Decizia ICCJ nr. 26/2014 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala

Dosar nr. 28/1/2014/HP/P

Corina Michaela Jijiie - presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele Completului
Ilie Iulian Dragomir - judecator la Sectia penala - judecator-raportor
Mariana Ghena - judecator la Sectia penala
Rodica Cosma - judecator la Sectia penala
Luciana Mera - judecator la Sectia penala
Maricela Cobzariu - judecator la Sectia penala
Rodica Aida Popa - judecator la Sectia penala
Valentin Horia selaru - judecator la Sectia penala
Ana Maria Dascalu - judecator la Sectia penala
Ana-Maria Deaconescu-Belulescu - magistrat-asistent la Sectia penala

S-a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie prin Incheierea de sedinta din data de 24 septembrie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 7.932/102/2012, prin care in baza art. 476 alin. (1) din Codul de procedura penala, raportat la art. 475 din acelasi cod, se solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizand posibilitatea incadrarii medicului chirurg angajat cu contract de munca pe perioada nedeterminata intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate, trimis in judecata sub acuzatia savarsirii infractiunii de luare de mita prevazuta de art. 289 din Codul penal, in categoria functionarilor publici prevazuta de dispozitiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal sau in categoria functionarilor publici prevazuta de dispozitiile art. 175 alin. (2) din Codul penal.
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedura penala si art. 27^4 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sedinta a fost prezidata de catre presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Corina Michaela Jijiie.
Conform art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, la sedinta de judecata a participat doamna Ana-Maria Deaconescu-Belulescu, magistrat-asistent in cadrul Sectiei penale.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de doamna procuror Justina Condoiu, procuror in cadrul Sectiei judiciare a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, invederand obiectul Dosarului nr. 28/1/2014/HP/P aflat pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, precum si faptul ca la dosar au fost depuse hotarari relevante in materie, pronuntate de catre Curtea de Apel Craiova si Tribunalul Brasov.
A mentionat ca la dosar au transmis puncte de vedere curtile de apel Constanta, Craiova, Galati, Oradea, Timisoara, Alba Iulia, Targu Mures, Brasov, Bucuresti, Bacau, Pitesti, Cluj, care, dupa caz, au facut referire la opiniile unora dintre instantele arondate.
Pe de alta parte, Curtea de Apel Iasi, Curtea de Apel Pitesti, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Covasna, Tribunalul Gorj, Tribunalul Valcea, Judecatoria Harlau, Judecatoria Targu Secuiesc, Judecatoria Sfantu Gheorghe, Judecatoria Intorsura Buzaului, Judecatoria Targu Mures, Judecatoria Bailesti, Judecatoria Calafat, Judecatoria Caracal, Judecatoria Corabia, Judecatoria Orsova, Judecatoria Vanju Mare, Judecatoria Strehaia nu au exprimat un punct de vedere, intrucat au comunicat ca nu au avut jurisprudenta in materie.
De asemenea a precizat ca, in conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedura penala, raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedura penala, a fost solicitata opinia scrisa a unor specialisti recunoscuti din cadrul facultatilor de drept ale universitatilor din Bucuresti, Cluj-Napoca, Craiova, Iasi, Sibiu, Timisoara, precum si din cadrul Institutului de Cercetari Juridice al Academiei Romane cu privire la chestiunea de drept ce formeaza obiectul sesizarii, insa acestia nu au dat curs solicitarii, nefiind transmis niciun punct de vedere in acest sens.
In continuare a aratat ca la dosar a fost depus raportul intocmit de judecatorul-raportor care a fost comunicat inculpatului B.A.M., potrivit dispozitiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedura penala, la data de 17 noiembrie 2014, iar acesta nu a depus un punct de vedere cu privire la problema de drept supusa dezlegarii.
La data de 27 noiembrie 2014, Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a depus Adresa nr. 2.631/C/3.328/III-5/2014 prin care s-a adus la cunostinta ca in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu exista in lucru nicio sesizare avand ca obiect promovarea unui recurs in interesul legii cu privire la problema de drept ce formeaza obiectul intrebarii preliminare, fiind depuse si concluzii scrise.
Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, doamna judecator Corina Michaela Jijiie, constatand ca nu sunt alte cereri sau exceptii de formulat, a solicitat doamnei procuror Justina Condoiu sa sustina punctul de vedere al Ministerului Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la problema suspusa dezbaterii in Dosarul nr. 28/1/2014/HP/P. Reprezentantul Ministerului Public, dupa expunerea argumentelor juridice, a solicitat pronuntarea unei decizii prin care problema de drept supusa dezlegarii in cauza sa primeasca urmatoarea rezolvare „medicul chirurg - angajat cu contract de munca pe perioada nedeterminata intr-un spital din sistemul public de sanatate este persoana care, cu titlu permanent si cu remuneratie, exercita, singura, in cadrul unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atributii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia, fiind functionar public in sensul art. 175 alin. (1) lit. c) teza ultima din Codul penal”.
A precizat ca, pentru conturarea sferei persoanelor vizate de art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, relevante sunt criteriile legate de forma de proprietate a bunurilor indispensabile realizarii obiectului de activitate al persoanei juridice. Or, spitalul public functioneaza intr-un imobil care face parte din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, iar in desfasurarea actului medical medicul aflat in raporturi de munca cu un spital public din reteaua Ministerului Sanatatii foloseste echipamente medicale achizitionate cu fonduri provenite de la bugetul de stat, iar cuantumul salariului sau este stabilit in temeiul Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si virat de la bugetul de stat.
Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, doamna judecator Corina Michaela Jijiie, a declarat dezbaterile inchise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a retinut dosarul in pronuntare.

INALTA CURTE,
asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:

I. Titularul si obiectul sesizarii
Prin Incheierea de sedinta din data de 24 septembrie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 7.932/102/2012, avand ca obiect apelul formulat de catre inculpatul B.A.M. impotriva Sentintei penale nr. 173 din 12 decembrie 2013 a Tribunalului Mures, Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, in temeiul art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedura penala, a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile prin care sa se dea o rezolvare de principiu modalitatii de interpretare a dispozitiilor art. 175 din Codul penal, respectiv daca medicul chirurg angajat cu contract de munca pe perioada nedeterminata intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate trimis in judecata sub acuzatia savarsirii infractiunii de luare de mita prevazuta de art. 289 din Codul penal - se incadreaza in categoria functionarilor publici prevazuta de dispozitiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal sau in categoria functionarilor publici prevazuta de dispozitiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, si a dispus suspendarea judecarii cauzei pana la pronuntarea hotararii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept sesizate.

