Este cunoscut faptul ca la nivelul fiecarui stat membru exista proceduri nationale de obtinere a unor masuri asiguratorii, cum ar fi masurile de indisponibilizare a conturilor bancare, care variaza in privinta eficacitatii executarii in fiecare jurisdictie. Recursul la masurile asiguratorii nationale se dovedeste a fi dificil in cauzele cu implicatii transfrontaliere, in special atunci cand se incearca indisponibilizarea de catre creditor a mai multor conturi bancare situate in state membre diferite.
Adoptarea unui instrument juridic cu caracter obligatoriu si direct aplicabil la nivelul Uniunii Europene care permite indisponibilizarea in mod eficient si rapid a fondurilor existente in conturile bancare in cauzele transfrontaliere, era vadit necesara.
Asadar, creditorul care recurge la ordonanta asiguratorie europeana beneficiaza de un mijloc suplimentar si optional ce poate fi utilizat impreuna cu orice alta procedura echivalenta in temeiul dreptului intern. Creditorul are posibilitatea sa aplice masura asiguratorie asupra conturilor detinute la institutii de credit a caror activitate consta in a primi de la public depozite sau alte fonduri rambursabile si in a acorda credite pe cont propriu. Prin urmare nu ar trebuie sa fie posibila emiterea Ordonantei asupra conturilor detinute de catre debitori la bancile centrale, institutiilor financiare care nu primesc astfel de depozite (e.g. institutii care ofera finantare pentru proiecte de export si de investitii sau pentru proiecte in tarile in curs de dezvoltare sau institutiilor care ofera servicii privind piata financiara).
Consideram ca Ordonanta nu se poate aplica nici asupra conturilor care nu pot fi indisponibilizate printr-o ordonanta nationala echivalenta unei ordonante asiguratorii sau care nu pot face obiectul unei popriri conform dispozitiilor interne ale statului membru unde sunt detinute conturile in cauza. Procedura Ordonantei nu poate fi aplicata creantelor debitorilor fata de care a fost initata procedura insolventei.
Cum functioneaza ordonanta asiguratorie europeana pentru creditor
Creditorul solicita emiterea Ordonantei in vederea garantarii executarii unei hotarari judecatoresti ulterioare inainte de initierea procedurii pe fond sau dupa obtinerea unei hotarari judecatoresti sau a unei tranzactii judiciare care impune debitorului sa plateasca creanta debitorului.
Ordonanta poata fi solicitata in scopul garantarii creantelor deja exigibilesi pentru creantele care nu au devenit inca exigibile, atat timp cat creantele respective decurg dintr-o tranzactie sau dintr-un eveniment care a avut deja loc si cuantumul lor poate fi determinat.
Cine emite ordonanta aiguratorie europeana?
Competenta internationala de emitere a Ordonantei apartine instantelor statului membru care sunt competente sa solutioneze cauza pe fond. In cazul in care debitorul este un consumator cu domiciliul intr-un stat membru, competenta de emitere a Ordonantei ar trebui sa apartina numai instantelor respectivului stat membru.
In situatia in care creditorul a obtinut deja o hotarare judecatoreasca sau o tranzactie judiciara, competenta de a emite Ordonanta apartine instantelor din statul membru in care a fost pronuntata hotararea judecatoreasca. Iar in cazul in care creditorul a obtinut un act autentic, competenta de a emite Ordonanta pentru creanta mentionata apartine instantelor din statul membru in care s-a intocmit actul respectiv.
Emiterea Ordonantei trebuie sa indeplineasca anumite conditii care sa garanteze un echilibru corespunzator intre interesul creditorului de a obtine Ordonanta si interesul debitorului de a impiedica utilizarea abuziva a acesteia.
Experienta noastra in executarile silite cu elemente de extraneitate ne permite sa afirmam ca acestea reprezinta un proces complicat si anevoios care nu garanteaza succesul de partea creditorului chiar si cand acesta beneficiaza teoretic de toate premizele unui castig, putand fi impiedicate sau ingreunate in mod substantial pentru ca exista un risc real ca pana la momentul cand creditorul va ajunge la executarea propriu-zisa, debitorul sa risipeasca, sa ascunda, sau sa distruga activele sale sau sa le instraineze sub valoarea lor.
