Tatal zilelor noastre

Rolul tatalui in dinamica familiei se schimba de la epoca la epoca. Daca acum o suta de ani sotia statea acasa si principala ei preocupare era sa creasca copiii si sa gospodareasca, fiind in acelasi timp o sotie perfecta si nederanjandu-l prea mult pe sot cu preocuparile ei marunte, de-a lungul deceniilor rolurile au inceput sa se echilibreze.

Da, arunc o privire in jur si vad tati foarte implicati, si in relatia de cuplu, si in cea parentala, asumandu-si rolul cu bucurie autentica.

Rolurile s-au echilibrat atat de bine, incat se emit tot felul de ipoteze recente conform carora in aceste vremuri femeia a recuperat puterea, la nivel intelectual si profesional, iar barbatul emotia, devenind mai stapan pe sentimentele sale, permitandu-si sensibilitati si vulnerabilitati care in alte veacuri ar fi fost blamate.

Tind sa cred teoria aceasta si nu mi se pare nimic deplasat. Dimpotriva!

Iata cateva exemple:

Tatal zilelor noastre chiar exista!

Am foarte multi colegi de sex masculin si ma trezesc deseori in echipe cu trei-patru barbati tineri care vorbesc despre gluten, gatit, pediatru, masini de familie, gradini de zarzavat.

Am descoperit ca tinerilor tati le place sa se mandreasca cu pozele bebelusilor captate cu telefonul mobil, sa imi povesteasca cum a nascut sotia, cum si cat a alaptat, cum le merge celor mici la gradinita sau sa ne impartasim experiente de zi cu zi referitoare la somn, alimentatie, viata scolara.

Nu le place sa li se schimbe brusc programul, sa apara lucruri neprevazute care sa-i indeparteze de casa si sa-i abata de la ordinea lor familiala.

Cu tot spiritul nostalgiilor, am vazut destui tati (si mame, dar aici vorbim despre ei) care refuza delegatiile in afara orasului, doar pentru ca isi doresc sa fie serile acasa.

Tati care fac deserturi?

Merg in parc sau pe la tot felul de activitati cu copilul si vad tati care isi poarta copiii in accesorii moderne de purtat, ii tin in brate, ii mangaie, ii dezmiarda. Si ce imagine e mai frumoasa decat un tata care se joaca cu bebelusul, printre hohote de ras cristalin?

Ma uit la tatii colegilor de clasa ai fiului meu cum se ofera voluntari la curatenie sau la alte activitati practice, care ar fi fost nedemne pentru un mascul acum treizeci de ani.

Cunosc tipi care se pricep mai bine la preparat deserturi pentru copiii lor, in schimb ele repara prize sau desfac computerul. Nu e nimic anormal in asta, mi se pare foarte util si optim ca fiecare sa  participe la bunastarea cuplului.

Am prieteni care isi stabilesc la inceputul saptamanii o lista de prioritati, urmand ca fiecare sa taie de pe lista lucrul care ii vine la indemana sa-l realizeze.

De exemplu: "Azi il duc eu pe cel mic la inot, ca ies mai repede de la serviciu. Bine atunci, trec eu pe la pet-shop sa iau curea antipurici pentru catel, ca am unul in drum". 

Cam asa se fac lucrurile intr-o familie normala, si din fericire, cam asa sunt toate din jurul meu.

Tatal zilelor noastre e cool

Tatal zilelor noastre nu se vaicareste ca trebuie sa ramana cateva zile acasa singur cu copilul, nici nu face o drama ca trebuie sa schimbe un scutec, nici nu se infurie ca isi calca singur camasa.

El participa activ la cresterea copilului, se informeaza, citeste articole si carti, merge la conferinte de parenting si pune intrebari.

Nu e usor, dar accepta cand greseste, vrea sa ii ofere copilului o viata sanatoasa, vrea sa fie iubit de el si admirat, vrea sa-i transmita inspiratie si motivatie.

Si, asa cum scriu si in subtitlu, mama este pe un plan diferit doar pentru ca poarta sarcina, naste si hraneste puiul, insa fara tata ea nu ar fi un intreg si nu ar lua cele mai bune decizii.

Si, trebuie sa recunosc, suntem niste mame grozave, doar pentru ca ii avem pe ei (si care ar fi un moment mai bun sa ne aratam recunostinta).