II. Expunerea succinta a cauzei
Prin Sentinta penala nr. 173 din 12 decembrie 2013, pronuntata de Tribunalul Mures in Dosarul nr. 7.932/102/2012, instanta de fond a dispus condamnarea inculpatului B.A.M. la pedeapsa de 2 ani si 5 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de luare de mita in forma continuata (2 acte materiale din datele de 23 martie 2012 si 4 iunie 2012), prevazuta de art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie raportat la art. 254 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) si alin. 2 din Codul penal si art. 76 alin. 1 lit. c) si a art. 41 alin. 2 din Codul penal. S-a dispus inlaturarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pentru fapta de mai sus ca efect al retinerii circumstantelor atenuante, in baza art. 76 alin. 3 din Codul penal.
S-a dispus condamnarea aceluiasi inculpat la pedeapsa de 5 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de primire de foloase necuvenite in forma continuata (2 acte materiale din datele de 4 aprilie 2012 si 11 aprilie 2012), prevazuta de art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, raportat la art. 256 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a) si alin. 2 din Codul penal si art. 76 alin. 1 lit. e) teza 1 si a art. 41 alin. 2 din Codul penal.
S-au contopit pedepsele stabilite, in baza art. 33 lit. a) din Codul penal, art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, inculpatul urmand sa execute o pedeapsa totala rezultanta de 2 ani si 5 luni inchisoare.
S-a dispus suspendarea executarii pedepsei aplicate sub supraveghere, in baza art. 86^1 alin. 1 si 2 din Codul penal. S-a fixat in ceea ce il priveste pe inculpat un termen de incercare de 5 ani si 5 luni, conform art. 86^2 din Codul penal. S-a impus inculpatului ca pe durata termenului de incercare stabilit anterior sa se supuna mai multor masuri de supraveghere, conform art. 86^3 alin. 1 din Codul penal:
- sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul Mures, desemnat cu supravegherea lui;
- sa anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta ori locuinta sau orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
- sa comunice informatii de natura a putea fi verificate mijloacele lui de subzistenta;
- toate datele de mai sus se vor comunica Serviciului de probatiune de pe langa Tribunalul Mures, desemnat cu supravegherea lui, obligatiile stabilite prin prezenta urmand sa fie transmise acestui serviciu.
S-a atras atentia inculpatului ca, in caz de neindeplinire a obligatiilor stabilite anterior cu rea-credinta, e posibila sesizarea instantei si revocarea beneficiului suspendarii acordate, conform art. 86^4 alin. 2 din Codul penal.
Aceeasi sanctiune devine aplicabila si in cazul comiterii unei noi fapte penale in intervalul termenului de incercare, conform art. 86^4 alin. 1 din Codul penal.
S-a constatat suspendata, pe durata beneficiului acordat, executarea pedepselor accesorii prevazute de art. 64 alin. 1 lit.a) teza 2, lit. b) din Codul penal, in baza art. 71 alin. 5 din Codul penal
S-a respins ca nefondata constituirea de parte civila a martorei V.S., conform art. 346 alin. 1 din Codul de procedura penala raportat la art. 14 din Codul de procedura penala.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a contravalorii bunurilor obtinute prin infractiunile indicate, respectiv a sumelor de 1.000de euro si 1.000 de lei, conform art. 254 alin. 3, art. 256 alin. 2 din Codul penal raportate la art. 19 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.360 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat in faza de urmarire penala si a cercetarii judecatoresti, in baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedura penala.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul Mures a retinut, in esenta, ca faptele inculpatului B.A.M., in calitate de medic curant, de a primi de la apartinatorii victimelor R.C. si V.A. suma de 500 euro anterior operarii victimei V.A. si cea privind solicitarea si primirea sumei de 200 de euro anterior interventiei chirurgicale efectuate asupra victimei R.C. intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita in forma continuata, prevazuta si pedepsita de art. 254 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
De asemenea, fapta inculpatului B.A.M. de a primi de la apartinatorii victimei V.A.M., dupa ce aceasta a fost operata de inculpat, sumele de 300 euro si, respectiv, 1.000 lei, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de primire de foloase necuvenite in forma continuata, prevazuta si pedepsita de art. 256 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Impotriva acestei sentinte, inculpatul B.A.M. a declarat apel la data de 18 decembrie 2013, solicitand achitarea sa, in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. 1 lit. a), respectiv la art. 10 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala anterior.
Dupa intrarea in vigoare a noului Cod penal la data de 1 februarie 2014, inculpatul B.A.M. a solicitat schimbarea incadrarii juridice a faptelor in art. 289 alin. (2) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, cu retinerea faptului ca, in calitatea in care se presupune ca a savarsit faptele, inculpatul s-ar incadra in categoria functionarilor publici prevazuta de art. 175 alin. (2) din Codul penal, solicitand pronuntarea unei solutii de achitare.

III. Opinia instantei care a pronuntat sesizarea
Instanta Curtii de Apel Targu Mures, care a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie cu chestiunea de drept supusa dezlegarii, si-a exprimat punctul de vedere, apreciind ca vointa legiuitorului a fost aceea de a delimita profesiile liberale de celelalte categorii de functionari publici.
Referitor la incadrarea medicului chirurg - angajat cu contract de munca pe perioada nedeterminata intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate, in categoria functionarilor publici in sensul dispozitiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, aceeasi instanta a considerat ca pentru ca o persoana sa fie considerata functionar public in sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal se cer a fi intrunite cumulativ mai multe conditii, respectiv persoana sa exercite un serviciu public, pe de o parte, iar, pe de alta parte, sa fie investita de autoritatile publice sau sa fie supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public.
Astfel, asemenea persoane sunt cele care exercita profesia de notar, avocat, executor judecatoresc, mediator, lichidator judiciar.
Aceste profesii reprezinta un serviciu de interes public [prima conditie ceruta de art. 175 alin. (2) din Codul penal], iar persoanele sunt investite de catre o autoritate publica (numirea in functia de notar, autorizarea ca interpret) ori printr-o decizie a autoritatii (desemnarea de catre instanta a expertului judiciar) si, de asemenea, aceste persoane sunt supuse controlului sau supravegherii cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public.
S-a mai aratat ca in situatia inculpatului nu sunt intrunite niciuna dintre conditiile cerute de art. 175 alin. (2) din Codul penal, respectiv calitatea sa de medic chirurg - angajat cu contract de munca pe perioada nedeterminata intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate, nu a fost investit de autoritatile publice, iar activitatea sa desfasurata in cadrul spitalului, remunerata cu un salariu lunar, nu este supusa controlului si nici supravegherii unei autoritati publice.
Sumele de bani presupus a fi primite de catre inculpat (in calitatea sa de medic angajat intr-un spital de stat) de la membrii de familie ai pacientilor (ca latura obiectiva a infractiunii de luare de mita) nu pot fi asimilate unui onorariu negociabil pe care, spre exemplu, avocatul sau notarul il incaseaza, pe baza de documente justificative (chitanta, ordin de plata etc.), inregistrate in contabilitate, de la persoanele in folosul carora isi exercita atributiile.
S-a precizat ca dispozitiile art. 375 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora „Avand in vedere natura profesiei de medic si obligatiile fundamentale ale medicului fata de pacientul sau, medicul nu este functionar public”, nu fac referire la notiunea de functionar public, asa cum este ea definita de dispozitiile art. 175 din Codul penal, ci la notiunea de functionar public definita de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit careia „functionarul public este persoana numita, in conditiile legii, intr-o functie publica” si, in consecinta, medicul nu este functionar public, deoarece el nu este numit, in conditiile legii, intr-o functie publica.
In acelasi sens au fost retinute in argumentarea opiniei si dispozitiile art. 375 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora medicului nu ii pot fi impuse ingradiri cu privire la „prescriptia si recomandarile cu caracter medical”, iar independenta, libertatea profesionala si dreptul de decizie al medicului sunt statutate doar cu privire la „hotararile cu caracter medical” - art. 375 alin. (1) din aceeasi lege.
In concluzie, s-a apreciat ca medicul chirurg - angajat cu contract de munca pe perioada nedeterminata intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate este functionar public in sensul art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, deoarece isi desfasoara activitatea cu titlu permanent (contract de munca pe perioada nedeterminata), cu o remuneratie (salariu lunar si eventuale sporuri acordate), in cadrul unui spital din sistemul public de sanatate (din reteaua Ministerului Sanatatii) si are atributii legate de realizarea obiectului de activitate al spitalului.

