Copilul se teme de întuneric? Renunțați la replici gen „Nu are de ce să îți fie frică”. Cu ce le înlocuiți

Articol scris de psiholog Florentina Dumitru

Copiii nu se nasc cu frică de întuneric. Altele sunt fricile înnăscute: frica de înălțime și frica de zgomote puternice. Începând cu vârsta de 3 ani, pe măsură ce creierul se dezvoltă micuții încep să creeze și chiar să povestească lucruri nemaiauzite și ne uimesc cu poveștile lor.

Au o imaginație bogată și cu greu fac distincția între ceea ce este adevărat sau nu. Cel puțin până aproape de vârsta de șase ani cred în Moș Crăciun, Zână Măseluță și Iepurașul de Paște. De ce n-ar crede și în monștri, fantome ori în Bau-Bau?

Copilăria este locul unde se naște gândirea magică. Imaginația are un rol cheie în dezvoltarea copiilor fiindcă îi ajută să înțeleagă realitatea de zi cu zi.

Frica de întuneric la copii. Cum și de unde vine?

Teama de întuneric a unui copil poate fi dobândită prin experiențele de viață, poate fi moștenită, indusă sau copiată de la frații mai mari ori de la rude.
Frică indusă

Replici de genul „Acolo e Bau-Bau, mami! Nu avem voie! Hai, vino la mine, puiule!”, când copilul vrea să intre în baie singur, pe întuneric, poate cauza frica.

Frică dobândită în urmă unor experiențe

Copilul doarme liniștit iar în casă se aude la un moment dat un zgomot puternic. Se trezește speriat, plângând, țipând. E posibil ca de acum încolo să asocieze întunericul cu această experiență și chiar să dezvolte o adevărată fobie.
Un rol similar îl joacă televizorul sau calculatorul unde copilul poate fi expus unor sunete și imagini tulburătoare pentru mintea lui fragedă. Manipularea în mediul online este frecventă și poate lăsa urme adânci în conștiința unui copil.
Frică moștenită

Dacă unul dintre părinți preferă lumina în locul întunericului sau mai bine spus chiar îi este teamă de întuneric există riscul ca și copilul să dezvolte această teamă și chiar să o ducă la extrem. Să ne amintim că suntem primul exemplu de conduită în viața copilului nostru și chiar dacă nu-i vorbim despre emoțiile noastre, el știe și simte ce simțim și noi.

Frica poate fi contagioasă

În preajma unui copil sunt atât adulți cât și copii. Dacă unul din frații mai mari are frică de întuneric și cere mereu ca veioza să rămână aprinsă atunci când merge la somn e posibil ca și copilul mai mic să pretindă același lucru deși el nu trăiește pe propria piele această angoasă. Acesta este un comportament copiat care se poate transforma facil într-o teamă obsedantă.
Frică este o emoție naturală și sănătoasă

Frica nu este o emoție pozitivă, dar nici negativă. E doar o emoție trecătoare care are rolul benefic de a ne semnala un pericol, o amenințare și de a ne pregăti pentru a face față unei situații primejdioase. Frica este o reacție automată venită din instinct așa că nu-l poți acuza pe copilul căruia îi e frică de întuneric că emoția lui nu e validă.

Stai! Luptă! Fugi!

Astea sunt cele trei variante pe care le avem la dispoziție atunci când suntem cuprinși de teamă. Orice am alege are menirea să ne salveze și este cea mai bună soluție de moment găsită de creierul nostru. Când există teamă creierul limbic (partea din creier responsabilă de emoții) preia controlul iar neocortexul (partea din creier responsabilă cu rațiunea) este anulată. E bine de reamintit că un copil se bazează mai mult pe ceea ce simte și mai puțin pe ceea ce știe. Frica de întuneric nu este o exagerare, nu este nici manipulare.

Chiar dacă tinzi să crezi că frica de întuneric a copilului tău este exagerată și că uneori vrea doar să te manipuleze pentru a te convinge să mai dormi încă o noapte alături de el, adevărul este că nu te poți juca cu emoțiile lui.

Gândește-te că și tu, adult fiind te temi încă de multe lucruri care pentru alții par banale. Amintește-ți de propria copilărie și spune-i și copilului tău că și ție ți s-a întâmplat odinioară și că ai reușit să depășeșți acea perioadă.

Ascultă-ți copilul!

