avocatnet.ro 
Dosar nr. 612/1/2015 Mirela Sorina Popescu - presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - presedintele completului Sandel Lucian Macavei - judecator la Sectia penala Lucia Tatiana Rog - judecator la Sectia penala Lavinia Valeria Lefterache - judecator la Sectia penala Ioana Alina Ilie - judecator la Sectia penala Silvia Cerbu - judecator la Sectia penala Simona Daniela Encean - judecator la Sectia penala Luciana Mera - judecator la Sectia penala - judecator-raportor Florentina Dragomir - judecator la Sectia penala Mihaela Ivanus - magistrat-asistent S-a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Galati - Sectia penala si pentru cauze cu minori - prin Incheierea de sedinta din data de 4 februarie 2015 pronuntata in Dosarul nr. 1.116/316/2014, prin care, in temeiul art. 475 din Codul de procedura penala, se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept „daca in privinta infractiunii de contrabanda, in cazul in care bunurile care fac obiectul infractiunii au fost identificate si indisponibilizate in vederea confiscarii, se va dispune atat confiscarea bunurilor respective, cat si obligarea autorului/autorilor la plata taxelor vamale, a accizelor si a taxei pe valoare adaugata, calculate prin raportare la valoarea in vama a bunurilor confiscate ori se va dispune doar confiscarea bunurilor respective”. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedura penala si art. 274 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. Sedinta a fost prezidata de catre presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator Mirela Sorina Popescu. La sedinta de judecata a participat doamna Mihaela Ivanus, magistrat-asistent in cadrul Sectiei penale, desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de domnul procuror Cosmin Grancea. Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, aratand ca au transmis puncte de vedere asupra chestiunii de drept curtile de apel Bacau, Brasov, Bucuresti, Cluj, Constanta, Craiova, Galati, Iasi, Oradea, Pitesti, Ploiesti, Suceava, Targu Mures si Timisoara. Totodata, asupra chestiunii ce formeaza obiectul sesizarii au comunicat puncte de vedere prof. dr. V. Pasca din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara, Facultatea de Drept si Stiinte Administrative si Academia Romana - Institutul de Cercetari Juridice „Andrei Radulescu”. A fost depus la dosar raportul intocmit de judecatorul-raportor, care a fost comunicat inculpatului C.G.I. si partii civile Agentia Nationala de Administrare Fiscala (A.N.A.F.) prin Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Galati (D.G.R.F.P. Galati) potrivit dispozitiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedura penala. Atat inculpatul C.G.I., cat si partea civila A.N.A.F., prin D.G.R.F.P. Galati, au comunicat punctele lor de vedere cu privire la chestiunea de drept supusa judecatii. Magistratul-asistent a mai precizat ca, la data de 25 martie 2015, Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - a transmis Adresa nr. 400/C/440/III-5/2015 din 24 martie 2015 prin care s-a adus la cunostinta ca in cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu exista in lucru nicio sesizare avand ca obiect promovarea unui recurs in interesul legii cu privire la problema de drept cu care a fost sesizata instanta, fiind transmise totodata si concluzii scrise.
Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, doamna judecator Mirela Sorina Popescu, constatand ca nu sunt alte cereri sau exceptii de formulat, a acordat cuvantul domnului procuror Cosmin Grancea sa sustina punctul de vedere al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la problema supusa dezbaterii in Dosarul nr. 612/1/2015. Reprezentantul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a aratat ca sunt indeplinite toate conditiile de admisibilitate a sesizarii, in sensul ca aceasta este formulata de un complet al unei instante investite cu solutionarea cauzei in ultima instanta, cauza se afla in cursul judecatii, problema de drept a carei dezlegare se solicita nu a mai fost supusa examenului Inaltei Curti de Casatie si Justitie, nestatuandu-se asupra ei printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, iar de lamurirea respectivei chestiuni de drept depinde solutia ce va fi data pe fondul cauzei de catre Curtea de Apel Galati. Pe fondul sesizarii, a apreciat ca, la momentul solutionarii, trebuie sa se aiba in vedere considerentele pe care Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii - le-a expus in Decizia nr. 17/2013 cu privire la incadrarea juridica in cazul in care se retine atat infractiunea de contrabanda, cat si infractiunea de evaziune fiscala. In acest sens, Inalta Curte a retinut ca infractiunea de contrabanda constituie o infractiune complexa, iar elementul material si scopul infractiunii de evaziune fiscala sunt incluse in elementul material si in scopul infractiunii de contrabanda. S-a constatat ca aceasta solutie nu impiedica solutionarea actiunii civile, in sensul de a fi obligati inculpatii la plata tuturor daunelor, taxele fiind datorate in considerarea bunurilor, si nu in considerarea incadrarii juridice a faptei. Totodata, s-a facut referire la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. A sustinut ca dispozitiile legale care trebuie interpretate sunt identice in Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare, si in Codul vamal comunitar, iar prevederile din Codul vamal comunitar au fost deja interpretate de Curtea de Justitie a Uniunii Europene, astfel incat solutia nu poate fi decat aceea care a fost deja pronuntata de instanta europeana. A mentionat ca dispozitiile legale care trebuie interpretate sunt cele privind definitia data datoriei vamale, precum si cele privind definitia data nasterii si stingerii acestei datorii. In Codul vamal comunitar se prevede ca datoria vamala reprezinta obligatia unei persoane de a plati cuantumul drepturilor de import, iar drepturile de import sunt taxele vamale si taxele vamale cu efect echivalent. Datoria vamala se naste, intre altele, si prin introducerea ilegala de bunuri pe teritoriul comunitatii, din chiar momentul introducerii acestor bunuri. Datoria vamala se stinge, intre altele, si prin confiscare, dar numai in situatia in care aceasta confiscare s-a produs inainte de acordarea liberului de vama. In interpretarea acestor dispozitii, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a pronuntat mai multe hotarari, exemplificand Hotararea Veli Elshani, prin care instanta europeana a statuat ca fac obiectul unei introduceri ilegale pe teritoriul comunitatii marfurile care, dupa trecerea de primul birou vamal situat in interiorul teritoriului comunitatii, nu au fost prezentate in vama si nu au fost transportate spre acel birou vamal. S-a mai aratat ca dispozitiile Legii nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, trebuie interpretate in sensul ca, pentru a determina stingerea datoriei vamale, sechestrarea bunurilor trebuie sa intervina inainte ca acestea sa treaca de primul birou vamal situat in interiorul comunitatii. Daca sechestrarea intervine dupa ce bunurile au trecut de primul birou vamal, acestea ajung sa circule in interiorul comunitatii si constituie o amenintare la comertul comunitar si la concurenta, astfel incat ele trebuie sa aiba regimul bunurilor care ar circula legal in interiorul comunitatii, urmand sa fie supuse taxelor vamale. Prin urmare, daca sechestrarea bunurilor intervine dupa ce acestea au trecut de primul birou vamal, datoria vamala nu se stinge prin sechestrare si confiscare. Totodata, in Cauza Dansk Transport og Logistik, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a