Decizia CCR nr. 76/2015 - admite exceptia si constata ca solutia legislativa cuprinsa in art. 374 alin. (7) teza a doua din Codul de procedura penala este neconstitutionala

Augustin Zegrean – presedinte
Valer Dorneanu – judecator
Petre Lazaroiu – judecator
Mircea Stefan Minea – judecator
Daniel Marius Morar – judecator
Mona-Maria Pivniceru – judecator
Puskas Valentin Zoltan – judecator
Simona-Maya Teodoroiu – judecator
Tudorel Toader – judecator
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Minca.

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 374 alin. (7) teza a doua din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de reprezentantul Ministerului Public in Dosarul nr. 23.361/3/2013* al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 641D/2014.
2. La apelul nominal se prezinta personal partea Adrian Mindroiu, precum si reprezentantul legal al acesteia, doamna avocat Anca Vlase, din cadrul Baroului Bucuresti, cu delegatie la dosar. Lipsesc celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul doamnei avocat, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece, in pofida dispozitiilor constitutionale care consacra rolul procurorului, acesta este exceptat de la dezbaterea contradictorie a probelor.

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

5. Prin Incheierea din 12 iunie 2014, pronuntata in Dosarul nr. 23.361/3/2013*, Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 374 alin. (7) teza adoua din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de reprezentantul Ministerului Public intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei cauze penale pe fond in care s-au pus in discutie aspecte legate de proba privind efectuarea unei expertize de evaluare bunuri mobile, precum si de solicitarile referitoare la interceptari/inregistrari.
6. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile legale mentionate incalca dispozitiile constitutionale referitoare la rolul Ministerului Public, deoarece permit numai partilor sa participe la dezbaterea contradictorie a probelor. Or, potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala, procurorul, nefiind parte in proces, nu poate sa isi exprime pozitia cu privire la probele supuse dezbaterii. De aceea, sustine ca o astfel de interdictie restrange nepermis atributiile constitutionale ale procurorului.
7. Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece contravine rolului constitutional al Ministerului Public.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
9. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

10. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
11. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 374 alin. (7) teza a doua cu denumirea marginala Aducerea la cunostinta a invinuirii, lamuriri si cereri din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: „Probele administrate in cursul urmaririi penale si necontestate de catre parti nu se readministreaza in cursul cercetarii judecatoresti. Acestea sunt puse in dezbaterea contradictorie a partilor si sunt avute in vedere de instanta la deliberare.”
12. Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 131 referitor la Rolul Ministerului Public.
13. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, potrivit dispozitiilor legale criticate, cu prilejul judecatii in prima instanta a unei cauze penale, probele administrate in cursul urmaririi penale si necontestate de catre parti sunt puse in dezbaterea contradictorie a „partilor”. Art. 32 din Codul de procedura penala defineste in terminis partile in procesul penal, care sunt numai inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente. Potrivit art. 30 din acelasi cod, procurorul este un organ judiciar care participa in procesul penal alaturi de subiectii mentionati in art. 29, fiecare avand roluri si pozitii diferite. Prin urmare, din economia textelor legale mai sus aratate procurorul nu este parte in procesul penal. Asa fiind, prevederile art. 374 alin. (7) teza a doua din Codul de procedura penala nu permit procurorului sa participe la dezbaterea contradictorie a probelor administrate in cursul urmaririi penale, sens in care Curtea constata ca o astfel de reglementare contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 131 referitor la Rolul Ministerului Public, pentru urmatoarele argumente:
14. Astfel, art. 131 din Legea fundamentala consacra procurorului un rol esential in activitatea judiciara si anume acela de reprezentant al intereselor generale ale societatii, de aparator al ordinii de drept, precum si al drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor. Dispozitiile constitutionale instituie atributii cu caracter de generalitate care sunt concretizate detaliat, dupa caz, prin legi organice sau prin legi ordinare. De aceea, formele concrete prin care Ministerul Public isi poate indeplini rolul de reprezentant al interesului social, general si public constau, potrivit art. 63 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, in: efectuarea urmaririi penale in cazurile si in conditiile prevazute de lege, conducerea si supravegherea activitatii de cercetare penala a politiei judiciare, precum si conducerea si controlul altor organe de cercetare penala, sesizarea instantelor judecatoresti pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii, exercitarea actiunii civile, in cazurile prevazute de lege, participarea, in conditiile legii, la sedintele de judecata, exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in conditiile prevazute de lege, apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdictie, ale disparutilor si ale altor persoane, in conditiile legii, actionarea pentru prevenirea si combaterea criminalitatii, sub coordonarea ministrului justitiei, pentru realizarea unitara a politicii penale a statului, studierea cauzelor care genereaza sau favorizeaza criminalitatea, sens in care elaboreaza si prezinta ministrului justitiei propuneri in vederea eliminarii acestora, precum si pentru perfectionarea legislatiei in domeniu, verificarea respectarii legii la locurile de detinere preventive, precum si in exercitarea oricaror altor atributii prevazute de lege. De asemenea, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, „procurorul participa la sedintele de judecata, in conditiile legii, si are rol activ in aflarea adevarului”, iar, potrivit dispozitiilor art. 351 si art. 363 din Codul de procedura penala, judecata se desfasoara oral, nemijlocit si contradictoriu, la ea participand, in mod obligatoriu, procurorul care exercita un rol activ, in vederea aflarii adevarului si a respectarii dispozitiilor legale, putand formula motivat cereri, ridica exceptii si pune concluzii in acord cu obiectivele stabilite de Constitutie.
15. Curtea constata ca, in timp ce textul constitutional se refera la apararea ordinii de drept, precum si la drepturile si libertatile cetatenilor, art. 374 alin. (7) teza a doua din Codul de procedura penala restrange posibilitatea procurorului de a participa la dezbaterea contradictorie a probelor administrate in cursul urmaririi penale si necontestate de catre parti. Contradictorialitatea, prin natura sa, este ea insasi o garantie a dreptului la un proces echitabil pentru realizarea si apararea drepturilor si libertatilor fundamentale, intrucat duce la atingerea obiectivelor constitutionale prin posibilitatea atat a acuzarii, cat si a apararii, nu numai de a lua cunostinta de toate piesele, observatiile sau elementele de proba propuse judecatorului de natura sa ii influenteze decizia, ci si de a le discuta ori comenta. Aceasta exigenta poate fi realizata in diferite moduri, cu conditia ca partea adversa sa aiba posibilitatea de a combate in mod direct observatiile depuse. Totodata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in jurisprudenta sa ca principiul contradictorialitatii nu priveste numai partile intre ele, ci si Ministerul Public sau chiar o alta jurisdictie independenta, participanta, potrivit normelor nationale, la o faza superioara a procesului, cum este cazul instantei de fond (a se vedea in acest sens Hotararea din 18 februarie 1997, pronuntata in Cauza Nideröst-Huber impotriva Elvetiei, paragrafele 23, 27, 31). Limitarea prevazuta de textul legal criticat este neconstitutionala, deoarece art. 131 alin. (1) din Legea fundamentala stabileste in mod clar si categoric sfera atributiilor procurorului, fara a trimite la cazuri stabilite prin alta lege. Este adevarat ca in alin. (2) al art. 131 se prevede ca „Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori constituiti in parchete, in conditiile legii”, dar referirea la conditiile legii priveste organizarea parchetelor si nu exercitarea atributiilor stabilite in alin. (1). Legiuitorul constituant a inteles sa confere procurorului un rol determinat in reprezentarea intereselor generale ale societatii, din moment ce a asezat dispozitiile referitoare la Ministerul Public in capitolul referitor la „Autoritatea judecatoreasca” si nicio lege organica sau ordinara nu poate sa deroge de la textele constitutionale.
Procurorul participa in proces si contribuie la aflarea adevarului, sens in care, in cursul urmaririi penale, strange si administreaza probe, atat in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu sau la cerere. Textul constitutional, referindu-se la apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor, nu are in vedere transformarea procurorului intr-un avocat al uneia dintre parti, el avand numai rolul de a veghea la respectarea legii in procesele care pun in discutie astfel de drepturi si libertati. Fiind vorba de un proces penal, este de necontestat ca in acest domeniu exista interese generale care trebuie aparate, iar, in activitatea judiciara, Constitutia a stabilit acest rol de aparator pentru procuror a carui participare obligatorie in procesele penale nu poate avea caracter formal. De aceea, este fara indoiala ca dezbaterea contradictorie a probelor, in conditiile textului legal criticat, afecteaza ordinea de drept astfel instituita de Constitutie care consacra rolul Ministerului Public.
16. In concluzie, Curtea constata ca solutia legislativa consacrata de dispozitiile art. 374 alin. (7) teza a doua din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, intrucat afecteaza dreptul constitutional al procurorului de a participa la dezbaterea contradictorie a probelor administrate in cursul urmaririi penale si necontestate.
17. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de reprezentantul Ministerului Public in Dosarul nr. 23.361/3/2013* al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala si constata ca solutia legislativa de excludere a procurorului de la dezbaterea contra dictorie a probelor cuprinsa in art. 374 alin. (7) teza a doua din Codul de procedura penala este neconstitutionala.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 26 februarie 2015.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru