Au avocatii nevoie de motivare?

Articol de Diana Maria Voicu Senior Learning Achitect, MMM Consulting

Si-atunci, de ce sa discutam subiectul motivarii in firmele de avocatura? (Evident, prin motivare intelegem acel set de instrumente si interventii pe care un partener al firmei le poate folosi pentru a creste nivelul de angajame si implicare al avocatilor.) 

Iata cateva motive pentru care motivarea nu trebuie ocolita sau considerata de la sine inteleasa:

• Partenerii isi doresc sa creasca in permanenta “capacitatea productiva” a firmei: sa acopere cat mai multe dosare si clienti, cu cat mai putine costuri fixe (salarii), deci, oameni productivi. Iar motivarea este un catalizator al productivitatii.
• Unul dintre elementele care asigura succesul in domeniul avocaturii este creativitatea – oamenii motivati sunt mai creativi. Cu cat mai multi creativi in organizatie, cu atat mai bine.
• Firmele investesc mult in dezvoltarea avocatilor – timp si expertiza seniorilor si partenerilor – si se gasesc adesea in situatia de a pierde un om bun pentru ca nu i-au putut oferi pozitii de senioritate sau de parteneriat. Deci, motivarea ar putea ajuta la loializare.

Articolul de fata propune cateva modalitati la indemana ce pot fi folosite pentru motivarea avocatilor. Lista nu este exhaustiva. De asemenea, rezultatele aplicarii oricareia din modalitati nu sunt garantate, asa cum nu sunt garantate in nici un alt domeniu de business (stim asta pentru ca lucram cu peste 30 de tipuri de industrii). Dar aceste modalitati sunt bune practici certificate.

1. Evaluare permanenta

Marile companii folosesc de multi ani sisteme perfectionate de management al performantei care contin evaluari anuale, mecanisme de feedback individual si programe de dezvoltare a angajatilor. Aceste sisteme sunt inca insuficient folosite in firmele de avocatura. Beneficiile evidente sunt: cresterea permanenta a eficientei avocatilor, alinierea obiectivelor individuale si organizationale, transparenta in evaluare. Beneficiul motivational principal pentru un avocat consta in furnizarea unei imagini clare a acumularilor si dezvoltarii proprii in intervalele anuale parcurse in firma. Daca este adevarat ca avocatii sunt mai individualisti si centrati pe sine decat alte profesii, cu atat mai mult evaluarea ii va motiva.

2. Autonomie

A acorda un grad de autonomie si libertate avocatilor produce motivare in primul rand pentru ca este o valoare cautata de majoritatea angajatilor in general (Daniel Pink in cartea sa, Drive, explica de ce oamenii au nevoie de autonomie). Dar, in al doilea rand, autonomia este o modalitate a partenerului de a arata aprecierea sa fata de avocat, confirmarea unui nivel consolidat de expertiza pe un domeniu oricat de ingust.

3. Importanta muncii si contributia

In echipele mai mari de avocati, adesea fiecare individ devina “o rotita intr-un angrenaj”, mai ales atunci cand se lucreaza pe dosare, cazuri, spete complexe, ample, de lunga durata. Fireste, asemenea cazuri sunt coordonate adesea de parteneri care distribuie roluri si sarcini, asa cum sunt asezate piesele intr-un puzzle complicat. Ce anume este in mod special motivator in asemenea situatii? Efortul partenerului sau al seniorului coordonator de a evidentia, explica si recunoaste contributia pe care elemente oricat de punctuale produse de un avocat le-au avut la succesul general. Specificitatea aprecierii este aici cruciala.

4. Securitate

Creativitatea si productivitatea nu infloresc intr-un mediu bazat pe principiile “morcovul si batul”. Lipsa amenintarilor, perceptia securitatii locului de munca, imaginea de firma solida si de viitor sunt elemente esentiale pe care se construieste motivarea avocatilor.

5. Statut si recunoastere

Parcursul profesional al unui avocat este in general arhicunoscut: junior, senior, partener (cu treptele si nuantele particulare din diverse firme). Insa, in materie de statut si recunoastere, nu aceste trepte de cariera sunt singurele optiuni de motivare. De un statut diferit si de apreciere se pot bucura si avocatii-joker, aceia care au o mai mare flexibilitate in a aborda spete diverse. Acestora li se poate oferi dreptul de a alege, intr-o oarecare masura, dosarele in care se implica cu precadere. De asemenea, motivarea si recunoasterea meritelor poate fi facuta si prin sistemele de rotatie: un avocat promitator poate invata pe rand, de la mai multi seniori sau parteneri, schimband echipele si, deci, avand mai multe oportunitati de invatare si dezvoltare. O pozitie perceputa ca fiind de statut este si contactul direct cu clienti importanti, sau asa-zisul “account management”.

6. Respect pentru individualitate

Avocatura este o profesie in primul rand de talent, abia apoi de dezvoltare de expertiza profesionala, de competente conexe, etc. De aceea, mediile de lucru din firmele de avocati ar putea lua in calcul pentru cresterea motivarii un anumit grad de flexibilitate fata de nevoile si caracteristicile individuale legate de timp, stil de viata, stil vestimentar, etc.

7. Ocazia de a fi promovati

Cum spuneam, evolutia in cariera a avocatilor este relativ clasica. Dar pentru a fi un motivator de succes, firmele de avocatura au nevoie de obiective de performanta clare, de sisteme de evaluare transparente, participative (nu doar de sus in jos!) si eficiente, de creionari ale posibilelor “harti de cariera” pe orizonturi de 2-3 ani si de un feedback constant, de calitate, din partea seniorilor organizatiei.

Daca propunerile de mai sus v-au starnit atentia, va invit sa adancim dialogul pe tema motivarii avocatilor. Nu poate fi decat o sursa in plus de succes.

--

Diana este in prezent trainer si consultant de resurse umane in cadrul echipei MMM Consulting, ocupandu-se adesea cu arhitectura programelor de invatare individuale si organizationale. In cariera sa a fost jurnalist, om de marketing si manager. Este o pasionata a dezvoltarii personale.