Parchetul nu iti mai poate cerceta conturile si depozitele bancare, cand esti executat silit

Executarea silita este reglementata de Codul de procedura civila la Cartea a V-a, “Despre executarea silita”, fiind definita drept metoda juridica de recuperare a unor debite/datorii care au fost stabilite prin titluri executorii, precum hotarari/sentinte ale instantelor de judecata, contracte notariale de bunuri sau bani, credite bancare.

Executarea silita se realizeaza numai de catre executorul judecatoresc, care este obligat sa puna in aplicare obligatia prevazuta in titlul executoriu. Astfel, daca socoteste necesar, executorul ii va cere debitorului lamuriri in scris in legatura cu veniturile si bunurile sale asupra carora se poate efectua executarea. Totodata, executorul va incerca sa-l determine pe debitor sa-si execute de bunavoie obligatia, aratandu-i consecintele la care s-ar expune in cazul continuarii executarii silite.

In plus, potrivit Codului de procedura civila, executorul poate solicita informatii inclusiv tertilor, adica celor care datoreaza sume de bani debitorului urmarit sau detin bunuri ale acestuia supuse urmaririi. De asemenea, tot la cererea executorului judecatoresc, institutiile publice, institutiile de credit si orice alte persoane fizice sau juridice sunt obligate sa ii comunice acestuia datele si informatiile apreciate ca fiind necesare realizarii executarii silite, chiar daca prin legi speciale se dispune altfel. 

Mai mult decat atat, in cazul in care cei sesizati nu dispun de informatiile solicitate sau refuza sa le dea, executorul judecatoresc poate cere Ministerului Publice sa afle anumite informatii despre debitor. Concret, rolul Parchetului General in cadrul executarii silite este prevazut la art. 659 alin. 3 din Codul de procedura civila: 

"Art. 659 alin. (3). Daca cei sesizati nu dispun de informatiile solicitate sau, dupa caz, refuza sa le dea, Ministerul Public va intreprinde, la cererea executorului judecatoresc, diligentele necesare pentru aflarea informatiilor cerute, in special pentru identificarea entitatilor publice sau private la care debitorul are deschise conturi sau depozite bancare, plasamente de valori mobiliare, este actionar ori asociat sau, dupa caz, detine titluri de stat, bonuri de tezaur si alte titluri de valoare susceptibile de urmarire silita"

Aceasta prevedere a fost declarata, insa, neconstitutionala de Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) in urma unei exceptii ridicate direct de catre Avocatul Poporului. Mai exact, potrivit unui comunicat de presa al CCR, magistratii au admis, in 21 noiembrie, exceptia de neconstitutionalitate si au constatat ca dispozitiile art. 659 alin. 3 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale.

Practic, acest lucru inseamna ca Parchetul nu va mai putea efectua cercetari asupra conturilor sau depozitelor bancare ale debitorului. De asemenea, nu va mai interveni in procesul executarii silite pentru a afla daca debitorul este actionar ori asociat sau daca detine titluri de stat, bonuri de tezaur si alte titluri de valoare susceptibile de urmarire silita.

Desi nu a fost inca publicata in Monitorul Oficial, odata cu indeplinirea acestui pas procedural, decizia va deveni definitiva si general obligatorie si se va comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului.

Avocatul Poporului: Se depasesc limitele constitutionale ale rolului Parchetului in acivitatea judiciara

In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, Avocatul Poporului a mentionat mai multe motive, unul dintre acestea fiind acela ca, potrivit reglementarilor legale, atributiile Ministerului Public se exercita in principal in activitatea judiciara penala. "Or, solutia legislativa instituita de noul Cod de procedura civila depaseste limitele constitutionale ale rolului Ministerului public in acivitatea judiciara, transferand in sarcina procurorului atributii in domeniul executarii silite, prin efectuarea, la cererea executorului judecatoresc a unor demersuri in scopul aflarii informatiilor necesare executarii", arata avocatul poporului, care adauga: "Este de apreciat interesul legiuitorului in executarea hotararilor judecatoresti, prin implicarea si a procurorului in aceasta faza a procesului civil, insa stabilirea unor demersuri in faza executarii silite in sarcina Ministerului public trebuie realizata in limitele impuse de Legea fundamentala, de jurisprudenta Curtii Constitutionale si de cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului".