statuat si care este momentul exigibilitatii diverselor taxe, respectiv ca faptul generator al accizei si al taxei pe valoare adaugata se produce in momentul in care aceste bunuri sunt introduse pe teritoriul comunitatii. Avand in vedere aceasta jurisprudenta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene si im prejurarea ca infractiunea de contrabanda a fost definita de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii - ca fiind o infractiune complexa, care include infractiunea de evaziune fiscala, a apreciat ca trebuie sa se raspunda sesizarii strict cu privire la situatia de fapt care a determinat problema de drept in cauza, in sensul ca indisponibilizarea bunurilor introduse pe teritoriul comunitatii nu duce la stingerea datoriei vamale, cu exceptia cazului in care ele au fost indisponibilizate inainte de a trece de primul birou vamal. De asemenea, aceasta trebuie sa fie solutia in toate situatiile care pot aparea, indiferent ca bunurile trec prin vama sau prin alte locuri decat cele care sunt stabilite pentru control vamal. Un membru al Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a solicitat reprezentantului Ministerului Public sa precizeze in ce masura problema cu care a fost investita Inalta Curte de Casatie si Justitie impune lamurirea unor aspecte conexe, si anume: la ce taxe se refera datoria vamala, obligativitatea acordarii accesoriilor fiscale, precum si temeiul confiscarii, avand in vedere sub acest ultim aspect concluziile scrise depuse de parchet, in cuprinsul carora se face referire la dispozitiile art. 112 alin. (1) lit. a) din Codul penal. Reprezentantul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a aratat ca hotararea prealabila nu ar trebui sa cuprinda referiri la temeiul confiscarii sau sa cuprinda in considerente o expunere detaliata cu privire la acest aspect, deoarece nu confiscarea reprezinta problema ce trebuie rezolvata, ci aspectul privind obligarea la plata taxelor vamale. Daca s-ar aprecia ca temeiul confiscarii este reprezentat de dispozitiile art. 112 alin. (1) lit. a) din Codul penal, nu s-ar putea dispune confiscarea prin echivalent, avand in vedere prevederile art. 112 alin. (5) din Codul penal, care fac trimitere doar la lit.b)-e) ale art. 112 alin. (1) din Codul penal, insa nu aceasta este problema din speta, intrucat, in cauza, bunurile au fost indisponibilizate, deci ele exista. De asemenea, hotararile Curtii de Justitie a Uniunii Europene se refera strict la situatia cand bunurile au fost indisponibilizate si urmeaza a fi confiscate. In ce priveste plata accesoriilor, exista pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie o sesizare in sensul pronuntarii unei hotarari prealabile care are ca obiect plata accesoriilor in cazul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala. In concluzie, a apreciat ca ar trebui ca sesizarea sa fie solutionata limitat la situatia introducerii ilegale a unor bunuri care au fost indisponibilizate si daca in aceasta situatie se platesc sau nu taxe vamale.
Presedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, constatand ca nu mai sunt intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, retinandu-se dosarul in pronuntare.
INALTA CURTE,
Asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:
I. Titularul si obiectul sesizarii
Prin Incheierea de sedinta din data de 4 februarie 2015 pronuntata in Dosarul nr. 1.116/316/2014, Curtea de Apel Galati - Sectia penala si pentru cauze cu minori a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea dezlegarii de principiu a chestiunii de drept „daca in privinta infractiunii de contrabanda, in cazul in care bunurile care fac obiectul infractiunii au fost identificate si indisponibilizate in vederea confiscarii, se va dispune atat confiscarea bunurilor respective, cat si obligarea autorului/autorilor la plata taxelor vamale, a accizelor si a taxei pe valoare adaugata, calculate prin raportare la valoarea in vama a bunurilor confiscate ori se va dispune doar confiscarea bunurilor respective”.
II. Expunerea succinta a cauzei ce formeaza obiectul Dosarului nr. 1.116/316/2014 al Curtii de Apel Galati - Sectia penala si pentru cauze cu minori
