Decizia ICCJ nr. 19/2015 - medicii care au calitatea de functionar public nu pot primi plati suplimentare sau donatii

Dosar nr. 1.151/1/2015/HP/P

Mirela Sorina Popescu - presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele completului
Stefan Pistol - judecator la Sectia penala - judecator-raportor
Mariana Ghena - judecator la Sectia penala
Leontina Serban - judecator la Sectia penala
Florentina Dragomir - judecator la Sectia penala
Rodica Cosma - judecator la Sectia penala
Aurel Gheorghe Ilie - judecator la Sectia penala
Francisca Maria Vasile - judecator la Sectia penala
Simona Daniela Encean - judecator la Sectia penala
Mihaela Albu - magistrat-asistent

S-a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea Militara de Apel Bucuresti - prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept in sensul de a se stabili daca fapta medicului, care are calitatea de functionar public, de a primi plati suplimentare sau donatii de la pacienti, in conditiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, constituie sau nu o exercitare a unui drept recunoscut de lege, avand ca urmare incidenta dispozitiilor art. 21 alin. (1) teza I din Codul penal. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedura penala si art. 27^4 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. Sedinta a fost prezidata de catre presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Mirela Sorina Popescu. La sedinta de judecata a participat doamna Mihaela Albu, magistrat-asistent in cadrul Sectiei penale, desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de doamna procuror Justina Condoiu. Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, aratand ca s-au transmis puncte de vedere asupra chestiunii de drept din partea unor curti de apel si tribunale. De asemenea, au fost depuse si puncte de vedere transmise de domnul profesor universitar doctor Valerian Cioclei din cadrul Facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti si Institutul de Cercetari Juridice „Acad. Andrei Radulescu”. A mai invederat ca la dosar a fost depus raportul intocmit de judecatorul-raportor care a fost comunicat partilor, potrivit dispozitiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedura penala. La data de 12 mai 2015 Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - prin Adresa nr. 7.988/C/770/III-5/2015 a adus la cunostinta ca nu exista in lucru nicio sesizare avand ca obiect promovarea unui recurs in interesul legii vizand problema de drept supusa dezlegarii in prezenta cauza, fiind depuse si concluzii scrise. Reprezentantul Ministerului Public a aratat ca, in ceea ce priveste problema de drept ridicata de Curtea Militara de Apel Bucuresti - in cauza de fata, daca sub imperiul Codului penal anterior, exercitarea unui drept si indeplinirea unei obligatii erau recunoscute drept cauze justificative speciale, reglementate in partea speciala a codului sau in legi speciale, in actuala reglementare isi gasesc consacrarea explicita prin dispozitiile art. 21 din Codul penal. Totodata, fundamentul lor rezida in unitatea ordinii juridice, fiind de neconceput ca o activitate autorizata sau ordonanta de o norma juridica sa fie considerata ilicita de catre o alta norma. De altfel, pentru a putea legitima invocarea unei cauze justificative este necesar ca drepturile recunoscute de lege (activitatea in indeplinirea carei se comite fapta incriminata) sa fie exercitate cu buna-credinta, deci cu respectarea limitelor explicite si implicite stabilite de norma legala pentru desfasurarea sa. Adoptata sub imperiul Codului penal anterior, Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 nu prevede, prin dispozitiile art. 34 alin. (2), o cauza justificativa pentru pacient. Pentru a putea fi calificata astfel, s-ar fi impus ca, fapta pacientului de a oferi bani sau alte foloase angajatilor sau unitatii sanitare dupa indeplinirea actului medical al carui beneficiar a fost sa indeplineasca, in prealabil, conditiile de tipicitate ale unei infractiuni. Or, sub imperiul Codului penal anterior, fapta de a promite, oferi sau de a da foloase necuvenite nu era incriminata, vointa legiuitorului fiind sa incrimineze, prin dispozitiile art. 256, doar fapta de primire de foloase necuvenite de catre functionar. De altfel, un alt argument in sustinerea acestei interpretari este dat de principiul legalitatii incriminarii si al pedepsei, care impune respectarea a doua reguli esentiale: interzicerea aplicarii analogiei in dreptul penal si stricta interpretare a normelor de drept penal, dar niciuna nu are un caracter absolut, ci sunt susceptibile de exceptii. In acest sens, prin sintagma „cu respectarea legii” trebuie inteleasa conformarea conduitei pacientului la dispozitiile legale care reglementeaza transferul dreptului de proprietate, legiuitorul conditionand permisiunea acordata de aceasta conformare. Doar in lipsa acestei sintagme, doar in beneficiul pacientului care doar ofera si doar pentru cauzele carora le este aplicabil Codul penal in vigoare, dispozitia legala ar putea fi interpretata ca avand natura unei cauze justificative. Concluzionand, reprezentantul Ministerului Public a solicitat, in temeiul art. 475-477 din Codul de procedura penala, admiterea sesizarii prin care Curtea Militara de Apel Bucuresti a cerut dezlegarea chestiunii de drept deduse judecatii, respectiv daca fapta medicului, care are calitatea de functionar public, de a primi plati suplimentare sau donatii de la pacienti, in conditiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, constituie sau nu o exercitare a unui drept recunoscut de lege, avand ca urmare incidenta dispozitiilor art. 21 alin. (1) teza I din Codul penal.
Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a declarat dezbaterile inchise, ramanand in pronuntare asupra sesizarii formulate.

INALTA CURTE,
Asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:

I. Titularul si obiectul sesizarii
Prin Incheierea de sedinta din data de 16 februarie 2015, pronuntata in Dosarul nr. 34/753/2013, Curtea Militara de Apel Bucuresti a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea dezlegarii unor chestiuni de drept in sensul de a se stabili daca fapta medicului, care are calitatea de functionar public, de a primi plati suplimentare sau donatii de la pacienti, in conditiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, constituie sau nu o exercitare a unui drept recunoscut de lege, avand ca urmare incidenta dispozitiilor art. 21 alin. (1) teza I din Codul penal.