Totodata, Avocatul Poporului mentioneaza faptul ca, in baza Codului de procedura civila, executorul judecatoresc are la dispozitie mai multe mijloace procedurale legale menite sa asigure executarea in mod prompt si efectiv a hotararilor judecatoresti, precum si de a obtine sanctionarea debitorului, prin instanta de executare.

"Constatam ca legislatia ofera creditorului suficiente mijloace pentru realizarea creantei sale, incat interventia procurorului poate fi justificata doar in anumite cazuri bine motivate si numai atunci cand acesta apreciaza ca este necesara pentru apararea ordinii de drept ori a drepturilor si libertatilor cetatenilor".

In acelasi timp, avocatul poporului arata ca CEDO a retinut deja, in jurisprudenta sa, ca participarea procurorului in procesele civile trebuie intotdeauna sa aiba un rol exceptional, iar rolul procurorului nu trebuie sa fie predominant, interventia sa putand fi acceptata doar atunci cand obiectivul acestui proces nu poate sau cu greu poate fi atins altfel.

Nu in ultimul rand, in exceptie se arata ca, prin atribuirea unui rol pur executional Ministerului Pubic, textul art.659 alin.3 din Codul de procedura civila contravine dispozitiilor Legea fundamentala, nefiind respectate cerintele de previzibilitate impuse de  principiul fundamental. Astfel, dispozitia criticata  nu reglementeaza mijloacele procedurale pe care Ministerul Public le are la indemana in vederea indeplinirii obligatiei de diligenta stabilita de lege, nu prevede actele si masurile procesuale pe care procurorul le poate dispune in acest sens, nu stabileste modul de contestare a masurilor dispuse si nici nu precizeaza in sarcina carui parchet din Ministerul Public revine competenta indeplinirii obligatiei. 

Textul integral al exceptiei ridicate de Avocatul Poporului este disponibil in fisierul atasat.

Opiniile executorilor, la antipozi: "Decizia CCR este corecta" vs. "Lovitura pentru executori"

Decizia luata vineri de magistrati a dat nastere mai multor reactii in randul avocatilor si executorilor judecatoresti. 

Astfel, potrivit Lorenei Stoian, Senior Associate in cadrul Predoiu Law Firm, executorii judecatoresti dispun, in baza Codului de procedura civila, de toate parghiile pentru a efectua procedura de executare silita, motiv pentru care interventia unei alte institutii de stat nu este necesara in cazul acestor procese.

"Actuala legislatie ofera suficiente mijloace pentru creditori in vederea recuperarii creantelor, astfel incat interventia procurorului trebuie limitata doar la cazurile bine justificate pentru apararea ordiniii de drept ori a drepturilor si libertatilor cetatenesti", puncteaza Lorena Stoian.

In plus, explica mai departe avocatul, rolul Ministerului Public va fi usor limitat, evitandu-se un control mai mare din partea acestei institutii: "Decizia este corecta si in lumina principiului separatiei puterilor in stat, care justifica doar cu caracter exceptional interventia reprezentantului Ministerului Public in raporturile de drept privat, regula ce ar cadea in derizoriu odata cu implicarea activa a institutiei procurorului  in ultima faza a procesului civil".

De aceeasi parere este si executorul judecatoresc Claudia Tugui, care subliniaza faptul ca obligatia Ministerului Public este una secundara, intrucat executorul trebuie sa se adreseze mai intai institutiilor in cauza. Daca, in urma efectuarii acestor demersuri, nu obtine informatiile necesare executarii silite ori daca institutiile respective refuza sa raspunda, abia atunci executorul se poate adresa Ministerului Public. 

"Nu cunoastem in acest moment motivatia deciziei Curtii Constitutionale, insa, personal, consider ca prin inlaturarea obligatiei Ministerului Public de a obtine informatiile necesare, executarea silita nu este in mod grav afectata sau ingreunata, avand in vedere faptul ca indatorirea tertilor de a furniza informatiile necesare ramane valabila", puncteaza executorul judecatoresc. Mai mult, dupa cum subliniaza Tugui, daca tertii refuza sa furnizeze executorului informatiile solicitate de acesta, vor putea fi obligati de presedintele instantei de executare la plata despagubirilor pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amanarea executarii.