Curtea de Apel Galati - Sectia penala si pentru cauze cu minori a fost sesizata cu apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Bujor de partea civila A.N.A.F., prin D.G.R.F.P. Galati, si de inculpatul C.G.I. impotriva Sentintei penale nr. 203 din 13 noiembrie 2014 pronuntate de Judecatoria Targu Bujor in Dosarul nr. 1.116/316/2014. Prin Rechizitoriul nr. 130/P/2013 din 8 iulie 2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Targu Bujor, inregistrat pe rolul Judecatoriei Targu Bujor sub nr. 1.116/316/2014, in data de 9 iulie 2014 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului C.G.I. pentru savarsirea infractiunii de contrabanda, prevazuta de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare. S-a retinut, in esenta, ca la data de 25 ianuarie 2010, in jurul orelor 10,30, inculpatul C.G.I. a plecat de la domiciliu, la volanul autoturismului marca Volkswagen Passat nr. BR 73 GCM, a trecut frontiera intre Romania si Republica Moldova prin P.T.F. Oancea, judetul Galati, si s-a deplasat in piata din localitatea Cahul, unde a luat legatura cu o persoana de sex masculin, pe care o cunostea sub numele de Sasa, despre care stia ca se ocupa cu vanzarea de tigari si electrocasnice si a stabilit cu aceasta sa ii procure cantitatea de 5.000 de pachete de tigari de provenienta din Republica Moldova, pentru care urma sa ii achite suma de 17.700 lei. Conform intelegerii, inculpatul s-a reintors in Romania, intrand prin P.T.F. Oancea, judetul Galati, in jurul orelor 14,30-15,00 si s-a deplasat in localitatea Roscani, judetul Galati, acesta fiind locul convenit cu cetateanul moldovean pentru efectuarea tranzactiei. A asteptat, in locatia stabilita, pana in jurul orei 22,00, cand, in apropierea sa, au stationat doua autoturisme cu numere de inmatriculare de Republica Moldova, din care au coborat doua persoane de sex masculin. A discutat cu una dintre ele, pe nume Ion, care i-a inmanat mai multe colete invelite in folie neagra de plastic, in care se afla cantitatea de tigari solicitata, respectiv 5.000 de pachete, si careia i-a achitat contravaloarea acestora, respectiv suma de 17.700 lei. Dupa finalizarea tranzactiei, inculpatul a incarcat coletele in masina personala si s-a deplasat pe DN 26, judetul Galati, cu intentia de a ajunge la domiciliu. Pe raza localitatii Vlascuta, comuna Mastacani, judetul Galati, inculpatul a fost oprit in trafic de un echipaj al politiei de frontiera, aflat in exercitarea atributiilor de serviciu. Cu ocazia controlului asupra autoturismului condus de inculpat au fost descoperite, atat in portbagaj, cat si in habitaclu, coletele invelite in folie neagra de plastic. I s-a solicitat inculpatului sa desfaca un colet, descoperindu-se in interior mai multe pachete de tigari marca Winston, avand aplicat timbru de acciza Republica Moldova. Inculpatul a fost condus la sediul politiei de frontiera unde, in prezenta sa, au fost deschise toate coletele pe care le transporta, constatandu-se ca acestea contineau pachete de tigari de diferite marci (Winston Silver, Winston Blue Super Slims, Glamour Azure Super Slims si Kent Nanotek), avand aplicate timbre de acciza Republica Moldova. S-a procedat la numararea tigaretelor, rezultand cantitatea totala de 5.914 pachete, ce a fost ridicata de organele de politie si depusa la camera de corpuri delicte a S.T.P.F. Galati, cu Dovada seria AAA nr. 05541 din data de 27 ianuarie 2010. De asemenea, de la inculpat au fost ridicate si sumele de 487 lei si 2.550 euro, asupra carora a fost instituita masura asiguratorie a sechestrului. Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Galati a comunicat ca se constituie parte civila in cauza cu suma de 54.076 lei, reprezentand cuantumul drepturilor vamale si altor taxe datorate in vama la data de 25 ianuarie 2010, aferente marfurilor introduse/detinute ilegal in tara, la care se adauga accesoriile prevazute de lege pentru creantele fiscale pana la data platii integrale. Prin Sentinta penala nr. 203/13 noiembrie 2014 a Judecatoriei Targu Bujor s-a dispus, in baza art. 386 din Codul de procedura penala, raportat la art. 5 din Codul penal, schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatului C.G.I., din infractiunea de contrabanda, prevazuta de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile urmatoare, in infractiunea de complicitate la contrabanda, prevazuta