IV. Punctul de vedere al partii cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
In urma comunicarii raportului intocmit in temeiul art. 476 alin. (7) din Codul de procedura penala, inculpatul B.A.M. nu a formulat un punct de vedere scris privind chestiunea de drept supusa judecatii conform dispozitiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedura penala.
Opinia instantelor judecatoresti
Examinand punctele de vedere exprimate de curtile de apel si instantele arondate, precum si jurisprudenta atasata acestora ce au fost transmise instantei supreme referitoare la chestiunea de drept supusa dezlegarii a rezultat o practica neunitara.
Astfel, au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept in discutie Curtea de Apel Constanta, Curtea de Apel Galati, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Timisoara, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Targu Mures, Curtea de Apel Brasov, Curtea de Apel Bucuresti, Curtea de Apel Bacau care, dupa caz, au facut referire si la punctele de vedere ale unora dintre instantele arondate.
Intr-o prima opinie, majoritara, punctele de vedere exprimate de curtile de apel, precum si de catre unele dintre instantele de judecata din circumscriptia acestora au fost in sensul ca medicul chirurg angajat cu contract de munca pe perioada nedeterminata intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate este functionar public in sensul art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, deoarece isi desfasoara activitatea cu titlu permanent pentru care primeste o remuneratie lunara in cadrul unui spital din sistemul public de sanatate, si are atributii legate de realizarea obiectului de activitate al spitalului potrivit contractului sau de munca incheiat pe perioada nedeterminata (Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Constanta, Curtea de Apel Galati, Curtea de Apel Targu Mures, Curtea de Apel Timisoara, Tribunalul Tulcea, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Harghita, Tribunalul Neamt, Tribunalul Arad, Tribunalul Timis, Tribunalul Maramures, Tribunalul Dolj, Judecatoria Craiova, Judecatoria Slatina, Judecatoria Drobeta-Turnu Severin, Judecatoria Segarcea, Judecatoria Baia de Arama, Judecatoria Tulcea, Judecatoria Gheorghieni, unele instante de judecata din circumscriptia Curtii de Apel Bucuresti).
A doua opinie exprimata de judecatorii din cadrul Curtii de Apel Bucuresti, Curtii de Apel Bacau, Curtii de Apel Cluj, Tribunalului Alba, Tribunalului Caras-Severin, Tribunalului Mures, Tribunalului Vrancea, Tribunalului Olt, Judecatoriei Tarnaveni, Judecatoriei Ludus, Judecatoriei Odorheiu Secuiesc, Judecatoriei Filiasi, precum si de judecatorii Curtii de Apel Brasov si Tribunalului Brasov a fost in sensul ca medicul chirurg angajat cu contract de munca pe o perioada nedeterminata intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate, trimis in judecata sub acuzatia savarsirii infractiunii de luare de mita prevazute de art. 289 din Codul penal, se incadreaza in categoria functionarilor publici prevazuta de art. 175 alin. (2) din Codul penal.
O alta opinie a fost conturata de Tribunalul Braila, Tribunalul Iasi, Tribunalul Mehedinti si, respectiv, de unii judecatori ai Curtii de Apel Brasov si Tribunalului Brasov, precum si judecatorii unor instante arondate Curtii de Apel Bucuresti care si-au exprimat punctul de vedere in sensul ca medicul nu este functionar public si nu poate fi asimilat acestuia.
Curtea de Apel Oradea a comunicat ca instantele din circumscriptia sa nu au formulat un punct de vedere cu privire la problema de drept pusa in discutie, iar in lipsa unei practici cristalizate a exprimat opinia potrivit careia medicul angajat la o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate are calitatea de functionar si, prin urmare, poate fi subiect activ al infractiunii prevazute de art. 289 alin. (1) din Codul penal, in cazul sau raspunderea penala fiind atenuata insa prin interventia legiuitorului, care specifica in mod clar ca limitele de pedeapsa vor fi reduse cu 1/3.
Judecatorii Tribunalului Arges au opinat in sensul ca daca medicul activeaza in sectorul public si angajatorul sau este o unitate sau o institutie publica, acestuia ii sunt aplicabile dispozitiile art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
De asemenea, s-a aratat ca medicilor angajati in cadrul unor organisme private, dar de interes public, le vor fi aplicabile dispozitiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, cu toate consecintele, deoarece in acest caz functia lor nu mai este publica, ci doar de interes public, veniturile acestora fiind asigurate din resurse private.
Pe de alta parte, Curtea de Apel Iasi, Curtea de Apel Pitesti, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Covasna, Tribunalul Gorj, Tribunalul Valcea, Judecatoria Harlau, Judecatoria Targu-Secuiesc, Judecatoria Sfantu Gheorghe, Judecatoria Intorsura Buzaului, Judecatoria Targu Mures, Judecatoria Bailesti, Judecatoria Calafat, Judecatoria Caracal, Judecatoria Corabia, Judecatoria Orsova, Judecatoria Vanju Mare, Judecatoria Strehaia nu au exprimat un punct de vedere, intrucat au comunicat ca nu au avut jurisprudenta in materie.

V. Opinia specialistilor consultati
In conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedura penala, raportat la art. 473 alin. (5) din acelasi cod, a fost solicitata opinia scrisa a unor specialisti recunoscuti din cadrul facultatilor de drept ale Universitatilor din Bucuresti, Cluj-Napoca, Craiova, Iasi, Sibiu, Timisoara, precum si din cadrul Institutului de Cercetari Juridice al Academiei Romane cu privire la chestiunea de drept ce formeaza obiectul sesizarii, insa acestia nu au transmis niciun punct de vedere in acest sens.

VI. Punctul de vedere al Directiei legislatie, studii, documentare si informatica juridica din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Directia de specialitate din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si-a exprimat punctul de vedere in sensul ca medicul din cadrul unei unitati spitalicesti din sistemul public de sanatate are calitatea de functionar public, in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul penal, dispozitii care includ in notiunea de „functionar public” „persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fara o remuneratie: b) exercita (...) o functie publica de orice natura.”