Pentru ca un copil să recâștige încrederea și siguranța personală are nevoie să știe că nu este singur. Lasă-l să-ți povestească exact la ce se gândește atunci când e cuprins de panică și identifică sursa fricii lui. Asigură-l că îl crezi, că îl înțelegi și niciodată nu-i spune: “n-ai de ce să-ți fie frică!” Adevărul lui e diferit de adevărul tău! Frică lui e reală și e puternică. Uneori e mai puternică decât el și tocmai de aceea va plânge de cele mai multe ori pentru că se simte mic și neputincios.

Îmbrățișează-l!

Lasă-l să stea lipit de tine atâta timp cât are nevoie. Liniștește-l, alintă-l, cântă-i! Oferă-i liniștea și confortul de care are atâta nevoie. Vocea caldă a mamei face întotdeauna minuni. Povestește-i o întâmplare haioasă și ajută-l pe moment distrăgându-i atenția. Nu e momentul să apelezi la rațiune.

Jucați-vă cu Întunericul!

În timpul zilei, când copilul este liniștit roagă-l să-și deseneze teama pe o coală de hârtie pe care apoi o mototoliți și o aruncați împreună la gunoi.
Inventați un joc care să se desfășoare ziua dar într-o cameră întunecoasă sau într-un cort improvizat. Aveți grijă să îi oferiți copilului siguranța de care are nevoie și în același timp să găsească resurse pentru a se obișnui cu întunericul. Folosiți-vă de o lanternă pe care treptat o stingeți mai des și o aprindeți mai rar.

Rugați-l pe cel mic să joace rolul unui copil curajos care povestește cum a depășit el teama de întuneric.

Ajutați-l să-și aleagă un obiect pe care să-l investească cu puteri magice. Păturica sau ursulețul de pluș îl pot face invizibil și vor acționa ca un scut de protecție în cursul nopții.

Dacă este posibil rugați-l pe prietenul cel mai bun al copilului dvs. să vină în vizită și eventual să rămână peste noapte. Momentele petrecute împreună de către cei doi copii pot anula definitiv frica de întuneric, de monștri sau de fantome. Bucurându-se de experiențe frumoase în timpul serii copiii vor face alte asocieri cu întunericul la nivel mental astfel această experiență poate fi rescrisă.

Înfruntați împreună frica!

Când mergeți în camera copilului și el vă va spune că îi este teamă cu adevărat încercați să vă amintiți împreună o întâmplare în care el sau un personaj animat a dat dovadă de curaj. Puneți accent pe felul cum a gândit, cum a acționat și mai ales cum s-a simțit atunci când a reușit ceea ce și-a propus.

Dați-i curajului un nume, o culoare, o formă! Rugați-l să se gândească la acea culoare sau la numele ales atunci când îi este frică. Stabiliți chiar o formulă magică pe care să o repete în momentele dificile. “Totul este bine! Am albastru cu mine!” sau “Sunt liniștit, sunt fericit, sunt curajos. Eu sunt Superman!”

Frica de întuneric la copii. Tehnici recomandate pentru a o depăși

Rostiți aceste cuvinte împreună apoi rugați-l să o facă singur! Vocea caldă și liniștită a părintelui îi va da copilului certitudinea că este în siguranță. În plus îi va rămâne în memorie pentru mulți ani de acum înainte!

Fii alături de copilul tău, ascultă-l și vorbește-i așa cum ai face cu un alt adult care îți este prieten. Problemele adulților sunt cu adevărat importante dar să ne amintim că și copiii au un univers al lor unde trebuie să înfrunte o mulțime de provocări.

Dacă vei accepta că adevărul tău nu este adevărul copilului, dacă vei accepta că cel mic nu are intenții ascunse, că nu exagerează și nici într-un caz nu vrea să te manipuleze atunci îl vei putea susține în lupta lui cu acest monstru nevăzut până când el va dispărea complet din viața voastră.

Frica de întuneric e un lucru cât se poate de firesc așa că nu ar trebui sub nicio formă să-i induci sentimentul de vinovăție sau de inadecvare. E suficient că el se simte frustrat, neputincios și uneori rușinat.

Dacă se întâmplă să povestești despre teama lui unui alt adult alege-ți cu grijă cuvintele și asigură-te că mesajul auzit de copil este interpretat corect. O replică de genul: „Pe zi ce trece, este tot mai curajos! A înțeles că frica este doar o emoție. Noi învățăm acum cum să ne jucăm cu ea! Chiar o vom trimite în vacanță într-un loc îndepărtat!”

Copilul este la vârsta gândirii magice așa că apelează la o baghetă magică pentru a face frica să dispară.

„Curajul înseamnă rezistență la frică, stăpânirea fricii, nicidecum absența fricii.” Mark Twain

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.