de art. 26 din Codul penal (1969), raportat la art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare (fapta savarsita la data de 25 ianuarie 2010) si condamnarea acestuia la pedeapsa inchisorii de 1 (un) an si 6 (sase) luni si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) din Codul penal (1969), pe o perioada de 2 (doi) ani. S-a aplicat si pedeapsa accesorie constand in interzicerea exercitarii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a si lit. b) din Codul penal (1969). In temeiul art. 81 alin. 1 din Codul penal (1969), s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii pe durata unui termen de incercare de 3 (trei) ani si 6 (sase) luni. S-a respins, ca nefondata, actiunea formulata de partea civila A.N.A.F., prin D.G.R.F.P. Galati, privind obligarea inculpatului la plata sumei de 54.076 lei, reprezentand cuantumul drepturilor vamale si al altor taxe datorate in vama la data de 25 ianuarie 2010, aferente marfurilor introduse/detinute ilegal in tara, la care s-au adaugat accesoriile prevazute de lege pentru creantele fiscale de la data de 25 ianuarie 2010, pana la data platii integrale. In temeiul art. 118 alin. 1 lit. e) din Codul penal (1969), s-a dispus confiscarea de la inculpat a 5.914 pachete de tigarete, depuse la camera de corpuri delicte a S.T.P.F. Galati. In temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din Codul de procedura penala, s-a dispus ridicarea - la momentul ramanerii definitive a sentintei penale - a sechestrelor asiguratorii instituite prin Ordonanta nr. 18/D/P/2010 din data de 29 martie 2010 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Galati. In ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta de fond a aratat ca, potrivit dispozitiilor art. 277 din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, cand marfurile sau alte bunuri care au facut obiectul infractiunii nu se gasesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor in lei. Per a contrario, atunci cand marfurile sau bunurile care au facut obiectul infractiunii de contrabanda se gasesc si sunt ulterior confiscate, infractorul nu va mai fi obligat la plata echivalentului lor in lei, in acelasi sens pronuntandu-se si instanta suprema prin Decizia penala nr. 1.644 din 1 aprilie 2003. De asemenea, s-a mai invederat ca, potrivit art. 256 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, datoria vamala se stinge prin: a) plata cuantumului drepturilor;
b) remiterea cuantumului drepturilor; c) invalidarea declaratiei vamale depuse pentru un regim vamal ce implica obligatia de plata a drepturilor; d) confiscare; e) distrugerea prin dispozitia autoritatii vamale; f) abandonul in favoarea statului; g) pierderea marfurilor datorita cazului fortuit sau fortei majore; h) scaderea cantitativa a marfurilor datorita unor factori naturali, pentru partea corespunzatoare procentului de scadere. Asadar, prin confiscarea bunurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al Romaniei, se realizeaza stingerea datoriei vamale aferenta bunurilor respective. Desi in art. 256 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se prevede ca stingerea datoriei vamale in cazurile prevazute la alin. (1) lit. d)-h) opereaza numai daca situatiile s-au produs inainte de acordarea liberului de vama, in cazul marfurilor declarate pentru un regim vamal ce implica obligatia de plata a drepturilor, este evident ca aceasta ipoteza nu se poate aplica in cazul marfurilor introduse ilegal in tara prin alte locuri decat cele destinate controlului, fiind exclusa de plano intr-o asemenea situatie acordarea liberului de vama de catre autoritatile vamale. A mai retinut instanta de fond ca, prin obligarea, pe de o parte, a inculpatului la plata sumei de 54.076 lei, reprezentand cuantumul drepturilor vamale si altor taxe datorate in vama la data de 25 ianuarie 2010, aferente marfurilor introduse/detinute ilegal in tara, suma la care se adauga accesoriile prevazute de lege pentru creantele fiscale de la data de 25 ianuarie 2010 pana la data platii integrale catre partea civila A.N.A.F., prin D.G.R.F.P. Galati si prin confiscarea, pe de alta parte, a celor 5.914 pachete de tigari, s-ar ajunge in fapt la o dubla sanctionare, din punct de vedere material, pentru una si aceeasi activitate infractionala. Instanta