UPDATE: ICCJ: Masinile parcate neregulamentar nu pot fi ridicate in baza deciziilor consiliilor locale

Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a admis astazi recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului si a stabilit ca procedura de ridicare a vehiculelor stationate/oprite neregulamentar pe partea carosabila nu poate fi reglementata prin hotarari ale consiliilor locale, se mentioneaza pe pagina de internet a instantei supreme.

"In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.128 alin.(1) lit.d), art.134 alin.(2) si art.135 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, raportate la dispozitiile art.3 alin.(1), art.5, art.36 alin.(1), alin.(2) lit.d) si alin.(6) lit.a) pct.13 din Legea administratiei publice locale nr.215/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, art.21 lit.b) si art.24 lit.d) din Legea-cadru a descentralizarii nr.195/2006, procedura de aplicare a masurii tehnico-administrative constand in ridicarea vehiculelor stationate/oprite neregulamentar pe partea carosabila, prevazuta de art.64  si art.97 alin.(1) lit.d) si alin.(6) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.195/2002, nu poate fi reglementata prin hotarari ale consiliilor locale", se precizeaza pe site-ul ICCJ.

Decizia ICCJ (care este obligatorie de la momentul publicarii in Monitorul Oficial) vine dupa ce Avocatul Poporului a formulat recent un recurs in interesul legii la ICCJ pentru ca instantele de judecata nu au un punct de vedere unitar in ceea ce priveste legalitatea hotararilor consiliilor locale care au ca obiect reglementarea procedurii privind ridicarea vehiculelor stationate neregulamentar, adoptate in aplicarea OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Pe de o parte, instantelor au retinut ca hotararile consiliilor locale referitoare la ridicarea masinilor parcate neregulamentar, precum si la constatarea si aplicarea contraventiilor sunt lovite de nulitate, intrucat stabilesc si sanctioneaza contraventii in domeniul circulatiei rutiere, domeniu reglementat de OUG nr. 195/2002.

Potrivit instantelor judecatoresti, hotararile consiliilor locale au fost adoptate cu depasirea competentei ce revine consiliilor locale si sunt contrare prevederilor actelor normative cu forta juridica superioara.

Pe de alta parte, exista si instante de judecata care au avut o abordare diferita, subliniaza Avocatul Poporului. Acestea au apreciat ca reglementarea procedurii de ridicare a vehiculelor stationate neregulamentar prin acte administrative cu caracter normativ emise de autoritatile publice locale rezulta din interpretarea art. 64 alin. (3) si art. 97 alin. (6) din OUG nr. 195/2002.

Totodata, aceste instante au apreciat ca autoritatile publice au o abilitate generala de a emite acte administrative, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii.

Instantele de judecata au mai retinut ca legiuitorul a dat competenta administratiilor locale in executarea masurii tehnico-administrative a ridicarii, transportului si depozitarii masinilor stationate neregulamentar, politia rutiera neavand capacitatea tehnica pentru realizarea acestei masuri.

Avand in vedere aspectele mentionate anterior, Avocatul Poporului a considerat ca hotararile consiliilor locale privind ridicarea masinilor parcate neregulamentar depasesc competenta ce le revine in aceasta materie, fiind contrare prevederilor actelor normative cu forta juridica superioara.

La nivelul autoritatilor administratiei publice locale au fost adoptate o serie de acte cu caracter normativ prin care s-a reglementat in detaliu procedura ridicarii vehiculelor stationate neregulamentar, instituind astfel o competenta in favoarea unui serviciu public subordonat care apartine in egala masura si politiei rutiere, dar si politiei locale.

Conform sursei citate, faptul ca legislatia in vigoare nu reglementeaza procedura de ridicare, transport si depozitare a masinilor parcate neregulamentar nu poate fi interpretata extensiv drept o omisiune a legiuitorului ce ar putea fi indreptata prin vointa unilaterala a autoritatii deliberative locale si in niciun caz nu poate justifica demersul autoritatii locale de a adopta reglementari intr-un domeniu rezervat prin lege in competenta legislativa a Guvernului.