"Prin urmare, ne confruntam cu doua situatii: prima este aceea in care tertii detin informatiile, dar refuza sa le comunice executorului judecatoresc, si a doua situatie, cea in care tertii nu detin informatiile necesare executarii silite", explica executorul judecatoresc. Concret, in prima situatie, executorul nu se va mai putea adresa Ministerului Public, dar se poate adresa instantei de executare pentru obligarea tertilor la plata de despagubiri. In a doua situatie, problema este mai delicata, intrucat daca tertii nu detin informatiile necesare executarii silite, atunci, intr-adevar, executarea silita poate fi ingreunata.

"Trebuie, totusi, sa evidentiem faptul ca astfel de situatii sunt rare", conchide Tugui, care exemplifica: "Nu cred ca este posibil ca Fiscul sa nu detina informatii privind institutiile bancare unde debitorul are conturi deschise".

Pe de alta parte, Alin Dubau, avocat specializat in recuperarea creantelor, considera ca prin solutia Curtii se restrange in mod nejustificat accesul executorului la informatii esentiale pentru buna desfasurare a executarii silite.

Practic, in urma acestei decizii a magistratilor, singurele mijloace de constrangere pe care participantii la executarea silita le vor avea sunt o amenda judiciara intre 50 la 700 lei, aplicata de instanta la solicitarea executorului judecatoresc, si o cerere privind repararea prejudiciului material sau moral cauzat prin amanare de catre cel care, cu intentie sau din culpa, a pricinuit amanarea executarii silite. "In practica, aceste mijloace nu ofera o satisfactie imediata creditorilor, implicand demersuri judiciare si consum de resurse atat pentru creditori, cat si pentru judecatori, care ar fi, astfel, incarcati cu solutionarea unor pricini ce ar putea fi evitate", sustine avocatul, care opineaza ca era de preferat implicarea Ministerului Public in aflarea datelor despre debitori.

In plus, explica mai departe avocatul, reglementarea prevazuta la art. 659 alin. 3 era o noutate adusa de legiuitor, avand la baza si ratiuni practice, in conditiile in care dispozitiile care confera executorului acces neingradit la cartea funciara, registrul comertului si alte registre publice care contin date despre bunurile debitorului sunt inca o iluzie in practica.

Cu toate acestea, procedura de executare silita nu va fi ingreunata per ansamblu odata cu aplicarea noilor dispozitii in materie, ci doar in acele cazuri exceptionale in care tertii refuza sa ofere informatii despre debitor, mentioneaza Dubau. 

"Sigur ca posibilitatea de a sesiza Ministerul Public in vederea efectuarii de catre reprezentantii acestuia a demersurilor pentru aducerea la indeplinire a dispozitiilor executorii prin obtinerea informatiilor necesare reprezenta o <amenintare> fata de tertii reticenti care refuza sa colaboreze cu executorul judecatoresc, datorita prestigiului institutiei si atributiilor acesteia in domeniul penal", opineaza si Violeta Parvan, executor judecatoresc.

Totodata, o problema sesizata de Parvan este aceea ca executorul judecatoresc nu are stabilite prin lege atributii si prerogative care sa ii sporeasca capacitatea de a obtine el insusi informatiile necesare. In acest context, legiuitorul ar trebui sa faciliteze accesul la informatii prin doua modalitati. "In primul rand, ar trebui sanctionata strict atitudinea tertului care nu ofera informatiile solicitate intr-un termen prestabilit, prin majorarea amenzilor civile si chiar trecerea faptei in sfera penalului", sustine executorul judecatoresc.

In al doilea rand, adauga Parvan, legiuitorul trebuie sa prevada in mod expres modalitatea prin care executorul judecatoresc poate accesa in mod nemijlocit informatiile necesare, in special prin obligativitatea declararii bunurilor si titlurilor detinute, prin crearea de baze de date in format electronic si permiterea accesului executorului in mod direct la acestea.

"Modalitatea de obtinere, in prezent, a informatiilor este deficitara, executorul judecatoresc fiind nevoit sa emita numeroase adrese, sa le comunice prin posta si sa astepte raspunsuri care sunt emise si dupa doua luni de la data solicitarii", puncteaza executorul judecatoresc. 

Amintim ca decizia CCR nu este inca publicata in Monitorul Oficial, aflandu-se inca in curs de redactare, dupa cum precizeaza instanta pe pagina sa de internet. Vom reveni cu motivarea magistratilor de indata ce aceasta va fi data publicitatii.