VII. Opinia Ministerului Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
Prin Adresa nr. 2.631/C/3.328/III-5/2014 Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca nu exista in lucru nicio sesizare avand ca obiect promovarea unui recurs in interesul legii cu privire la problema de drept ce formeaza obiectul intrebarii prealabile.
In cuprinsul concluziilor scrise, Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat urmatoarele: „medicul chirurg - angajat cu contract de munca pe perioada nedeterminata intr-un spital din sistemul public de sanatate este persoana care, cu titlu permanent si cu remuneratie, exercita, singura, in cadrul unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atributii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia, fiind functionar public in sensul art. 175 alin. (1) lit. c) teza ultima din Codul penal”.
In sustinerea opiniei formulate, Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a aratat, in esenta, urmatoarele:
Functionarul public in intelesul normei prevazute de dispozitiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal semnifica persoana care exercita in cadrul unei regii autonome, al altui operator economic ori al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat atributii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
Daca apartenenta la o regie autonoma, care se organizeaza si functioneaza potrivit Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, nu pune probleme de interpretare, notiunea de operator economic trebuie privita prin raportare la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii care, la art. 3 lit. r), defineste notiunea de operator economic ca fiind „oricare furnizor de produse, prestator de servicii ori executant de lucrari - persoana fizica/juridica de drept public sau privat ori grup de astfel de persoane cu activitate in domeniul care ofera in mod licit pe piata produse, servicii si/sau executie de lucrari”.
Altfel spus, operatorul economic este acea persoana juridica cu capital integral sau majoritar de stat care realizeaza acte de comert, iar orice angajat al unui astfel de operator economic are calitatea de functionar public. Persoana juridica cu capital integral sau majoritar de stat este acea persoana juridica la care statul roman detine, in cazul societatilor comerciale, intregul sau mai mult de jumatate din capitalul social subscris si varsat, dar si cea a carei activitate este sine qua non legata de bunuri ce fac parte din domeniul public al statului, aflate in administrarea ei.
Prin sintagma „atributii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia”, Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a mentionat ca legiuitorul a intentionat sa excluda de la aplicarea unor norme de incriminare personalul cu atributii de intretinere, paza ori altele similare.
Astfel, a precizat ca pentru delimitarea sferei persoanelor vizate de dispozitiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, relevante sunt criteriile legate de forma de proprietate a bunurilor indispensabile realizarii obiectului de activitate al persoanei juridice; iar, in ceea ce priveste spitalul public, acesta functioneaza intr-un imobil care face parte din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, in desfasurarea actului medical medicul aflat in raporturi de munca cu un spital public din reteaua Ministerului Sanatatii foloseste echipamente medicale achizitionate cu fonduri provenite de la bugetul de stat, iar cuantumul salariului sau este stabilit in temeiul Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si virat de la bugetul de stat, acesta neputand fi negociat intre angajat - medicul si angajator - institutia publica.

VIII. Examenul jurisprudentei
1. La nivelul Curtii de Apel Brasov a fost identificata Decizia penala nr. 429 din 2 octombrie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de procuror impotriva Sentintei penale nr. 78 din 5 martie 2014 a Tribunalului Brasov, prin care inculpatul S.I. a fost achitat sub aspectul comiterii infractiunii prevazute de art. 289 alin. (1) si (2) din Codul penal raportat la art. 308 din Codul penal, raportat la art. 1 alin. (1) lit. g), art. 5 alin. (1) si art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie si cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
2. La nivelul Curtii de Apel Craiova a fost identificata incheierea de suspendare din 17 octombrie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 485/95/2014, prin care Curtea de Apel Craiova - Sectia penala si pentru cauze cu minori a sesizat la randul sau Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru a pronunta o hotarare prealabila prin care sa dea o rezolvare de principiu modalitatii de interpretare a dispozitiilor art. 175 alin. (1) si (2) din Codul penal privind functionarii publici, respectiv daca medicul angajat intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate este functionar public in sensul alin. (1) sau (2).
Opinia motivata a completului de judecata a fost in sensul ca medicul - angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate este functionar public in sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal.
3. Jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale: Decizia^1 Curtii Constitutionale nr. 2 din 15 ianuarie 2014.
Prin decizia mentionata anterior Curtea Constitutionala a admis obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 5 si art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative si a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253^1 din Codul penal si a constat ca aceste dispozitii sunt neconstitutionale in raport cu criticile formulate.
In acest sens, Curtea Constitutionala a statuat ca „Semnificatia notiunii de functionar public din dreptul penal nu este echivalenta cu cea de functionar din dreptul administrativ”, iar „notiunile de «functionar public» si de «functionar» au un inteles mai larg decat acela din dreptul administrativ, datorita atat caracterului relatiilor sociale aparate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cat si faptului ca exigentele de aparare a avutului si de promovare a intereselor colectivitatii impun o cat mai buna ocrotire prin mijloacele dreptului penal”.
4. Jurisprudenta relevanta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie
La nivelul Sectiei penale din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie au fost identificate urmatoarele hotarari pronuntate in materie:
a) Decizia penala nr. 1.314 din 14 aprilie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 8.125/63/2012, prin care a fost admis recursul declarat de inculpat impotriva Deciziei penale nr. 171 din 10 mai 2013 a Curtii de Apel Craiova - Sectia penala si pentru cauze cu minori si au fost casate in totalitate decizia si sentinta atacate si rejudecand, conform art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura penala, s-a dispus achitarea inculpatului pentru savarsirea a sase infractiuni de luare de mita prevazute de art. 289 alin. (2) din Codul penal;
b) Decizia penala nr. 224 din 2 octombrie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 2.243/1/2014 prin care a fost respins, ca nefondat, recursul in casatie declarat de inculpatul B.K. (medic angajat intr-un spital de stat) impotriva Deciziei penale nr. 25 din 30 ianuarie 2014 pronuntate de Curtea de Apel Craiova in Dosarul nr. 9.783/63/2012.
Astfel, in cauza a fost mentinuta Sentinta penala nr. 243 din 30 mai 2013, pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia penala in Dosarul nr. 9.783/63/2012, prin care inculpatul B.K. a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 254 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie;
c) Decizia penala nr. 2.091 din 20 iunie 2014, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in Dosarul nr. 7.710/63/2013 prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.N. (medic angajat intr-un spital de stat) impotriva Deciziei penale nr. 352 din 12 noiembrie 2013 a Curtii de Apel Craiova.
In speta, a fost mentinuta Sentinta penala nr. 211 din 8 mai 2013, pronuntata de Tribunalul Dolj in Dosarul nr. 7.710/63/2013 prin care inculpatul R.N. a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de luare de mita prevazute de art. 254 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu aplicarea art. 320^1 alin. 7 din Codul de procedura penala.
5. Jurisprudenta relevanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului
Nu au fost identificate decizii relevante in problema de drept analizata.