Putem considera ca Ordonanta vine tocmai in sprijinul combaterii acestor riscuri indicate anterior, garantand efectul surpriza si asigurand utilitatea acestui instrument in vederea recuperarii datoriilor de la un debitor transfrontalier.
Procedura emiterii Ordonantei este o procedura ex parte, nefiind notificata debitorului.
Avand in vedere ca instanta nu va audia debitorul intr-o etapa preliminara, Regulamentul prevede unele garantii financiare specifice pentru a impiedica utilizarea abuziva a Ordonantei si pentru a proteja si drepturile debitorului. Astfel, in situatia in care creditorul a obtinut deja o hotarare judecatoreasca sau un act autentic ce poate fi executat, instanta are posibilitatea de a cere creditorului depunerea garantei, doar daca va considera necesar si doar daca reiese din circumstantele cauzei.
Garantia este stabilita de instanta dupa aceleasi criterii ca in procedura interna, incat sa se previna utilizarea abuziva a ordonantei si sa asigure despagubirea debitorului, in acest sens instanta va tine cont la stabilirea cuantumul garantiei de sume pentru care se emite ordonanta.
Aceasta procedura este urmarita cu interes mai ales din punct de vedere practic unde cei cu experienta in recuperarea creantelor transfrontaliere cunosc realele dificultati in ceea ce priveste obtinerea de informatii cu privire la coordonarea conturilor bancare ale debitorilor.
Ce se intampla daca creditorul nu cunoaste numele bancii sau alte detalii ale contului debitorului?
Un alt aspect important al acestei proceduri este faptul ca, daca creditorul care a obtinut intr-un stat membru o hotarare judecatoreasca, are motive intemeiate sa creada ca debitorul detine unul sau mai multe conturi la o banca dintr-un anumit stat membru, dar nu cunoaste denumirea bancii sau adresa acesteia si nici codul IBAN sau alte detalii privind contul debitorului, poate prin intermediul procedurii Ordonantei sa solicite instantei la care a fost depusa cererea de emitere a acsteia sa obtina informatiile necesare pentru a permite identificarea bancilor si a conturilor debitorului.
Creditorul nu poate transmite in acelasi timp la mai multe instante cereri paralele pentru emiterea Ordonantei impotriva aceluiasi debitor, vizand garantarea aceleiasi creante. De asemenea, creditorul va trebui sa declare prin cererea sa de emitere daca a depus la o alta instanta sau autoritate o cerere nationala echivalenta impotriva aceluiasi debitor si vizand aceiasi creanta.
Cum recunosti Ordonanta?
Ordonanta se va emite utilizandu-se un formular alcatuit din doua parti, partea A si partea B. Partea A a formularului urmeaza sa fie furnizata bancii creditorului si debitorului iar partea B urmeaza sa fie furnizata creditorului si debitorului.
Utilizarea unui formular tipizat ca si in cazul somatei de plata europeana (European Order for Payment) este utila din punct de vedere al emiterii de catre instantele statelor membre a unui folmular identic, care nu va pune in dificulatate instanta de executare cu un continut diferit si specific fiecarei instante in parte.
Recunoasterea si executarea ordonantei aiguratorii europene in statele membre
Creditorul indisponibilizeaza fondurile debitorului prin intermediul Ordonantei pana la incheierea executarii Ordonantei sau dupa caz pana cand o masura privind executarea unei hotarari judecatoresti, a unei tranzactii judiciare sau a unui act autentic, obtinuta de creditor in legatura cu creanta care urma sa fie garantata prin Ordonanta, produce efecte cu privire la fondurile indisponibilizate prin aceasta.
Ca si in cazul somatei de plata europeana, Ordonanta emisa intr-un stat membru va fi recunoscuta in toate celelalte state membre fara a se impune nicio procedura speciala si este executorie in celelalte state membre fara sa fie necesara o hotarare de incuviintare silita.
Salutam aparitia acestei proceduri ce ne permite extinderea executarii debitorului si in afara granitelor, mai ales in contextul actual in care deschiderea libera circulatie a serviciilor si a capiltalului in cadrul Uniunii Europene este o practica.
Consideram ca procedura Ordonantei este un instrument foarte util si care trebuie utilizat in executarile silite transfrontaliere pentru ca ii permite unui creditor sa impiedice tocmai transferarea sau retragerea fondurilor detinute de catre debitor dintr-un cont bancar aflat pe teritoriul Uniunii Europene, pericol care afecteaza soarta actualelor executarilor silite.