II. Expunerea succinta a cauzei ce formeaza obiectul Dosarului nr. 34/753/2013 al Curtii Militare de Apel Bucuresti
Curtea Militara de Apel Bucuresti a fost sesizata sa solutioneze apelurile declarate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Sectia pentru combaterea infractiunilor de coruptie savarsite de militari si inculpatul M.I. impotriva Sentintei penale nr. 21 din data de 26 martie 2014, pronuntata de Tribunalul Militar Bucuresti in Dosarul nr. 34/753/2013. Prin Sentinta penala nr. 21 din data de 26 martie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 34/753/2013 al Tribunalului Militar Bucuresti, a fost achitat inculpatul M.I. in temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala pentru infractiunea de luare de mita, fapta prevazuta si pedepsita de art. 254 alin. 1 din Codul penal anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, si cu aplicarea art. 5 din Codul penal. In baza art. 396 din Codul de procedura penala coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura penala, a fost achitat acelasi inculpat M.I. pentru savarsirea infractiunii de primire de foloase necuvenite, fapta prevazuta si pedepsita de art. 256 alin. 1 din Codul penal anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si cu aplicarea art. 5 din Codul penal. Impotriva hotararii instantei de fond au declarat apeluri Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Sectia pentru combaterea infractiunilor de coruptie savarsite de militari si inculpatul M.I. Prin Incheierea de sedinta din data de 16 februarie 2015 a Curtii Militare de Apel Bucuresti a fost pusa in discutia partilor necesitatea sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, retinandu-se urmatoarele:
- Curtea de apel a fost investita cu judecarea cauzei in ultima instanta, potrivit art. 551 si 552 din Codul de procedura penala, care prevad ca hotararea pronuntata de aceasta instanta, fie in sensul respingerii, fie in sensul admiterii apelurilor cu care a fost sesizata, este definitiva;
- lamurirea chestiunii de drept cu care a fost sesizata depinde de solutionarea pe fond a cauzei, in ce priveste infractiunea de primire de foloase necuvenite, fapta prevazuta si pedepsita de art. 256 din Codul penal anterior, recalificata prin dispozitiile art. 289 din Codul penal in infractiunea de luare de mita;
- problema de drept enuntata este noua, deoarece, prin consultarea jurisprudentei, s-a constatat ca asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii.

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Instanta care a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie cu chestiunea de drept supusa dezlegarii a aratat ca, prin dispozitiile art. 34 alin. (1) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, se dispune ca personalul medical sau nemedical din unitatile sanitare nu are dreptul sa supuna pacientul niciunei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta sa il recompenseze altfel decat prevad reglementarile de plata legale din cadrul unitatii respective”, iar prin dispozitiile alin. (2) al aceluiasi articol se prevede ca pacientul poate oferi angajatilor sau unitatii unde a fost ingrijit plati suplimentare sau donatii, cu respectarea legii. Pana la data pronuntarii incheierii de sesizare nu s-a format o jurisprudenta cu privire la interpretarea dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 in cadrul Curtii Militare de Apel Bucuresti. Referitor la chestiunea prealabila pusa in discutie, s-a sustinut ca dispozitiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientuluinr. 46/2003 sunt dispozitii prin care se instituie un drept in favoarea angajatilor unei unitati sanitare in care a fost ingrijit un pacient de a primi plati suplimentare sau donatii din partea pacientului, drept care trebuie sa fie exercitat in conditiile prevazute de lege. Prin urmare, exercitarea dreptului aratat in alineatul precedent, cu respectarea conditiilor prevazute de lege, are ca efect incidenta dispozitiilor art. 21 alin. (1) teza l din Codul penal privitoare la cauza justificativa prin care caracterul antijuridic al faptei in care se concretizeaza exercitarea acestui drept este inlaturat. Asupra faptului ca dreptul de a primi de la un pacient donatii de catre angajatii unitatii sanitare in care a fost ingrijit pacientul care face o asemenea liberalitate a fost exercitat licit sau ilicit urmeaza a se pronunta instanta de judecata investita cu judecarea cauzei, care va analiza daca persoana donatarului indeplineste conditiile prevazute de legea civila privitoare la capacitatea de a primi liberalitati de la pacientul tratat medical. De asemenea, instanta de judecata, pentru a da eficienta juridica dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 46/2003, va analiza si daca pentru acordarea serviciilor medicale personalul medical sau nemedical din unitatile sanitare a supus pacientul oricarei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta sa il recompenseze, inclusiv prin mentinerea in cadrul unitatii sanitare la nivel de zvon public, prin lipsa oricaror actiuni de combatere, a faptului ca pentru acordarea serviciilor medicale este necesara efectuarea de plati sau liberalitati de catre pacient. Referitor la formularea solicitarii adresate Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Curtea Militara de Apel Bucuresti a apreciat ca se impune cenzurarea cererii formulate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Sectia pentru combaterea infractiunilor de coruptie savarsite de militari, intrucat prin dispozitiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 nu se dezincrimineaza infractiunea de primire de foloase necuvenite sau cea de luare de mita, ci doar se inlatura caracterul ilicit al faptei prin care se primesc platile sau donatiile efectuate de pacienti in favoarea angajatilor unitatii sanitare in care a fost ingrijit pacientul. Concluzionand, Curtea Militara de Apel Bucuresti a sustinut ca chestiunea de drept de care depinde solutionarea pe fond a cauzei de fata, in ce priveste infractiunea de primire de foloase necuvenite, vizeaza excluderea raspunderii penale nu ca urmare a faptului ca infractiunea retinuta in sarcina inculpatului nu este prevazuta de legea penala, ci ca urmare a faptului ca aceasta fapta are caracter licit, intrucat savarsirea ei este consecinta exercitarii unui drept prevazut de lege.