IX. Dispozitii legale incidente
Articolul 16 din Constitutie - Egalitatea in drepturi
„(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege”.
Art. 1 alin. (1) din Codul penal: „Legea penala prevede faptele care constituie infractiuni.”
Art. 4 din Codul penal: „Legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche, daca nu mai sunt prevazute de legea noua. In acest caz, executarea pedepselor, a masurilor educative si a masurilor de siguranta, pronuntate in baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotararilor judecatoresti privitoare la aceste fapte inceteaza prin intrarea in vigoare a legii noi.”
Art. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal: „(1) Dispozitiile art. 4 din Codul penal privind legea penala de dezincriminare sunt aplicabile si in situatia in care o fapta determinata, comisa sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infractiune potrivit legii noi datorita modificarii elementelor constitutive ale infractiunii, inclusiv a formei de vinovatie, ceruta de legea noua pentru existenta infractiunii.
(2) Dispozitiile art. 4 din Codul penal nu se aplica in situatia in care fapta este incriminata de legea noua sau de o alta lege in vigoare, chiar sub o alta denumire.”
Art. 145 din Codul penal anterior: „Prin termenul public se intelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.”
Art. 147 din Codul penal anterior: „(1) Prin functionar public se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145.
(2) Prin functionar se intelege persoana mentionata in alin. (1), precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat.”
Art. 175 din Codul penal in vigoare:
„(1) Functionar public, in sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fara o remuneratie:
a) exercita atributii si responsabilitati, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor puterii legislative, executive sau judecatoresti;
b) exercita o functie de demnitate publica sau o functie publica de orice natura;
c) exercita, singura sau impreuna cu alte persoane, in cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice, cu capital integral sau majoritar de stat, atributii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
(2) De asemenea este considerata functionar public, in sensul legii penale, persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost investita de autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public.”
Art. 176 din Codul penal in vigoare: „Prin termenul public se intelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice sau alte persoane juridice care administreaza sau exploateaza bunurile proprietate publica.”
Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare: „Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala, administratia publica locala si autoritatile administrative autonome.”
Art. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare:
„(1) Asistenta de sanatate publica reprezinta efortul organizat al societatii in vederea protejarii si promovarii sanatatii populatiei. Asistenta de sanatate publica se realizeaza prin ansamblul masurilor politico-legislative, al programelor si strategiilor adresate determinantilor starii de sanatate, precum si prin organizarea institutiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare.
(2) Scopul asistentei de sanatate publica il constituie promovarea sanatatii, prevenirea imbolnavirilor si imbunatatirea calitatii vietii.
(3) Strategia sistemului sanatatii publice urmareste asigurarea sanatatii populatiei in cadrul unor comunitati sanatoase.
(4) Asistenta de sanatate publica este o componenta a sistemului de sanatate publica.
(5) Ministerul Sanatatii Publice reprezinta autoritatea centrala in domeniul sanatatii publice.
(6) In cuprinsul actelor normative in vigoare denumirea «Ministerul Sanatatii» se inlocuieste cu denumirea «Ministerul Sanatatii Publice», iar sintagma «ministrul sanatatii», cu sintagma «ministrul sanatatii publice».
(7) Asistenta de sanatate publica este coordonata de catre Ministerul Sanatatii Publice si se realizeaza prin toate tipurile de unitati sanitare de stat sau private, constituite si organizate conform legii.”
Art. 373 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare - „Monitorizarea si controlul exercitarii profesiei de medic se realizeaza de catre Colegiul Medicilor din Romania si Ministerul Sanatatii Publice, denumite in continuare autoritati competente romane”.
Art. 375 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare:
„(1) In scopul asigurarii in orice imprejurare a intereselor pacientului, profesia de medic are la baza exercitarii sale independenta si libertatea profesionala a medicului, precum si dreptul de decizie asupra hotararilor cu caracter medical.
(2) Avand in vedere natura profesiei de medic si obligatiile fundamentale ale medicului fata de pacientul sau, medicul nu este functionar public si nu poate fi asimilat acestuia.
(3) In legatura cu exercitarea profesiei si in limita competentelor profesionale, medicului nu ii pot fi impuse ingradiri privind prescriptia si recomandarile cu caracter medical, avandu-se in vedere caracterul umanitar al profesiei de medic, obligatia medicului de deosebit respect fata de fiinta umana si de loialitate fata de pacientul sau, precum si dreptul medicului de a prescrie si de a recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului.”
Art. 256 din Codul penal anterior - Primirea de foloase necuvenite: „Primirea de catre un functionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia, se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani. [ ]”
Art. 289 din Codul penal in vigoare - Luarea de mita: „(1) Fapta functionarului public, care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase, in legatura cu indeplinirea, neindeplinirea, urgentarea ori intarzierea indeplinirii unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau in legatura cu indeplinirea unui act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica ori de a exercita profesia sau activitatea in executarea careia a savarsit fapta.
(2) Fapta prevazuta in alin. (1), savarsita de una dintre persoanele prevazute in art. 175 alin. (2), constituie infractiune numai cand este comisa in legatura cu neindeplinirea, intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle sale legale sau in legatura cu efectuarea unui act contrar acestor indatoriri.”
Art. 308 din Codul penal in vigoare - Infractiuni de coruptie si de serviciu comise de alte persoane:
„(1) Dispozitiile art. 289-292, 295, 297-301 si 304 privitoare la functionarii publici se aplica in mod corespunzator si faptelor savarsite de catre sau in legatura cu persoanele care exercita, permanent ori temporar, cu sau fara o remuneratie, o insarcinare de orice natura in serviciul unei persoane fizice dintre cele prevazute la art. 175 alin. (2) ori in cadrul oricarei persoane juridice.
(2) In acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.”

X. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegarii
Opinia judecatorului-raportor asupra chestiunii de drept supuse dezlegarii a fost in sensul ca medicul angajat cu contract de munca pe perioada nedeterminata intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate are calitatea de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.