de fond a mai constatat ca pentru tigarile care au facut obiectul contrabandei nu s-a reusit intrarea acestora in circuitul comercial, fiind indisponibilizate in vederea confiscarii de catre autoritati, astfel ca inculpatul nu poate fi obligat la plata drepturilor vamale si altor taxe datorate in vama la data de 25 ianuarie 2010, aferente marfurilor introduse/detinute ilegal in tara, suma la care sa se adauge accesoriile prevazute de lege pentru creantele fiscale, astfel cum s-a solicitat de catre partea civila. Pentru a putea fi atrasa raspunderea civila delictuala a inculpatului este necesara intrunirea a patru conditii: sa se fi cauzat un prejudiciu, sa se fi savarsit o fapta ilicita, intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe raport de cauzalitate, fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu sa fi fost savarsita cu vinovatie. In cauza, instanta de fond a apreciat ca nu este indeplinita conditia privitoare la existenta prejudiciului. Prejudiciul material presupune o lezare certa si actuala a patrimoniului celui care pretinde producerea prejudiciului respectiv. In cazul complicitatii la infractiunea de contrabanda, care este o infractiune de pericol, nu se poate vorbi despre producerea vreunui prejudiciu numai prin inlesnirea la introducerea in tara, in mod fraudulos, a unor marfuri de contrabanda neurmata de introducerea respectivelor marfuri in circuitul comercial si necauzandu-se astfel vreun prejudiciu bugetului de stat. Daca s-ar fi reusit introducerea marfurilor de contrabanda in circuitul comercial, evident s-ar fi produs o fraudare a bugetului de stat prin neplata drepturilor vamale si altor taxe datorate in vama. In situatia in care marfurile de contrabanda sunt interceptate si, ulterior, confiscate de catre autoritati, prejudicierea bugetului de stat nu se produce, intrucat marfurile respective nu au fost valorificate de catre faptuitor si nici nu mai exista vreo posibilitate ca prejudiciul sa se produca in viitor. Impotriva Sentintei penale nr. 203 din 13 noiembrie 2014 a Judecatoriei Targu Bujor au declarat apeluri Parchetul de pe langa Judecatoria Targu Bujor, partea civila A.N.A.F., prin D.G.R.F.P. Galati, si inculpatul C.G.I. La termenul de judecata din data de 7 ianuarie 2015, inculpatul a declarat ca intelege sa isi retraga apelul formulat.
Procurorul si partea civila au criticat hotararea primei instante doar cu privire la latura civila, aratand ca in mod gresit s-a dispus respingerea actiunii civile exercitate in cauza.
Instanta de apel a retinut ca problema de drept care se ridica in cauza este aceea daca, in privinta infractiunii de contrabanda, in cazul in care bunurile care fac obiectul infractiunii au fost identificate si indisponibilizate in vederea confiscarii, se va dispune atat confiscarea bunurilor respective, cat si obligarea autorului/autorilor la plata taxelor vamale, a accizelor si a taxei pe valoare adaugata, calculate prin raportare la valoarea in vama a bunurilor confiscate ori se va dispune doar confiscarea bunurilor respective.
De asemenea, s-a aratat ca in practica judiciara recenta aceasta chestiune a fost una controversata, instantele de judecata, inclusiv instanta suprema, adoptand solutii diferite. Curtea de apel a mai observat ca, in aceasta materie, prin Decizia nr. 21 din 17 octombrie 2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii a respins ca inadmisibil recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind masura de siguranta a confiscarii speciale prevazuta de art. 118 alin. 1 lit. a) din Codul penal (1969), in cazul infractiunii de contrabanda prevazute de art. 270 din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, concomitent cu obligarea legala a inculpatului la plata sumelor reprezentand datoria vamala. Astfel fiind, chestiunea in discutie nu a primit o rezolvare din partea instantei supreme, dupa aceasta decizie instantele continuand sa pronunte solutii contradictorii. Chiar daca prin Nota nr. 8 din 14 ianuarie 2013 a Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a incercat unificarea practicii judiciare in aceasta materie, dificultatile generate de imprecizia sintagmei „zona in care se afla primul birou vamal” au determinat pronuntarea, in continuare, de hotarari judecatoresti contradictorii.
