Ai un copil fricos?

Copiii isi revin repede

Cei mici au o putere incredibila sa depaseasca momentele dificile. Sunt, probabil, mai echipati decat noi, adultii, sa se redreseze si sa se linisteasca pentru ca percep intamplarile si starile ca atare, fara sa stea sa le judece prea mult. Traiesc mai intens decat noi prezentul, asa ca starile lor sunt mai puternice si mai de scurta durata. Tot ce ai de facut, ca parinte, este sa ii dai copilului tau informatiile corecte si sa il asiguri ca il intelegi.

Nu foloseste la nimic…

Un copil anxios nu are nevoie si nu poate folosi in niciun fel incurajari de genul: “totul e bine”, “nu ai de ce sa iti fie frica”, “fii curajos” etc. Dimpotriva, va simti ca nu pricepi nimic din ceea ce simte sau, si mai rau, ca il consideri incapabil sa fie puternic. Ceea ce nu face decat sa adanceasca senzatia de teama incontrolabila. Cel mai bun mod de a te conecta cu un copil foarte speriat este sa il intrebi ce simte. Chiar daca nu va reusi sa explice clar, va intelege ca are pe cineva alaturi cu adevarat. Asculta cu atentie ce iti spune si nu bagateliza teama.

Vorbeste despre frica

In loc sa te iei la tranta cu absurditatea motivului (unii copii se tem de baloane…), discuta cu copilul despre starea sa. Explica-i ca teama e normala, ca stii cum se simte. Povesteste-i ce te sperie pe tine, momente cand ai simtit si tu ca-ti fuge pamantul de sub picioare. Si lui tati i se mai intampla, si altor copii. E normal. In cazul copiilor mai mari, incearca sa explici chiar felul in care o parte din creierul nostru declanseaza butonul de panica atunci cand are senzatia ca ne pandeste un pericol.

Cum actioneaza acel buton?

Vorbeste-i despre adrenalina care face muschii sa se incordeze pentru fuga sau lupta. Simti ca-ti bate inima mai tare, ca iti ard obrajii, ca transpiri sau ca iti tremura picioarele. Ca iti vine sa plangi, sa te ascunzi sau chiar ca iti vine sa vomiti. O descriere atenta a starii copilului ii va muta atentia de la episodul de teama acuta spre reactiile proprii. Apoi e momentul sa ii explici ca, uneori, creierul nostru ne face sa ne speriem chiar si cand nu avem neaparat un motiv real sa ne fie frica.

Da un nume anxietatii

Cautati impreuna un nume pentru aceasta parte a creierului. Poate ca e un super erou care te ajuta la nevoie, dar un super erou cam aiurit pentru ca uneori isi pune costumul de lupta cand nu e cazul. Sa ii pui un nume, sa iti imaginezi cum arata si, mai ales, sa realizezi ca uneori face prostii ajuta copilul sa disocieze panica de el insusi. Nu mai este un lucru necunoscut si puternic, care il poate stapani, ci un personaj cu nume care mai face si lucruri caraghioase. De exemplu, daca trebuie sa mergi la doctor si super eroul tau crede ca esti in pericol, isi va pune repede pelerina cu puteri magice si te va face sa fii speriat ca s-o iei la fuga. Atunci inchizi ochii si ii spui sa te lase in pace pentru ca pur si simplu doctorul e un prieten. Invata copilul sa inspire adanc si sa vorbeasca cu eroul lui aiurit cu voce tare sau in gand.

Vorbeste si tu cu el: cu eroul, nu cu copilul. Explica-i de ce medicul, gradinita sau baloanele nu reprezinta un pericol si ca sunt alte situatii in care el, eroul, poate fi de folos. De exemplu, poate sa il opreasca pe copil daca se apropie prea mult de geamul deschis de la etaj sau daca ii vine sa alerge dupa o minge aruncata pe sosea.

Ca orice super erou, si acesta are nevoie de misiuni ca sa nu se plictiseasca si sa nu intervina daca nu este cazul.