XI. Inalta Curte de Casatie si Justitie
Examinand sesizarea formulata in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorul-raportor si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, retine urmatoarele:
A. Cu privire la conditiile de admisibilitate a sesizarii: Legiuitorul roman a prevazut in Codul de procedura penala in vigoare un nou instrument de unificare a practicii judiciare neunitare, respectiv sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
In continutul dispozitiilor art. 475 din Codul de procedura penala sunt statuate conditii cumulative de sesizare a instantei supreme, si anume referitoare la faza procesuala a cauzei in care se iveste chestiunea de drept, felul instantei care poate sesiza si stadiul procesual al cauzei, natura juridica a chestiunii de drept, precum si aceea prin care sa nu fi facut obiectul vreunuia din instrumentele juridice de rezolvare a problemei respective.
Altfel spus, este necesar ca:
- acea cauza in care exista o chestiune de drept ce urmeaza sa fie supusa dezlegarii sa se afle „in cursul judecatii”, respectiv instanta sa fi fost sesizata, iar procesul se afla in curs de desfasurare;
- instantele pe rolul carora se afla o asemenea cauza sa fie din cele expres si limitativ prevazute de legiuitor, iar cauza respectiva sa se gaseasca in ultima cale de atac - Inalta Curte de Casatie si Justitie, curte de apel sau tribunal, investite cu solutionarea cauzei in ultima instanta;
- chestiunea de drept supusa dezlegarii sa conduca la solutionarea pe fond a cauzei respective;
- conditia negativa, in sensul ca instanta suprema nu s-a pronuntat asupra problemei de drept, printr-o hotarare prealabila sau prin recurs in interesul legii.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului se constata ca prezenta sesizare intruneste conditiile de admisibilitate prevazute de dispozitiile art. 475 din Codul de procedura penala, respectiv Dosarul nr. 7.932/102/2012 se afla pe rolul Curtii de Apel Targu-Mures - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, in faza de judecata a apelului declarat de inculpatul B.A.M., curtea de apel fiind una dintre instantele enumerate expres si limitativ de catre legiuitor, ce poate exercita calea de atac exercitata, si intrand in sfera acceptiunii de „in ultima instanta”.
De asemenea, chestiunea de drept supusa dezlegarii este de natura a determina judecarea pe fond a cauzei, iar prevederile invocate nu au mai facut, pana la momentul sesizarii, obiectul niciunei alte hotarari prealabile pronuntate de inalta Curte de Casatie si Justitie si nici al vreunui recurs in interesul legii solutionat de aceeasi instanta.
B. Cu privire la chestiunea de drept a carei dezlegare se solicita
Spre deosebire de Codul penal anterior, Codul penal in vigoare nu mai face deosebire intre notiunea de functionar public si cea de functionar, aceasta din urma nemaifiind reglementata distinct.
Astfel, din analiza comparativa a dispozitiilor legale ce definesc termenii de „functionar public” si „public” din actuala reglementare cu cele cuprinse in prevederile art. 145 si 147 din Codul penal anterior, rezulta ca functionar public este acea persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei autoritati publice, institutii publice ori al unei institutii sau al altei persoane juridice de interes public.
Asa cum s-a mentionat in mod constant si in literatura juridica, in intelesul legii penale, notiunile de „functionar public” si de „functionar” au o semnificatie mai larga decat aceleasi notiuni din dreptul administrativ, datorita atat caracterului relatiilor sociale aparate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cat si faptului ca exigentele de aparare a patrimoniului si de promovare a intereselor colectivitatii impun o mai buna ocrotire prin mijloacele dreptului penal.
Din perspectiva tehnicii de reglementare a continutului dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. a), b) si c) din Codul penal rezulta ca vointa legiuitorului nu a fost aceea de ierarhizare a acestor dispozitii, ci de a da o definitie mai riguroasa notiunii de functionar public decat definitia data de art. 147 din Codul penal anterior.
Astfel, functionarul public definit in art. 175 alin. (1) din Codul penal este „persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fara o remuneratie: a) exercita atributii si responsabilitati, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor puterii legislative, executive sau judecatoresti; b) exercita o functie de demnitate publica sau o functie publica de orice natura; c) exercita, singura sau impreuna cu alte persoane, in cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atributii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia”.
Potrivit alin. (2) al aceluiasi articol „este considerata functionar public, in sensul legii penale, persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost investita de autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public”.
Rezulta ca functionarul public, astfel cum este definit in cuprinsul art. 175 alin. (1) din Codul penal, poate exercita fie atributii si responsabilitati pentru exercitarea prerogativelor puterii legislative, executive sau judecatoresti, fie atributii cu privire la realizarea obiectului de activitate al regiilor autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral ori majoritar de stat, fie poate exercita o functie de demnitate publica sau o functie publica de orice natura.
Scopul utilizarii de catre legiuitor a expresiei „functie publica de orice natura”, iar nu „functie publica” a fost acela de a evita existenta unei suprapuneri intre notiunea de „functie publica” in sensul Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si expresia utilizata in cuprinsul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, pentru a delimita sfera persoanelor care au calitatea de functionar public in acceptiunea legii penale.
Astfel, sintagma „functie publica de orice natura”, in sensul art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul penal, defineste o categorie mai larga decat functia publica, asa cum este inteleasa in dreptul administrativ, iar notiunea de „functionar public” este mai cuprinzatoare decat cea la care se refera art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, prin care au fost declarate neconstitutionale dispozitiile art. I pct. 5 si art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative si articolul unic din Legea pentru modificarea art. 253^1 din Codul penal. In cuprinsul acestei decizii se arata ca „semnificatia notiunii de functionar public din dreptul penal nu este echivalenta cu cea de functionar din dreptul administrativ (.....), potrivit legii penale, notiunile de functionar public si de functionar au un inteles mai larg decat acela din dreptul administrativ, datorita atat caracterului relatiilor sociale aparate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cat si faptului ca exigentele de aparare a avutului si de promovare a intereselor colectivitatii impun o cat mai buna ocrotire prin mijloacele dreptului penal (....) in legea penala, functionarul este definit exclusiv dupa criteriul functiei pe care o detine sau, cu alte cuvinte, daca isi exercita activitatea in serviciul unei unitati determinate prin legea penala, supus unui anumit statut sau regim juridic”.
Cu privire la dispozitiile noului Cod penal, Curtea Constitutionala a retinut prin decizia citata ca „excluderea persoanelor care exercita profesii liberale din sfera de incidenta a raspunderii penale in materia infractiunilor de serviciu si de coruptie nu constituie un criteriu obiectiv in functie de care se poate justifica interventia legiuitorului”. De asemenea, Curtea Constitutionala a statuat ca „determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidenta normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic in baza caruia se presteaza respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana in cauza si autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public”.
Dintr-o alta perspectiva se constata ca „functia publica” reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite de autoritatea sau institutia publica, in temeiul legii, in scopul realizarii competentelor sale, iar „interesul public” este acel interes care implica garantarea si respectarea de catre institutiile si autoritatile publice a drepturilor, libertatilor si intereselor legitime ale cetatenilor, recunoscute de Constitutie, legislatia interna si tratatele internationale la care Romania este parte.
Asadar, conceptul de „functie publica” se afla in stransa corelatie cu notiunea de „interes public”, ambele urmarind satisfacerea trebuintelor de interes general, in baza prerogativelor constitutionale care fac sa prevaleze interesul public fata de cel privat.
Or, functionarul public isi desfasoara activitatea in scopul realizarii interesului public si ca atare, in exercitarea functiei, are indatorirea de a considera interesul public mai presus decat interesul personal.
Notiunea de „serviciu public” desemneaza fie o forma de activitate prestata in folosul interesului public, fie o subdiviziune a unei institutii din administratia interna impartita pe sectii, servicii etc.
Din categoria serviciilor de interes public fac parte acele entitati care, prin activitatea pe care o desfasoara, sunt chemate sa satisfaca anumite interese generale ale membrilor societatii.
Din acest punct de vedere se constata, asa cum rezulta din dispozitiile Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, ca medicul isi desfasoara activitatea in realizarea unui serviciu de interes public. Astfel, potrivit art. 1 si 2 din actul normativ anterior indicat, domeniul sanatatii este considerat un obiectiv de interes social major si asistenta de sanatate publica este definita ca fiind efortul organizat al societatii in vederea protejarii si promovarii sanatatii populatiei, componenta a sistemului de sanatate publica.
In cazul infractiunii de luare de mita, calitatea de functionar public prevazuta pentru subiectul activ este specifica dreptului penal si trebuie inteleasa numai in acceptiunea conferita de prevederile partii generale a codului penal, asa incat aceasta reglementare specifica nu poate fi inlaturata prin dispozitii legale speciale, nepenale, care guverneaza exercitarea anumitor profesii, cum este si aceea de medic.
Ca atare, dispozitiile cuprinse in art. 375 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora „medicul nu este functionar public” nu sunt de natura sa conduca la excluderea acestuia din sfera functionarilor publici reglementata de Codul penal, textul referindu-se exclusiv la „natura profesiei de medic si obligatiile fundamentale ale medicului fata de pacientul sau”.
Pe de alta parte, medicul care isi desfasoara activitatea in baza unui contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate nu poate fi incadrat in sfera functionarilor publici asimilati, potrivit dispozitiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, care restrang aceasta categorie doar la persoanele ce exercita un serviciu de interes public, fiind investite de autoritatile publice sau supuse controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public.
Potrivit art. 175 alin. (2) din Codul penal nu este suficient ca persoana sa exercite un serviciu de interes public, ci trebuie sa si fie investita sau controlata, dupa caz, supravegheata, de autoritatile publice cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public.
