avocatnet.ro 
In afirmatia de mai sus, politicianul ar fi vrut, cu siguranta, sa isi ia timp de “reflectie”, adica timp pentru a examina situatia, pentru a medita si a reflecta asupra ei.
Termenul “reflexie”, in schimb, defineste, potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane Actuale, fenomenul de reintoarcere partiala a luminii, a sunetului, a radiatiilor in mediul din care au venit atunci cand intalnesc o suprafata de separare a doua medii. Atunci cand este folosit in acest context, insa numai atunci, el devine sinonim si cu “reflectie”. De unde si confuzia politicianului nostru.
Totusi, atentie mare! Cele doua cuvinte sunt intr-adevar sinonime, dar numai partiale, pentru ca sensurile lor nu se suprapun in mod absolut.
Cum se intampla acest lucru? E simplu: substantivul "reflexie" are un singur sens (fenomen de reintoarcere partiala a luminii, a sunetului, a radiatiilor in mediul din care au venit atunci cand intalnesc o suprafata de separare a doua medii), in timp ce "reflectie" are doua sensuri (atat pe cel de fenomen, asa cum l-am descris mai devreme, cat si pe cel de proces de examinare profunda a unui idei).
Asadar, in cazul gafei de la care am pornit discutia de astazi, cele doua cuvinte nu pot fi folosite unul in locul celuilalt, neavand acelasi sens. Ca sa fim intelesi cat se poate de clar, atunci cand ne referim la actiunea de a cugeta, de a medita, asa cum intentiona politicianul roman, folosim numai cuvantul “reflectie”, ca derivat al verbului “a reflecta” (care are sensul de a gandi profund; a cugeta, a medita la...). Caci reflectam asupra unei idei, nu reflexam, nu?
Cititi aici toate articolele publicate in Ghidul pentru supravietuirea limbii romane.
bianca.bonnie 
aidu
Comentarii articol (9)