IV. Punctul de vedere al inculpatului cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
Potrivit dispozitiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedura penala, aparatorul ales al apelantului intimat inculpat M.I. a transmis la dosar un punct de vedere scris privind chestiunea de drept supusa judecatii, solicitand sa se constate ca procedura speciala a sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nu este la indemana partii, astfel ca numai completul de judecata poate aprecia ca fiind utila aceasta sesizare, dar in opinia sa nu considera ca ar fi vorba de o dezincriminare, ci de exercitarea unui drept prevazut de lege, deci de existenta unei cauze justificative, pentru ca fapta retinuta in sarcina apelantului-inculpat indeplineste in totalitate conditiile de tipicitate prevazute de norma incriminatoare. Totodata, aparatorul ales al inculpatului a facut referire la art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, aratand ca orice lege trebuie sa aiba norme metodologice de aplicare, iar pacientii pot oferi unitatii sanitare unde au fost ingrijiti plati sau foloase, si a invederat ca intelege sa lase la aprecierea instantei cererea formulata de reprezentantul Ministerului Public.

V. Punctele de vedere exprimate de catre curtile de apel si instantele de judecata arondate
La nivelul curtilor de apel si al instantelor de judecata arondate s-au conturat urmatoarele opinii: Curtea de Apel Bacau, Curtea de Apel Cluj si Curtea de Apel Galati au comunicat ca nu au fost identificate hotarari judecatoresti in materie, fiind exprimate opinii juridice, in sensul incidentei cauzei justificative prevazute de art. 21 din Codul penal. Curtea de Apel Brasov a comunicat ca nu au fost identificate hotarari judecatoresti in materie, fiind exprimate doua opinii juridice: prima opinie, in sensul inadmisibilitatii sesizarii (cu motivarea ca, sub aparenta dezlegarii unei chestiuni de drept se solicita o solutie care vizeaza rezolvarea conflictului de drept penal supus judecatii), si a doua opinie, in sensul ca, in aplicarea art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, vor trebui respectate dispozitiile care reglementeaza donatia, in special cele cuprinse in art. 1.011 alin. (2) teza a III-a din Codul civil. Curtea de Apel Craiova a comunicat ca nu au fost identificate hotarari judecatoresti in materie, fiind exprimate doua opinii: opinia majoritara, in sensul ca art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 nu dezincrimineaza infractiunea de primire de foloase necuvenite prevazuta de art. 256 din Codul penal anterior, dar nici infractiunea de luare de mita, prevazuta de art. 289 din Codul penal actual (s-au facut trimiteri la raportul dintre normele speciale si normele generale, tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, norma speciala trebuind sa fie atat in aceeasi materie, cat si de acelasi nivel, potrivit art. 73 alin. (1) din Constitutie, legile organice avand forta juridica superioara celor ordinare), si opinia minoritara, nemotivata, care este in sensul incidentei art. 21 alin. (1) din Codul penal, insa numai daca se respecta conditia cu respectarea legii. Curtea de Apel Oradea si Curtea de Apel Timisoara au comunicat ca nu au fost identificate hotarari judecatoresti in materie, fiind exprimata opinia in sensul ca, in aplicarea art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 si stabilirea eventualei incidente a dispozitiilor art. 21 alin. (1) din Codul penal, pentru oferirea sumelor de bani vor trebui respectate dispozitiile legale, inclusiv cele privind donatia (forma autentica, in toate cazurile, indiferent de suma si de felul platilor, medicul fiind obligat sa declare veniturile pentru a fi fiscalizate). Curtea de Apel Pitesti, Curtea de Apel Ploiesti si Curtea de Apel Alba Iulia au comunicat ca, intrucat nu au fost identificate hotarari judecatoresti in materie, nu au fost exprimate opinii juridice. Curtea de Apel Targu Mures a comunicat ca nu a identificat hotarari judecatoresti in materie, mentionand, fara argumentare, ca o parte a magistratilor sunt in sens favorabil opiniei completului care a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Curtea de Apel Constanta a mentionat ca nu au fost identificate hotarari judecatoresti in materie, fiind exprimata opinia juridica in sensul incidentei art. 21 alin. (1) din Codul penal, insa numai daca se respecta toate cerintele legii, inclusiv conditia referitoare cu respectarea legii. Judecatorii Tribunalului Mures au opinat in sensul ca dispozitiile art. 34 alin. (2) din Legeadrepturilor pacientului nr. 46/2003 sunt neconstitutionale intrucat incalca principiul egalitatii in fata legii si creeaza o discriminare fata de celelalte categorii de functionari publici care nu pot primi astfel de plati suplimentare sau donatii, fiind de natura sa acopere o infractiune.

VI. Constatarea judecatorului-raportor cu privire la opiniile juridice ale instantelor judecatoresti:
- nu au fost identificate la instantele nationale hotarari judecatoresti cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2003, nici anterioare si nici ulterioare datei de 1 februarie 2014, data intrarii in vigoare a Codului penal;
- cu o singura exceptie, in opiniile juridice transmise Inaltei Curti nu s-a facut o examinare distincta a aplicarii art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2003 pentru cazul medicului angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate, respectiv, pentru cazul medicului care isi desfasoara activitatea intr-un spital privat;
- nu s-a facut trimitere la Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 26/HP din data de 3 decembrie 2014 prin care s-a statuat ca „medicul angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate are calitatea de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit.b) teza a ll-a din Codul penal”.