In plus, investirea, controlul sau supravegherea din partea autoritatilor publice vizeaza exclusiv exercitarea de catre functionar a serviciului public, iar nu dreptul de practicare a profesiei in domeniul de competenta necesar pentru indeplinirea serviciului public respectiv. Mai mult, rezulta ca intre autoritatea publica si persoana care exercita serviciul de interes public nu exista raporturi de serviciu, stabilite in baza unui contract individual sau colectiv de munca, pentru ca, in acest din urma caz, respectiva persoana ar fi avut obligatia sa presteze munca sub autoritatea angajatorului, urmand a fi incadrata fie in categoria functionarilor publici prevazuti de art. 175 alin. (1) din Codul penal - daca angajatorul este o persoana de drept public, fie in cea reglementata de art. 308 alin. (1) din Codul penal - daca angajatorul era o persoana de drept privat.
Din perspectiva Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, Colegiul Medicilor din Romania este un organism care, in calitate de reprezentant al autoritatii publice (Ministerul Sanatatii), autorizeaza doar dreptul de practica al medicului, ceea ce reprezinta o conditie de exercitare a profesiei de medic pe teritoriul Romaniei, respectiv controleaza si supravegheaza profesia de medic, ca profesie liberala, si nicidecum nu procedeaza la o investire a medicului cu exercitarea unui serviciu public, dupa cum nu controleaza si nici nu supravegheaza exercitarea de catre medic a serviciului public, in sensul dispozitiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. Legiuitorul national nu a dorit dezincriminarea infractiunii de luare de mita comise de catre medicul din sistemul public de sanatate, in acelasi sens fiind si constatarile Raportului Anticoruptie al U.E^2., prin care sanatatea a fost identificata ca fiind „un sector vulnerabil la coruptie si care necesita solutii specifice”.
Totodata, din examenul legislatiei statelor membre U.E., se observa ca in Marea Britanie^3 printre functiile sau activitatile la care se refera actul de mita se regaseste orice functie de natura publica, iar in Franta^4 se pedepseste cu inchisoare pana la 10 ani si o amenda de 1.000.000 euro fapta savarsita de o persoana depozitara a autoritatii publice, insarcinata cu o misiune de serviciu public, de a solicita ori accepta, fara drept, in orice moment, direct sau indirect, oferte, promisiuni, cadouri, daruri sau orice avantaje pentru ea insasi sau pentru altul.
In Expunerea de motive a noului Cod penal, legiuitorul ofera doua exemple de persoane care se incadreaza in dispozitiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, si anume notarii publici (Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995) si executorii judecatoresti (Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti).
Referindu-se la aceasta categorie de persoane asimilate functionarilor publici, legiuitorul precizeaza ca, „desi aceste persoane nu sunt propriu-zis functionari publici, ele exercita atribute de autoritate publica ce le-au fost delegate printr-un act al autoritatii statale competente si sunt supuse controlului acesteia”.
Asadar, atat din exemplele oferite de legiuitor, cat si din referirea la exercitarea atributelor de autoritate publica, pe baza delegarii printr-un act al autoritatii statale, rezulta ca dispozitiile art. 175 alin. (2) din Codul penal privesc persoane care nu isi exercita atributiile in cadrul unui sistem public, ci persoane care exercita un serviciu de interes public, pe baza investirii de catre autoritatile publice sau sub controlul ori supravegherea acestora, fara a fi angajate in unitatile de stat ale unui sistem public.
In cazul notarilor publici si al executorilor judecatoresti - exemplele mentionate in Expunerea de motive a noului Cod penal - onorariile pentru serviciul de interes public exercitat sunt reglementate prin lege.
Aceasta reglementare prin lege a onorariilor explica solutia legislativa prevazuta in art. 289 alin. (2) Cod penal, a incriminarii faptei prevazute in art. 289 alin. (1) din Codul penal, savarsita de aceste categorii de persoane, numai in cazul in care este comisa in legatura cu neindeplinirea, intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle lor legale sau in legatura cu efectuarea unui act contrar acestor indatoriri, iar nu si in cazul in care este comisa in legatura cu indeplinirea ori urgentarea indeplinirii unui act privitor la indatoririle lor legale.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, prin Decizia^5 nr. 20 din 29 septembrie 2014, a stabilit ca „expertul tehnic judiciar este functionar public in conformitate cu dispozitiile art. 175 alin. (2) teza intai din Codul penal”, insa argumentele retinute de catre instanta suprema in considerentele deciziei anterior mentionate nu pot privi situatia medicului angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate, deoarece indeplinirea conditiilor prevazute de art. 175 alin. (2) din Codul penal se analizeaza pentru fiecare categorie profesionala in concret, pornind de la normele legale speciale ce ii reglementeaza statutul.
Efectuand un examen comparativ al dispozitiilor normative incluse in Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, precum si in Ordonanta Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activitatii de expertiza tehnica judiciara si extrajudiciara se constata ca, spre deosebire de cele treicategorii de persoane anterior mentionate, medicul din cadrul unei unitati sanitare de stat nu exercita un serviciu de interes public, pe baza investirii de catre autoritatile publice sau sub controlul ori supravegherea acestora, ci indeplineste atributiile in cadrul unui sistem public de sanatate.
Tot astfel, nefinantarea din fondurile publice este retinuta drept criteriu pentru delimitarea sferei persoanelor care se incadreaza in art. 175 alin. (2) din Codul penal si in considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 2/2014 in care se arata ca „unele dintre persoanele care exercita profesii liberale sunt considerate «functionari publici» in conditiile art. 175 alin. (2) din noul Cod penal, atunci cand, desi functioneaza in baza unei legi speciale si nu sunt finantate de la bugetul de stat, exercita un serviciu de interes public si sunt supuse controlului sau supravegherii unei autoritati publice”.
In cazul medicului din cadrul sistemului public de sanatate, care isi exercita profesia ca angajat al unei unitati sanitare de stat, in regim salarial, angajarea acestuia nu echivaleaza cu o investire de catre autoritatile publice pentru a exercita un serviciu de interes public. Actul de angajare, ca baza a raportului dintre medic si unitatea sanitara de stat, in temeiul caruia medicul este incadrat in sistemul public de sanatate, nu poate fi considerat un act de investire de catre autoritatile publice, un act de delegare al unui atribut de autoritate publica.
Pe de alta parte, medicul din cadrul unei unitati spitalicesti din sistemul public de sanatate nu poate fi inclus in categoria functionarilor publici prevazuta in art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, deoarece acest text de lege stabileste calitatea de functionar public, in sensul legii penale, persoanei care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fara o remuneratie „exercita, singura sau impreuna cu alte persoane, in cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atributii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia”.
Astfel, calitatea de functionar public, in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, este conditionata de exercitarea atributiilor „in cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat.”
Or, unitatile spitalicesti si, in general, unitatile sanitare de stat, organizate in conformitate cu Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, nu sunt regii autonome sau operatori economici si nu pot fi considerate „persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat”, intrucat prin acest act normativ nu se prevede organizarea unitatilor sanitare de stat, ca persoane juridice cu capital, unitatile sistemului public de sanatate cu personalitate juridica nefiind constituite ca persoane juridice cu capital si neavand capital.
Din acest punct de vedere pot fi incluse in categoria functionarilor publici, prevazuta in art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal, persoanele care exercita in cadrul unei regii autonome infiintate potrivit legii (de exemplu, Regia Autonoma pentru Activitati Nucleare, Regia Autonoma „Monitorul Oficial”, Regia Autonoma Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat) ori al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral ori majoritar de stat infiintate potrivit legii, de tipul companiilor nationale, al societatilor nationale sau al societatilor cu capital integral ori majoritar de stat organizate potrivit Legii societatilor nr. 31/1990, atributii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. Medicul din cadrul unei unitati sanitare de stat nu indeplineste conditia de a-si exercita atributiile in cadrul unei regii autonome sau al altui operator economic ori al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat - conditie prevazuta in dispozitiile art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal si, in consecinta, nu poate fi incadrat in sfera de incidenta a acestor prevederi legale.
Totodata, cu referire la dispozitiile art. 308 alin. (1) din Codul penal, care extind sfera de aplicare a unor norme de incriminare cuprinse in titlul V al partii speciale a noului Cod penal - „Infractiuni de coruptie si de serviciu” la persoanele „care exercita, permanent ori temporar, cu sau fara o remuneratie, o insarcinare de orice natura (...) in cadrul oricarei persoane juridice”, se apreciaza ca prevederile normative sus-citate nu sunt aplicabile medicului din cadrul sistemului public de sanatate, deoarece incidenta acestora este conditionata de exercitarea atributiilor in cadrul unei persoane juridice sau in cadrul unei entitati cu personalitate juridica. Organizarea unei unitati sanitare de stat ca entitate cu personalitate juridica sau ca entitate fara personalitate juridica si, in general, organizarea unei unitati din cadrul unui sistem public ca entitate cu personalitate juridica ori ca entitate fara personalitate juridica nu poate constitui criteriul decisiv pentru existenta raspunderii penale, fiind dificil de admis ca raspunderea penala a persoanelor care isi exercita profesia in cadrul unui sistem public exista sau nu exista in functie de modul in care, la un anumit moment, statul a atribuit sau nu a atribuit personalitate juridica unitatilor din cadrul respectivului sistem public.
In concluzie, medicul angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate are calitatea de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
Caracterul liberal al profesiei de medic nu poate justifica lipsa raspunderii penale pentru infractiunea de luare de mita in cazurile in care acesta conditioneaza actul medical la care este obligat profesional, moral si legal, de banii sau foloasele care nu i se cuvin si pe care, direct sau indirect, le pretinde, primeste ori le accepta.
Totodata, in raport cu importanta serviciului public de sanatate, pacientii nu pot fi lasati neprotejati de legea penala, din considerentul ca eventualele acte de pretindere sau primire de sume de bani ori alte foloase de catre medicul care functioneaza in cadrul sistemului sanitar pot fi integrate sferei de incidenta a unor dispozitii normative nepenale. Prevederile art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal si art. 289 alin. (1) din acelasi cod, pe de o parte, si art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si art. 375 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, pe de alta parte, desi reglementeaza situatii si finalitati diferite, nu se exclud. Astfel, primele doua dispozitii legale invocate mai sus au in vedere un raport de drept penal substantial, medicul fiind subiect activ al infractiunii de luare de mita, iar celelalte doua reglementari indicate vizeaza un raport de drept administrativ sau civil, al carui subiect are drepturi si obligatii anume stabilite prin lege.

