Dreptul debitorilor executati silit de catre banci de a ataca cu apel decizia de incuviintare a instantei - un deziderat legislativ "sugerat" de catre CJUE

Aceasta decizie vine printre altele in completarea Hotararii Aziz - C-415/11 a C.J.U.E. care spune ca instantele nationale ar trebui sa verifice din oficiu daca exista clauze abuzive in contractele de credit ce constituie titlu executoriu, si confera consumatorului dreptul la o contestatie la executare si la o suspendare provizorie a executarii, mai ales in cazul in care imobilul supus executarii este locuinta debitorului.

Conform dreptului procesual civil spaniol, este permisa atacarea cu apel de catre creditor (ex: banca) a deciziei care pune capat procedurii de executare ipotecara, (ca urmare a admiterii opozitiei debitorului), insa apelul debitorului nu permis atunci cand opozitia acestuia a fost in prealabil respinsa.

Conform Curtii, dispozitiile art. 7 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE, coroborat cu art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate in sensul in care se opun unui sistem de executare silita in care o procedura de executare ipotecara nu poate fi suspendata de catre instanta de fond, avand in vedere ca debitorul urmarit – consumator, nu poate ataca cu apel decizia prin care a fost respinsa opozitia sa impotriva acestei executari, iar de partea cealalta, profesionistul - creditor urmaritor, are posibilitatea exercitarii aceastei cai de atac impotriva deciziei prin care se pune capat procedurii ori prin care este declarata inaplicabila o clauza abuziva.

Potrivit dreptului romanesc,debitorul nu poate contesta incuviintarea executarii silite atunci cand exista un titlu de executare, asa cum sunt contractele de credit bancar.

Legislatia similara este reprezentata asadar de dispozitiile art. 665 alin. (6) din N.C.P.C., care prevad:
“(6)Incheierea prin care instanta admite cererea de incuviintare a executarii silite nu este supusa niciunei cai de atac. Incheierea prin care se respinge cererea de incuviintare a executarii silite poate fi atacata exclusiv cu apel numai de creditor, in termen de 5 zile de la comunicare.”

Debitorul are in schimb la dispozitie o alta modalitate de actiune, ulterioara declansarii executarii silite, numita contestatie la executare. Contestatia nu opreste executarea silita de la sine, iar suspendarea acesteia este conditionata de incuviintarea instantei, pentru motive temeinice, si de asemenea, presupune consemnarea unei importante sume de bani - cautiune. (art. 718 N.C.P.C.)

Analizand in paralel hotararea C.J.U.E. in cauza si legislatia interna in materie si dand totodata curs obligatiei de interpretare a acestor dispozitii, instanta de executare va fi obligata sa accepte si apelul debitorului impotriva  incheierii de respingere a opozitiei sale, intr-o cauza ce priveste executarea unui contract de credit ce ar putea contine clauze abuzive.

Transpusa in mod pragmatic in sistemul nostru de drept, o asemenea conformare se va putea realiza fie prin inlaturarea apelului conferit creditorului, fie prin conferirea, in mod expres, a acestui drept si debitorului.

Nu trebuie insa pierdut din vedere un element esential, stabilit expres de C.J.U.E. in interpretarea data, si anume conditionarea dreptului de apel al debitorului de existenta in contractul de credit a unor posibile clauze abuzive.

Asadar, o eventuala legiferare in plan intern, in deplin acord cu dispozitiile comunitare, va trebui sa sintetizeze si sa acopere cu mare tact notiunea de clauze abuzive, semnele care ar putea genera suspiciunea existentei unor asemenea clauze, precum si modalitatea in care judecatorii ar fi tinuti sa sesizeze aceste posibile clauze.
Reiteram pe aceasta cale relevanta deosebita pe care o are si Hotararea Aziz - C-415/11 a C.J.U.E., ce prevedeobligatia organului jurisdictional chemat sa intervina in cadrul unor raporturi juridice ce privesc un consumator, de a supune dezbaterii potentialul caracter abuziv al clauzelor contractuale. Totodata, in temeiul jurisprudentei CJ.U.E., instanta nationala este obligata sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al tuturor clauzelor contractuale care intra in domeniul de aplicare al Directivei 93/13/CEE, chiar si in absenta unei cereri exprese in acest sens, de indata ce dispune de elementele de drept si de fapt necesare in acest scop.