VII. Opinia specialistilor consultati
In conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (1) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedura penala, a fost solicitata opinia specialistilor in drept penal asupra chestiunii de drept ce formeaza obiectul sesizarii. A transmis punctul de vedere domnul profesor universitar doctor Valerian Cioclei din cadrul Facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti, in care se arata ca exercitarea dreptului pacientului de a oferi plati suplimentare sau donatii angajatilor ori unitatii unde a fost ingrijit (deci numai dupa acordarea ingrijirilor medicale), drept prevazut in art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, atrage incidenta cauzei justificative prevazuta de art. 21 alin. (1) teza I din Codul penal. Specialistii din cadrul Institutului de Cercetari Juridice „Acad. Andrei Radulescu” au opinat, in sensul ca exercitarea dreptului pacientului de a oferi plati suplimentare sau donatii angajatilor ori unitatii unde a fost ingrijit - numai dupa acordarea ingrijirilor medicale -, drept prevazut in art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, atrage incidenta cauzei justificative prevazuta de art. 21 alin. (1) teza I din Codul penal ce va opera atat in privinta pacientului, in raport cu infractiunea de dare de mita, cat si in privinta medicului (angajatului unitatii medicale), in raport cu infractiunea de luare de mita (primire de foloase necuvenite in Codul penal anterior).

VIII. Examenul jurisprudentei
1. Jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale - Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014. Din decizia mentionata sunt relevante urmatoarele paragrafe cu privire la opinia Curtii Constitutionale referitoare la neconstitutionalitatea instituirii unor exceptii de la egalitatea in fata legii: „Insa consacrand la nivel normativ cauza de impunitate a acestor persoane cu privire la infractiuni care aduc atingere institutiilor fundamentale ale statului de drept, legiuitorul reglementeaza un regim juridic distinct, de natura sa le confere un statut privilegiat fata de restul persoanelor care exercita functii si demnitati publice, si care raman circumscrise notiunii de «functionar public». Asa fiind, in mod paradoxal, legiuitorul extrage din aria de incidenta a raspunderii penale tocmai persoanele care ocupa functii reprezentative in stat si care exercita prerogative de putere reala, persoane ale caror fapte de natura penala produc consecinte grave asupra bunei functionari a autoritatilor publice, asupra actului decizional care priveste interesul general al societatii si, nu in ultimul rand, asupra increderii cetatenilor in autoritatea si prestigiul institutiilor statului.”
Pe de alta parte, Curtea a constatat ca statutul juridic distinct, privilegiat, sub aspectul raspunderii penale, contravine principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia „Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari”. Mai mult, dispozitiile art. I pct. 5 si art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative contravin si prevederilor art. 16 alin. (2) din Constitutie. Intr-adevar, in masura in care anumite subiecte de drept sunt excluse, prin efectul unei dispozitii legale adoptate in considerarea lor si aplicabile numai in ceea ce le priveste, incidentei unei reglementari legale constituind dreptul comun in materie, dispozitiile legale in cauza nesocotesc principiul constitutional potrivit caruia „nimeni nu este mai presus de lege”.
2. Jurisprudenta relevanta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Pentru perioada 2003 (cand a fost publicata Legea nr. 46/2003)-1 februarie 2014 (cand a intrat in vigoare actualul Cod penal) nu au fost identificate hotarari judecatoresti in care a fost examinata incidenta art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2003 in raport cu infractiunea de primire de foloase necuvenite prevazuta de art. 256 din Codul penal anterior. De asemenea, nici ulterior datei de 1 februarie 2014 nu au fost identificate hotarari judecatoresti in care a fost examinata incidenta art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2003 in raport cu infractiunile de coruptie reglementate de noul Cod penal.
3. Jurisprudenta relevanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului
Nu au fost identificate hotarari relevante ale Curtii Europene a Drepturilor Omului