Punctele de vedere ale partilor
Procurorul si partea civila au apreciat ca instanta de fond a retinut eronat ca datoria vamala s-a stins ca urmare a confiscarii cantitatii de 5.914 pachete de tigari gasite asupra inculpatului, respectiv ca prejudicierea bugetului de stat nu s-a produs intrucat tigarile nu au fost introduse in circuitul comercial. Potrivit dispozitiilor art. 4 pct. 13 si art. 4 pct. 14 lit. a) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, prin datorie vamala se intelege obligatia unei persoane de a plati cuantumul drepturilor de import sau de export, iar prin drepturi de import se intelege taxele vamale si taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de platit la importul de marfuri. Art. 202 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, cu modificarile ulterioare, prevede ca datoria vamala la import ia nastere prin introducerea sau detinerea ilegala pe teritoriul vamal al comunitatii a marfurilor supuse drepturilor de import. Conform art. 224 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, datoria vamala la import ia nastere prin introducerea ilegala pe teritoriul Romaniei a marfurilor supuse drepturilor de import, iar la art. 224 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se arata ca debitori sunt, printre altii, persoana care introduce ilegal marfurile in cauza sau orice persoana care a cumparat sau a detinut marfurile in cauza ori care stia sau care trebuia sa stie in momentul cumpararii sau primirii marfurilor ca acestea au fost introduse ilegal. In cazul infractiunii de contrabanda, urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru regimul vamal si producerea unei pagube bugetului de stat prin neplata taxelor vamale. Pe de alta parte, in raport cu prevederile art. 2065 lit. b), art. 2066, art. 2067 lit. d), art. 131 si art. 136 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare (Codul fiscal), s-a apreciat ca pentru tigarile provenite din Republica Moldova, introduse ilegal pe teritoriul Romaniei, cu complicitatea inculpatului si gasite asupra sa, acesta datoreaza suma de 54.076 lei, plus accesorii. Concluzia primei instante, in sensul ca datoria vamala s-ar fi stins prin confiscarea pachetelor de tigari, este gresita deoarece, potrivit art. 256 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, stingerea datoriei vamale in cazurile prevazute la alin. (1) lit. d) si lit. h) opereaza numai daca situatiile s-au produs inainte de acordarea liberului de vama in cazul marfurilor declarate pentru un regim vamal ce indeplinea obligatia de plata a drepturilor. Or, in cauza, marfurile nu au fost declarate la vama, au fost introduse in tara in mod ilegal. Inculpatul a fost depistat cu tigarile asupra sa dupa introducerea acestora in tara, iar nu in imediata apropiere a punctului de trecere al frontierei. In sprijinul argumentelor invederate, procurorul si partea civila au invocat jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene (Cauza C-459/07 - Veli Elshani vs. Hauptzollamt Linz). Inculpatul, prin aparator ales, a aratat ca in aceasta problema exista o diversitate de solutii, insa solutia majoritara este in sens contrar celor sustinute de procuror si partea civila. In acest sens a depus la dosarul cauzei, cu titlu de practica judiciara, doua hotarari judecatoresti prin care s-a dispus confiscarea, dar nu si obligarea inculpatilor la plata datoriei vamale catre stat. In opinia inculpatului, prin hotararea pronuntata, Judecatoria Targu Bujor a aplicat un principiu de baza al dreptului, respectiv acela potrivit caruia o persoana nu poate fi obligata de doua ori la plata unei datorii. Tigarile au fost platite de inculpat, dar acesta nu a ramas cu un folos si nici statul roman nu a inregistrat vreo pierdere deoarece tigarile nu au intrat in circuitul comercial. Statul roman, in opinia inculpatului, ar realiza o imbogatire fara just temei daca s-ar admite actiunea civila. In privinta dispozitiilor art. 256 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, a aratat ca acestea sunt redactate intr-un mod insuficient de clar, deoarece arata ca „stingerea datoriei vamale in cazul de la alin. (1) lit. d) si h) opereaza numai daca situatiile s-au produs inainte de acordarea liberului la vama”. Or, in cazul de fata nu s-a intrat in tara in mod legal cu tigarile, pentru a se acorda „liber la vama”. In ceea ce priveste jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene invocata de procuror, s-a aratat ca aceasta se refera la alte situatii, in care se presupune ca bunurile au intrat legal in tara, dar ulterior au urmat alt circuit.