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 477 din Codul de procedura penala,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, in Dosarul nr. 7.932/102/2012, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile in vederea rezolvarii de principiu a mod alitatii de interpretare a dispozitiilor art. 175 din Codul penal, respectiv daca medicul chirurg angajat cu contract de munca pe perioa da nedeterminata intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate, trimis in judecata sub acuzatia savarsirii infracti unii de luare de mita prevazute de dispozitiile art. 289 alin. (1) din Codul penal, se incadreaza in categoria functionarilor publici p revazuta la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal sau in categoria functionarilor publici prevazuta la art. 175 alin. (2) din Codul penal.
Stabileste ca medicul angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate are calitatea de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.
Obligatorie de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 3 decembrie 2014.

PRESEDINTELE SECTIEI PENALE A INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE
judecator CORINA MICHAELA JIJIIE
Magistrat-asistent
Ana-Maria Deaconescu-Belulescu

__________

Note de subsol:
1. Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014.
2. Comisia Europeana — Raport al Comisiei catre Consiliu si Parlamentul European, Raportul Anticoruptie al U.E, pag. 20 Bruxelles, 3.2.2014 COM(2014)38.
3. Legea privind actele de mita 2010 (Bribery Act 2010), Capitolul – Infractiuni generale de mita, pct. 3.
4. Code penal — Version Consolidee au 15 novembre 2014, Paragraphe 2: De la corruption passive et du trafic d'influence commis par des personnes exercant une fonction publique, article 432-11.
5. Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 766 din 22 octombrie 2014.