IX. Dispozitii legale incidente
Art. 16 din Constitutia Romaniei - Egalitatea in drepturi „(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege. [...]”;
Art. 1 alin. (1) din Codul penal „(1) Legea penala prevede faptele care constituie infractiuni.”;
Art. 256 din Codul penal din 1969 - Primirea de foloase necuvenite „Primirea de catre un functionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia, se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani. [...]”;
Art. 289 din Codul penal - Luarea de mita „(1) Fapta functionarului public, care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase, in legatura cu indeplinirea, neindeplinirea, urgentarea ori intarzierea indeplinirii unui act ce intra in indatoririle sale de serviciu sau in legatura cu indeplinirea unui act contrar acestor indatoriri, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica ori de a exercita profesia sau activitatea in executarea careia a savarsit fapta.
(2) Fapta prevazuta in alin. (1), savarsita de una dintre persoanele prevazute in art. 175 alin. (2), constituie infractiune numai cand este comisa in legatura cu neindeplinirea, intarzierea indeplinirii unui act privitor la indatoririle sale legale sau in legatura cu efectuarea unui act contrar acestor indatoriri.”;
Art. 21 din Codul penal - Exercitarea unui drept sau indeplinirea unei obligatii
„Art. 21. - (1) Este justificata fapta prevazuta de legea penala constand in exercitarea unui drept recunoscut de lege sau in indeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevazute de aceasta.
(2) Este de asemenea justificata fapta prevazuta de legea penala constand in indeplinirea unei obligatii impuse de autoritatea competenta, in forma prevazuta de lege, daca aceasta nu este in mod vadit ilegala.”
Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
„Art. 31. - (1) Pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de baza;
b) sporul pentru vechime in munca;
c) abrogat;
d) abrogat.
(2) Functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale, in conditiile legii.
(3) Salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici.”;
„Art. 43. - (1) Functionarii publici au obligatia sa isi indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor publici.
(2) Functionarii publici de conducere sunt obligati sa sprijine propunerile si initiativele motivate ale personalului din subordine, in vederea imbunatatirii activitatii autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, precum si a calitatii serviciilor publice oferite cetatenilor.
(3) Functionarii publici au indatorirea de a respecta normele de conduita profesionala si civica prevazute de lege.”;
„Art. 47. - (1) Functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru altii, in considerarea functiei lor publice, daruri sau alte avantaje.
(2) La numirea intr-o functie publica, precum si la incetarea raportului de serviciu, functionarii publici sunt obligati sa prezinte, in conditiile legii, conducatorului autoritatii sau institutiei publice declaratia de avere. Declaratia de avere se actualizeaza anual, potrivit legii.”
Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile ulterioare
„Art. 1. - Prin cadre militare, in sensul prezentei legi, se intelege cetatenii romani carora li s-a acordat grad de ofiter, maistru militar sau subofiter, in raport cu pregatirea lor militara si de specialitate, in conditiile prevazute de lege. Cadrele militare sunt in serviciul natiunii.”;
„Art. 6. - In exercitarea atributiilor ce le revin potrivit legii si prevederilor regulamentelor militare, ofiterii, maistrii militari si subofiterii sunt investiti cu exercitiul autoritatii publice, bucurandu-se de protectie potrivit legii penale. [ ]”;
„Art. 7. - Indatoririle, drepturile si libertatile cadrelor militare sunt cele stabilite de Constitutia Romaniei, de legile tarii si de prezentul statut. Profesia de ofiter, maistru militar sau subofiter in activitate incumba indatoriri suplimentare, precum si interzicerea ori restrangerea exercitarii unor drepturi si libertati, potrivit legii.”;
„Art. 9. - (1) Cadrele militare in activitate au dreptul la:
a) solda lunara, compusa din solda de grad, solda de functie, gradatii si indemnizatii, precum si la prime, premii, sporuri si alte drepturi banesti, ale caror cuantumuri se stabilesc prin hotarare a Guvernului;
b) echipament, hrana, asistenta medicala, medicamente, locuinta de serviciu, gratuite, concedii si scutiri medicale platite, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului;
c) abrogat;
d) documente de transport gratuit pentru efectuarea concediului de odihna sau in cazul mutarii dintr-o garnizoana in alta, potrivit reglementarilor in vigoare;
e) suportarea de catre Ministerul Apararii Nationale a sumelor necesare pentru asigurarea asistentei juridice a cadrelor militare pentru fapte savarsite de catre acestea in exercitarea, potrivit legii, a atributiilor de serviciu, in conditiile stabilite prin ordin al ministrului apararii nationale.”
Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare
„Art. 2. - (1) Asistenta de sanatate publica reprezinta efortul organizat al societatii in vederea protejarii si promovarii sanatatii populatiei. Asistenta de sanatate publica se realizeaza prin ansamblul masurilor politico-legislative, al programelor si strategiilor adresate determinantilor starii de sanatate, precum si prin organizarea institutiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare. [ ]”
„Art. 165. - (1) Spitalul este unitatea sanitara cu paturi, de utilitate publica, cu personalitate juridica, ce furnizeaza servicii medicale.
(2) Spitalul poate fi public, public cu sectii sau compartimente private sau privat. Spitalele de urgenta se infiinteaza si functioneaza numai ca spitale publice.
(3) Spitalele publice, prin sectiile, respectiv compartimentele private, si spitalele private pot furniza servicii medicale decontate din asigurarile sociale de sanatate, in conditiile stabilite in Contractul-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate, din alte tipuri de asigurari de sanatate, precum si servicii medicale cu plata, in conditiile legii.ˮ;
„Art. 168. - (1) Spitalul asigura conditii de investigatii medicale, tratament, cazare, igiena, alimentatie si de prevenire a infectiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sanatatii publice.
(2) Spitalul raspunde, in conditiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea conditiilor de cazare, igiena, alimentatie si de prevenire a infectiilor nozocomiale, precum si pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacientilor.ˮ;
„Art. 171. - (1) Spitalele se organizeaza si functioneaza, pe criteriul teritorial, in spitale regionale, spitale judetene si spitale locale (municipale, orasenesti sau comunale).
(2) Spitalele se organizeaza si functioneaza, in functie de specificul patologiei, in spitale generale, spitale de urgenta, spitale de specialitate si spitale pentru bolnavi cu afectiuni cronice.
(3) Spitalele se organizeaza si functioneaza, in functie de regimul proprietatii, in:
a) spitale publice, organizate ca institutii publice;
b) spitale private, organizate ca persoane juridice de drept privat;
c) spitale publice in care functioneaza si sectii private.
(4) Din punct de vedere al invatamantului si al cercetarii stiintifice medicale, spitalele pot fi:
a) spitale clinice cu sectii universitare;
b) institute.
(5) In functie de competente, spitalele pot fi clasificate pe categorii. Criteriile in functie de care se face clasificarea se aproba prin ordin al ministrului sanatatii.ˮ;
„Art. 188. - (1) Spitalele publice sunt institutii publice finantate integral din venituri proprii si functioneaza pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele incasate pentru serviciile medicale, alte prestatii efectuate pe baza de contract, precum si din alte surse, conform legii.ˮ;
„Art. 190. - (1) Spitalele publice din reteaua Ministerului Sanatatii si ale ministerelor si institutiilor cu retea sanitara proprie, cu exceptia spitalelor din reteaua autoritatilor administratiei publice locale, primesc, in completare, sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, care vor fi utilizate numai pentru destinatiile pentru care au fost alocate, dupa cum urmeaza:
a) de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sanatatii sau al ministerelor ori institutiilor centrale cu retea sanitara proprie, precum si prin bugetul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pentru spitalele clinice cu sectii universitare;
b) de la bugetul propriu al judetului, pentru spitalele judetene;
c) de la bugetele locale, pentru spitalele de interes judetean sau local.[ ] (5) Spitalele publice pot realiza venituri suplimentare din:
a) donatii si sponsorizari;
b) legate; [ ]”
Art. 21 „Comportamentul profesional si eticˮ din anexa nr. 2 la Hotararea Adunarii generale nationale a Colegiului Medicilor din Romania nr. 2/2012 privind adoptarea Statutului si a Codului de deontologie medicala ale Colegiului Medicilor din Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2012.
„(1) Medicul trebuie sa fie un model de comportament profesional si etic, fiind in permanenta preocupat de cresterea nivelului sau profesional si moral, a autoritatii si prestigiului profesiunii medicale. [ ]ˮ

X. Punctul de vedere al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
Ministerului Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - a propus urmatoarea solutie cu privire la chestiunile de drept ce fac obiectul sesizarii: In aplicarea dispozitiilor art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 se interpreteaza in sensul ca fapta medicului de a primi plati suplimentare sau donatii de la pacienti nu constituie exercitarea unui drept recunoscut de lege, neatragand incidenta dispozitiilor art. 21 alin. (1) teza I din Codul penal.

