Exceptia a fost invocata de procuror in Dosarul nr. 1.311/121/2006 al Curtii de Apel Galati — Sectia de minori si familie.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca prevederile art. 362 alin.1 lit. a) teza a doua din Codul de procedura penala contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 131 alin. (1), deoarece restrang rolul procurorului in
activitatea judiciara, conditionand exercitarea cailor de atac de catre acesta de existenta apelului sau recursului partii civile.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este intemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Institutia Ministerului Public este reglementata in Constitutie in titlul III „Autoritatile publice”, cap. VI „Autoritatea
judecatoreasca”. In art. 131 alin. (1) se precizeaza ca „In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele
generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor”.
Este evident ca legiuitorul constituant a inteles sa faca din Ministerul Public un reprezentant al interesului social, general si public, care sa vegheze la aplicarea legii si la apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor, fara a face distinctie intre procesele penale si civile. Una dintre formele concrete prin care Ministerul Public isi poate realiza acest rol este aceea de a participa la judecata proceselor, in oricare faza a acestora, de a exercita caile de atac si de a pune concluzii in acord cu obiectivele stabilite de Constitutie.
Dispozitia art. 131 alin. (1) din Constitutie se poate concretiza, dupa caz, prin legi organice sau ordinare, dar aceasta concretizare nu poate sa duca la restrangerea continutului dispozitiei constitutionale, asa cum s-a intamplat de altfel odata cu introducerea tezei a doua in art. 362 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, prin art. I pct. 169 din Legea nr. 356/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, si care conditioneaza apelul declarat de procuror in cadrul procesului penal referitor la latura civila de existenta apelului partii civile, cu exceptia cazurilor in care
actiunea civila se exercita din oficiu.
Dupa cum s-a aratat deja, dispozitia art. 131 alin. (1) din Constitutie se poate concretiza prin legi organice sau ordinare,
dar aceasta concretizare nu poate sa duca la restrangerea continutului dispozitiei constitutionale. Este de observat ca, in
timp ce textul constitutional se refera la apararea ordinii de drept, precum si la drepturile si libertatile cetatenilor, art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedura penala restrange posibilitatea procurorului sa declare apel cu privire la
modalitatea de solutionare a laturii civile a unui proces penal, in lipsa apelului formulat de partea civila. In temeiul textului actual, apelul procurorului in ce priveste latura civila este inadmisibil in lipsa apelului formulat de partea civila, or este fara nicio indoiala ca la solutionarea laturii civile in cadrul procesului penal exista si interese generale si este interesata si ordinea de drept.
Limitarea prevazuta de art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedura penala este neconstitutionala, deoarece
art. 131 alin. (1) din Legea fundamentala stabileste in mod clar si categoric sfera atributiilor procurorului. Este adevarat ca in
alin. 2 al art. 131 se prevede ca „Ministerul Public isi exercita atributiile prin procurori constituiti in parchete, in conditiile legii”,
dar este evident ca referirea la conditiile legii priveste organizarea parchetelor, si nu exercitarea atributiilor stabilite in alin. 1.
Legiuitorul constituant a inteles sa confere procurorului un anumit rol in reprezentarea intereselor generale ale societatii,
din moment ce a asezat dispozitiile referitoare la Ministerul Public in capitolul referitor la „Autoritatea judecatoreasca” si
nicio lege organica sau ordinara nu poate sa deroge de la textele constitutionale.
Procurorul nu este adversarul vreuneia din parti, ci el intervine in proces pentru a veghea la respectarea legii. Textul constitutional, referindu-se la apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor, nu are in vedere transformarea procurorului intr-un
avocat al uneia dintre parti, ci de a veghea la respectarea legii in procesele care pun in discutie astfel de drepturi si libertati. Desi este vorba de latura civila din cadrul unui proces penal, este de netagaduit ca si in acest domeniu exista interese generale care trebuie aparate, iar in activitatea judiciara Constitutia a stabilit acest rol de aparator pentru procuror. Pe de alta parte, principiul disponibilitatii, care guverneaza procesul civil, functioneaza in continuare, deoarece prin declararea apelului de catre procuror partile nu sunt impiedicate sa-si manifeste dreptul de dispozitie, intrucat, in conditiile legii, ele pot renunta la dreptul subiectiv, pot achiesa la pretentiile adversarului sau pot incheia o tranzactie, potrivit normelor civile si procesual-civile.
Fata de aceste considerente, Curtea urmeaza sa constate ca art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedura penala este neconstitutional in ce priveste restrangerea dreptului procurorului de a declara apel cu privire la modalitatea de solutionare a laturii civile a unui proces penal, in lipsa apelului formulat de partea civila. Asa fiind, procurorul poate declara apel in ce priveste latura penala si latura civila, daca apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept ori a drepturilor si
libertatilor cetatenilor.
Curtea Constitutionala admite exceptia de neconstitutionalitate invocata de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Galati in Dosarul nr. 1.311/121/2006 aflat pe rolul acestei instante si constata ca dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, fiind contrare art. 131 alin. (1) din Constitutie.
Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 26 februarie 2008.
Comentarii articol (0)