Cand eram mica, in grupul meu de prieteni, ziceam cu totii ca “mergem sa ne dam pe topogan” si, pana am intrat la scoala, eram ferm convinsa ca acesta este si cuvantul corect.
Apoi, cand am mai crescut si am ajuns la lectiile de gramatica, am aflat (cu multa surprindere, recunosc!) ca obiectul pe care il numisem "topogan" in toata viata mea de pana atunci se numea de fapt si de drept tobogan.
Profesoara de limba romana ne-a explicat cu calm si intelegere ca e o greseala comuna, ca multa lume o face, dar ca varianta corecta este tobogan, cuvantul provenind din frantuzescul toboggan.
Bun! Am verificat in dictionar (prea mi s-a parut ciudat cuvantul fata de mult-mai-familiarul "topogan") si cand m-am convins ca "profa" avea perfecta dreptate, mi-am insusit termenul.
Au mai trecut ceva ani si prin 2005 a aparut editia a II-a a Dictionarului Ortografic, Ortoepic si Morfologic al Limbii Romane (da, da, ati ghicit, renumitul DOOM 2), care a schimbat abordarea in ceea ce priveste acest cuvant.
Astfel, daca pana atunci, toate dictionarele consemnau, ca unica forma corecta, doar varianta "tobogan", lingvistii care au lucrat la elaborarea DOOM 2 au decis ca si forma "topogan" va fi considerata acceptata, din moment ce vorbitorii de limba romana o foloseau oricum in exces.
Asadar, incepand din 2005, putem spune, fara sa gresim, si "tobogan", si "topogan". Totusi, recomandata este prima varianta, a doua fiind doar tolerata. Asta, in cazul in care si conteaza pentru cineva aceasta diferenta.
Cititi aici toate articolele publicate in Ghidul pentru supravietuirea limbii romane.
Comentarii articol (15)