XI. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegarii
Referitor la chestiunea de drept a carei dezlegare se solicita, opinia judecatorului-raportor a fost in sensul ca fapta medicului angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate, care are calitatea de functionar public, in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, de a primi plati suplimentare sau donatii de la pacienti, in conditiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege avand ca urmare incidenta dispozitiilor art. 21 alin. (1) teza I din Codul penal.

XII. Inalta Curte de Casatie si Justitie
Examinand sesizarea formulata de Curtea Militara de Apel Bucuresti in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorul-raportor si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, retine urmatoarele:

A. Cu privire la admisibilitatea sesizarii:
In conformitate cu dispozitiile art. 475 din Codul de procedura penala, „Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca exista o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective si asupra careia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata”. Sesizarea ce face obiectul cauzei de fata este admisibila, fiind indeplinite toate conditiile prevazute de art. 475 din Codul de procedura penala. Astfel: Dosarul nr. 34/753/2013 se afla pe rolul Curtii Militare de Apel Bucuresti, in faza de judecata a apelurilor declarate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Sectia pentru combaterea infractiunilor de coruptie savarsite de militari si de inculpatul M.I. impotriva Sentintei penale nr. 21 pronuntate de Tribunalul Militar Bucuresti la data de 26 martie 2014;
- exista o chestiune de drept de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei referitoare la infractiunea de primire de foloase necuvenite, fapta prevazuta si pedepsita de art. 256 din Codul penal anterior;
- problema de drept enuntata este noua, deoarece, prin consultarea jurisprudentei, s-a constatat ca asupra acestei chestiuni Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii, iar existenta chestiunii de drept s-a constatat in cursul judecatii.

B. Referitor la chestiunea de drept a carei dezlegare s-a solicitat
Dezlegarea chestiunii de drept cu care Inalta Curte a fost sesizata, respectiv sa se stabileasca daca fapta medicului, care are calitatea de functionar public, de a primi plati suplimentare sau donatii de la pacienti, in conditiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientuluinr. 46/2003, constituie sau nu o exercitare a unui drept recunoscut de lege, avand ca urmare incidenta dispozitiilor art. 21 alin. (1) teza I din Codul penal, presupune lamurirea prealabila a urmatoarelor chestiuni de drept:
- care este intelesul conditiei cu respectarea legii si, daca aceasta conditie, prevazuta de art. 34 alin. (2), are acelasi continut in cazul medicului angajat sau care isi desfasoara activitatea in unitati spitalicesti/unitati medicale private, respectiv in cazul medicului angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate;
- daca in cazul medicului angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate exista incapacitati/interdictii de a primi plati suplimentare sau donatii. Conform unor opinii, art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 ar reglementa expres dreptul pacientului la recunostinta. Dreptul la recunostinta in sens larg ar putea intra in discutie si in cazul altor profesii in care, particular, se creeaza o anumita legatura interpersonala ca urmare a unei actiuni/ activitati/interventii de exceptie, cu rezultate deosebite (cazul politistului care, riscandu-si propria viata, fie in timpul programului, fie in afara acestuia, intervine si salveaza viata victimei supuse unei grave agresiuni; cazul pompierului care, punandu-si viata in pericol, dincolo de limitele rezonabile impuse de lege profesiei, salveaza viata unei persoane intr-o casa incendiata; cazul educatorului ori profesorului care, printr-o activitate deosebita, educa si cizeleaza aptitudini si abilitati de exceptie unui elev care castiga premii nationale/internationale si dobandeste consacrare intr-un domeniu al culturii, stiintei etc.). In cauza penala aflata pe rolul instantei care a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie, la aceste aspecte se adauga o particularitate rezultata din calitatea de militar a medicului, adica persoana care este supusa si altor rigori impuse de statutul de militar, iar nu numai de statutul de medic intr-o unitate publica. Desi legiuitorul a adoptat, in anul 2003, deci in urma cu peste 12 ani, norma inscrisa in art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2003, pana in prezent nu au fost elaborate si publicate acte normative subsecvente prin care sa detalieze textul legal si sa explice: - notiunea de „plati suplimentare”; - conditia „cu respectarea legii”. Aceasta situatie poate sugera fie ipoteza ca, ulterior adoptarii legii, cu referire la art. 34 alin. (2), nu s-au apreciat necesare completari, textul urmand sa fie aplicat in conditiile generale ale legii, fie ipoteza nefinalizarii demersului legislativ (Ordinul ministrului sanatatii nr. 386/2004 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 356 din 22 aprilie 2004). Daca art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003 prevede posibilitatea pacientului (chiar interpretata ca un veritabil drept al pacientului) de a oferi plati suplimentare sau donatii medicului („Pacientul poate oferi angajatilor sau unitatii unde a fost ingrijit plati suplimentare sau donatii, cu respectarea legii”), aceasta posibilitate recunoscuta legislativ pacientului nu impune obligatia medicului de a accepta aceste liberalitati. Examinarea jurisprudentei instantelor din Romania, asa cum aceasta este publicata in modalitati accesibile (informatice), nu a relevat cauze penale in care oferirea de catre pacient de plati suplimentare sau donatii medicului din unitati spitalicesti publice a fost realizata „cu respectarea legii”, iar pacientul sau medicul au fost trimisi in judecata si, respectiv, condamnati ori achitati. De asemenea, opiniile specialistilor au avut in vedere, in exclusivitate, aspectul teoretic, fara examinarea unor incompatibilitati/interdictii/restrangeri de drepturi impuse de statutul de functionar public, respectiv de statutul de militar al medicului care primeste de la pacient plati suplimentare sau donatii, in exercitarea dreptului la recunostinta mentionat in art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientuluinr. 46/2003. In Codul penal „Carol al II-lea”, aceasta cauza justificativa era definita ca „ordinul legii si comanda autoritatii legitime”. Existenta unei obligatii impuse de lege sau a unei obligatii impuse de autoritatea competenta de a se comite o fapta care intruneste trasaturile esentiale ale unei infractiuni naste un conflict intre vointa legiuitorului care ordona sau autorizeaza o fapta si tot vointa legiuitorului prin care incrimineaza o fapta savarsita in executarea sau cu autorizarea legii. Un astfel de conflict nu poate fi solutionat decat de legiuitor, care trebuie sa stabileasca in ce conditii are prioritate ordinul sau autorizatia legii fata de vointa exprimata in norma de incriminare. Aceasta cauza justificativa exprima interesele ordinii juridice de ansamblu, de a fi respectata vointa autoritatii publice de la care emana, ca o garantie a legalitatii. In multe cazuri, ordinul legii justifica actiunile mentionate, daca acestea se mentin in limitele necesitatii care a impus utilizarea lor. Justificarea acestor fapte prevazute de legea penala, savarsite din ordinul legii, este fundamentata mai intai pe utilitatea ei sociala si apoi pe ideea ca ea exprima vointa legii care a ordonat-o, si nu vointa celui care a executat ordinul. In situatia acestei cauze justificative faptuitorul se supune legii sau autoritatii legitime, savarsind o fapta prevazuta de legea penala, cu vointa si constiinta (de exemplu, gardianul care il impusca mortal pe detinutul care fuge de sub escorta este aparat de pedeapsa pentru ca legea reglementeaza o astfel de situatie, prevazand ca armele pot fi folosite in aceasta situatie). Din acest motiv, „ordinul legii sau al autoritatii legitime”era cunoscut sub denumirea de „teoria supunerii pasive”. In „Expunerea de motive, sectiunea 1, titlul proiectului de act normativ, Codul penal” se mentioneaza urmatoarele: „ Capitolul al II-lea este consacrat cauzelor justificative, imprejurari care inlatura cea de-a doua dintre trasaturile esentiale ale infractiunii - caracterul nejustificat. Este vorba de imprejurari care opereaza in rem, efectele lor fiind extinse si asupra participantilor. Exercitarea unui drept si indeplinirea unei obligatii au aceeasi sfera de cuprindere ca si „ordinul sau autorizarea legii si comanda autoritatii legitime” consacrata de Codul penal din 1936, reprezentand insa o formulare moderna a acestei cauze justificative, pentru care a optat majoritatea legislatiilor (art. 20 pct. 7 din Codul penal spaniol, art. 51 din Codul penal italian, art. 36 din Codul penal portughez etc.)”. In doctrina juridica moderna aceasta cauza justificativa este cunoscuta sub denumirea „ordinul sau autorizarea legii si comanda autoritatii legitime”, cele mai frecvente referiri fiind cu privire la „dreptul de corectie al parintilor asupra copiilor minori”, „exercitarea unor drepturi constitutionale”, „autorizarea oficiala”
si, in sfarsit, „exercitarea unor drepturi ale creditorului”. In demersul juridic mentionat este obligatoriu a se face aplicarea Deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 26/HP din data de 3 decembrie 2014, prin care s-a statuat ca „medicul angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate are calitatea de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal”). De asemenea, este obligatorie examinarea principiilor mentionate in Decizia nr. 2/2014 a Curtii Constitutionale a Romaniei in care se arata: „statutul juridic distinct, privilegiat, sub aspectul raspunderii penale, contravine principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia «cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari». Mai mult, dispozitiile art. I pct. 5 si art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative contravin si prevederilor art. 16 alin. (2) din Constitutie. Intr-adevar, in masura in care anumite subiecte de drept sunt excluse, prin efectul unei dispozitii legale adoptate in considerarea lor si aplicabile numai in ceea ce le priveste, incidentei unei reglementari legale constituind dreptul comun in materie, dispozitiile legale in cauza nesocotesc principiul constitutional potrivit caruia «nimeni nu este mai presus de lege».”
