competenta celor doua ministere ar continua sa ramâna:
la Ministerul Justitiei :
- supralegalizarea actelor oficiale întocmite pe teritoriul României si care urmeaza sa fie prezentate pe teritoriul unui stat care nu a aderat la Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 05 octombrie 1961;

la Ministerul Afacerilor Externe :
- supralegalizarea actelor oficiale întocmite pe teritoriul României si care urmeaza sa fie folosite în strainatate, în state cu care tara noastra nu are tratate sau conventii de asistenta juridica în materie si pentru care nu exista scutire de supralegalizare;
- supralegalizarea finala a actelor oficiale întocmite de autoritati sau institutii din strainatate, din state cu care România nu are tratate sau conventii de asistenta juridica în materie, care urmeaza a fi folosite în tara noastra si pentru care nu exista scutire de supralegalizare;

Urmatoarele motive constituie fundamente pentru propunerea sus - mentionata:
- descentralizarea acestui serviciu public, în folosul exclusiv al cetatenilor. Mentionam, în acest sens, ca numarul mediu al cererilor de eliberare a apostilei se situeaza în jurul cifrei de 150/zi la Ministerul Justitiei si cca. 450/zi la Ministerul Afacerilor Externe. Or, prin atribuirea competentei de aplicare a apostilei Curtilor de Apel, respectiv prefecturi, s-ar ajunge la o repartizare teritoriala uniforma a acestor cereri (aproximativ 10/zi pentru fiecare Curte de Apel sau prefectura), cu consecinta fireasca a apropierii de cetateni a acestui serviciu, a reducerii cheltuielilor de transport (de la domiciliu pâna la sediul autoritatii competente ) pe care solicitantii trebuie sa le suporte si a scurtarii termenelor de rezolvare a solicitarilor, operativitate si accesibilitate;
- alinierea la practica, în aceasta materie,promovata de majoritatea tarilor europene.

În acest sens, mentionam, cu titlu de exemplu, câteva din statale care au atribuit competenta în aceasta materie altor autoritati decât Ministerul Justitiei sau Ministerului Afacerilor Externe:
în Franta – Curtile de Apel; în Grecia – judecatoriile si prefecturile;
Finlanda – administratiile juridice locale;
Spania – Curtile de Apel;
R.F. Germania – pentru actele emise de toate autoritatile federale si de tribunalele federale: Administratia Federala de la Koln, iar la nivel de land, actele administrative sunt apostilate de Ministerul de Interne;
Italia – Curtile de Apel si prefecturile.