avocatnet.ro 
Divinitate mitologica similara lui Eros sau Cupidon, Dragobete este considerat a fi fiul Dochiei, un barbat chipes si iubaret nevoie mare.
Nu bland ca Sfantul Valentin, ci navalnic, el era la daci zeul care, ca un "nas cosmic", oficia in cer, la inceputul primaverii, nunta tuturor animalelor. In decursul anilor aceasta traditie s-a extins si la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele si baietii se intalnesc pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor ce se "logodesc" in acesta zi.
Motivatia preluarii obiceiului pasarilor era profunda, din moment ce pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvantul grecesc "pasare" insemnand chiar "mesaj al cerului".
Dragobete este si un zeu al bunei dispozitii de ziua lui facandu-se petreceri, iar de acolo porneau de multe ori viitoarele casnicii.
Ce traditii sunt de Dragobete?
Inainte de vreme, pretutindeni prin sate se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!".
Credinta populara romaneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul.
Asadar, dimineata, imbracati in cele mai bune haine, tinerii se intalneau in centrul satului sau in fata bisericii. Daca timpul era favorabil, porneau cantand in grupuri catre padure sau prin lunci in cautarea ghioceilor si a altor plante miraculoase, folosite pentru descantece de dragoste. Daca vremea era urata, ei se adunau la unii dintre ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti.
De Dragobete se faceau logodne simbolice pentru anul urmator, uneori, le urmau logodnele adevarate, sau fetele si baietii faceau fratii de sange.
In padure, in jurul focurilor aprinse, tinerii baieti si fete stateau de vorba. Fetele strangeau viorele si tamaioasa, pe care le pastrau la icoane, fiind folosite apoi in diverse farmece de dragoste.
Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa stranga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi. Aceasta apa era pastrata cu mare grija, pentru ca avea proprietati magice, se spunea ca e "nascuta din surasul zanelor", si putea face fetele mai frumoase si mai dragastoase. Daca nu erau omat si fragi, fetele adunau apa de ploaie, pentru spalatul parului, sau de izvor, atunci cand Dragobetele se tinea in luna martie.
La pranz, fetele incepeau sa coboare spre sat in fuga, iar fiecare baiat urmarea fata care ii placea. In sudul Romaniei, aceasta goana era numita "zburatorit". Daca flacaul era iute de picior si fetei ii placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare indelunga in vazul tuturor. Sarutul era logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile. De multe ori, astfel de logodne veneau inaintea logodnelor adevarate.
Comunitatea era foarte interesata de ceea ce se intampla, deoarece inca de pe atunci puteau afla la ce nunti vor merge toamna.
Dupa-amiaza, avea loc petrecerea, unde toata lumea, fie ca era membru al unui cuplu, fie ca nu, dansa, canta, se simtea bine, fiindca se spunea ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului.
Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat in ziua de Dragobete, ca sa fie dragastoase tot anul si aveau grija sa dea mancare buna orataniilor din curte, pasarilor cerului, nicio vietate nefiind sacrificata la Dragobete.
De multe ori, flacaii petreceau din plin de Dragobete si prin satele vecine, ca sa le mearga bine peste vara.
Pentru toti, sarbatoarea dragostei era socotita una de bun augur pentru treburile marunte, nu si pentru cele mari.
Deoarece se credea ca Dragobetele ii va ajuta pe gospodari sa aiba un an mai imbelsugat, in aceasta zi, oamenii nu munceau, la fel cum fac in zilele cu sarbatori religioase, doar isi faceau curatenie prin case.
Cele care lucrau erau fetele indraznete, care chiar isi doreau sa fie "pedepsite" de Dragobete. Chiar daca mai "pedepsea" femeile, se considera ca Dragobetele ocrotea si purta noroc indragostitilor, tinerilor in general, putand fi socotit un veritabil Cupidon romanesc.
_______________________________________
Roland Mindrila 
POPA GHEORGHE
Comentarii articol (3)