Chiar daca se admite existenta unui drept al medicului de a primi plati suplimentare sau donatii, corelativ dreptului pacientului de a oferi angajatilor sau unitatii unde a fost ingrijit plati suplimentare ori donatii, cu respectarea legii, este evident ca „respectarea legii” se refera atat la respectarea legii de „pacient”, cat si la respectarea legii de „angajatii unitatii”, atunci cand, pe de o parte, pacientul ofera plati suplimentare sau donatii, iar, pe de alta parte, „angajatii” unitatii medicale primesc aceste plati suplimentare sau donatii. Este posibil ca pacientul sa ofere plati suplimentare sau donatii, cu respectarea legii (imprejurare care poate fi de natura sa excluda orice raspundere penala), insa primirea acestora sa nu se faca de catre „angajati” cu respectarea legii deoarece chiar legea interzice primirea unor plati suplimentare sau donatii de catre acestia din urma. Or, potrivit principiilor care stau la baza Statutului functionarilor publici (Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare): „Art. 31. - (1) Pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de baza;
b) sporul pentru vechime in munca;
c) abrogat;
d) abrogat.
(2) Functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale, in conditiile legii.
(3) Salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici.”;
„Art. 43. - Functionarii publici au obligatia sa isi indeplineasca cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor publici.
(2) Functionarii publici de conducere sunt obligati sa sprijine propunerile si initiativele motivate ale personalului din subordine, in vederea imbunatatirii activitatii autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, precum si a calitatii serviciilor publice oferite cetatenilor.
(3) Functionarii publici au indatorirea de a respecta normele de conduita profesionala si civica prevazuta de lege.”;
„Art. 47. - (1) Functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru altii, in considerarea functiei lor publice, daruri sau alte avantaje.
(2) La numirea intr-o functie publica, precum si la incetarea raportului de serviciu, functionarii publici sunt obligati sa prezinte, in conditiile legii, conducatorului autoritatii sau institutiei publice declaratia de avere. Declaratia de avere se actualizeaza anual, potrivit legii.”
Cu privire la particularitatea cauzei penale in care a fost sesizata Inalta Curte (calitatea de militar a medicului), se mai retin urmatoarele: Conform Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile ulterioare: „Art. 1. - Prin cadre militare, in sensul prezentei legi, se intelege cetatenii romani carora li s-a acordat grad de ofiter, maistru militar sau subofiter, in raport cu pregatirea lor militara si de specialitate, in conditiile prevazute de lege. Cadrele militare sunt in serviciul natiunii.”;
„Art. 6. - In exercitarea atributiilor ce le revin potrivit legii si prevederilor regulamentelor militare, ofiterii, maistrii militari si subofiterii sunt investiti cu exercitiul autoritatii publice, bucurandu-se de protectie potrivit legii penale. [...];
Art. 7. - Indatoririle, drepturile si libertatile cadrelor militare sunt cele stabilite de Constitutia Romaniei, de legile tarii si de prezentul statut. Profesia de ofiter, maistru militar sau subofiter in activitate incumba indatoriri suplimentare, precum si interzicerea ori restrangerea exercitarii unor drepturi si libertati, potrivit legii.”;
„Art. 9. - „Cadrele militare in activitate au dreptul la:
a) solda lunara, compusa din solda de grad, solda de functie, gradatii si indemnizatii, precum si la prime, premii, sporuri si alte drepturi banesti, ale caror cuantumuri se stabilesc prin hotarare a Guvernului;
b) echipament, hrana, asistenta medicala, medicamente, locuinta de serviciu, gratuite, concedii si scutiri medicale platite, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului;
c) reduceri sau scutiri de impozit pe venit si ale cuantumului chiriei, ajutoare si alte drepturi, potrivit reglementarilor in vigoare;
d) documente de transport gratuit pentru efectuarea concediului de odihna sau in cazul mutarii dintr-o garnizoana in alta, potrivit reglementarilor in vigoare;
e) suportarea de catre Ministerul Apararii Nationale a sumelor necesare pentru asigurarea asistentei juridice a cadrelor militare pentru fapte savarsite de catre acestea in exercitarea, potrivit legii, a atributiilor de serviciu, in conditiile stabilite prin ordin al ministrului apararii nationale.”
In masura in care prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 26/HP din data de 3 decembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2015, s-a statuat ca „medicul (angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate are calitatea de functionar public in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal”), se deduce consecinta juridica ca medicul care are calitatea de functionar public (angajat al unei unitati spitalicesti din sistemul public de sanatate) nu poate primi plati suplimentare sau donatii de la pacienti, in conditiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientuluinr. 46/2003. O concluzie contrara ar fi de natura, pe de o parte, sa aduca atingere celor statuate prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 26/HP din data de 3 decembrie 2014, iar, pe de alta parte, sa instituie o exceptie de la obligatiile impuse prin lege oricarui functionar public, indiferent de semnificatia/intelesul notiunii de „functionar public” din dreptul administrativ sau din dreptul penal, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 2/2014 a Curtii Constitutionale a Romaniei. Pentru considerentele expuse, se va admite sesizarea formulata de Curtea Militara de Apel Bucuresti in Dosarul nr. 34/753/2013, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept daca fapta medicului, care are calitatea de functionar public, de a primi plati suplimentare sau donatii de la pacienti, in conditiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientulu i nr. 46/2003, constituie sau nu o exercitare a unui drept recunoscut de lege, avand ca urmare incidenta dispozitiilor art. 21 alin. (1) teza I din Codul penal.
Va stabili ca fapta medicului angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate, care are calitatea de functionar public, in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, de a primi plati suplimentare sau donatii de la pacienti, in conditiile art. 34 alin. (2) din Legea drepturilor pacientuluinr. 46/2003, nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege avand ca urmare incidenta dispozitiilor art. 21 alin. (1) teza I din Codul penal.

In consecinta, in temeiul art. 475 si art. 477 din Codul de procedura penala,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulata de Curtea Militara de Apel, in Dosarul nr. 34/753/2013, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: „daca fapta medicului, care are calitatea de functionar public, de a primi plati suplimentare sau donatii de la pacienti, in conditiile art. 34 alin. 2 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, constituie sau nu o exercitare a unui drept recunoscut de lege, avand ca urmare incidenta dispozitiilor art. 21 al in. 1 teza I din C. pen.”.
Stabileste ca fapta medicului angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate, care are calitatea de functionar public, in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. 1 lit. b teza a II-a din Codul penal, de a primi plati suplimentare sau donatii de la pacienti, in conditiile art. 34 alin. 2 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege avand ca urmare incidenta dispozitiilor art. 21 alin. 1 teza I-a din C. pen.
Obligatorie de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) Cod procedura penala.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 4 iunie 2015.

PRESEDINTELE SECTIEI PENALE A INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE, judecator Mirela Sorina Popescu
Magistrat-asistent, Mihaela Albu