Punctul de vedere al Curtii de Apel Galati
Membrii completului de judecata au avut opinii diferite asupra chestiunii in discutie.
Astfel, unul dintre membrii completului a apreciat ca fiind corect rationamentul instantei de fond, considerand ca, in cazul infractiunii de contrabanda, atunci cand bunurile care fac obiectul infractiunii au fost identificate si indisponibilizate in vederea confiscarii, se va dispune doar confiscarea bunurilor respective. Suplimentar fata de argumentele prezentate de instanta de fond in motivarea solutiei dispuse, s-a mai aratat ca, potrivit art. 653 alin. (1) lit. a) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 707/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 la 8.000 lei sustragerea de la controlul vamal a oricaror bunuri sau marfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. In acest caz bunurile se confisca. Potrivit art. 654 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 707/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul contraventiilor prevazute la art. 653 alin. (1) lit. a)-c), atunci cand marfurile nu mai pot fi identificate, contravenientul este obligat la plata unei sume egale cu valoarea in vama a acestora, la care se adauga drepturile de import si alte drepturi legal datorate reprezentand impozite si taxe ce se stabilesc la punerea in libera circulatie a marfurilor. Aceasta masura are acelasi efect juridic ca si confiscarea marfurilor in ceea ce priveste stingerea datoriei vamale. S-a aratat ca una si aceeasi fapta, constand in sustragerea de la controlul vamal a oricaror bunuri sau marfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal, poate constitui, dupa caz, infractiunea de contrabanda sau contraventie de contrabanda, in functie de valoarea bunurilor sau de frecventa faptelor intr-o anumita unitate de timp. Insa, in ceea ce priveste contraventia de contrabanda, dispozitiile art. 654 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 707/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, stabilesc cu claritate ce se intampla in cazul in care bunurile nu se gasesc, autorul faptei fiind obligat la plata unei sume egale cu valoarea in vama a acestora, la care se adauga drepturile de import si alte drepturi legal datorate, reprezentand impozite si taxe ce se stabilesc la punerea in libera circulatie a marfurilor. In acest context s-a apreciat ca aplicarea unui alt tratament sanctionator, din punctul de vedere al raspunderii civile, in privinta infractiunilor de contrabanda, in sensul ca autorul ar trebui obligat - chiar daca fata de bunurile obiect al infractiunii se dispune confiscarea - si la plata taxelor vamale, a accizelor si a taxei pe valoare adaugata, calculate prin raportare la valoarea in vama a bunurilor confiscate, apare ca fiind o solutie cel putin inechitabila.
In opinia celuilalt membru al completului, solutia corecta in cauza este aceea propusa de procuror si de partea civila, in sensul ca, pe langa confiscarea tigarilor provenind din savarsirea infractiunii de contrabanda, instanta de fond ar fi trebuit sa dispuna si obligarea inculpatului la plata taxelor vamale, a accizelor si a taxei pe valoare adaugata, calculate prin raportare la valoarea in vama a bunurilor confiscate. Cu titlu exemplificativ au fost mentionate mai multe hotarari judecatoresti identificate in jurisprudenta Curtii de Apel Galati, prin care s-a dispus condamnarea inculpatilor pentru infractiunea de contrabanda si s-a admis actiunea civila formulata de A.N.A.F., fiind obligati inculpatii sa plateasca contravaloarea datoriei vamale, cu titlu de daune, cumulativ cu confiscarea bunurilor de contrabanda. A fost insusita motivarea acestor hotarari, in sensul ca, potrivit art. 4 pct. 13 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, cu modificarile si completarile ulterioare, prin datorie vamala se intelege obligatia unei persoane de a plati cuantumul drepturilor de import sau de export, iar potrivit art. 4 pct. 14 lit. a) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, drepturile de import reprezinta taxele vamale si taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de platit la importul de marfuri. Potrivit prevederilor art. 224 din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, datoria vamala la import ia nastere si prin introducerea ilegala pe teritoriul Romaniei a marfurilor supuse drepturilor de import. Aceeasi reglementare este cuprinsa si in art. 202 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, cu modificarile ulterioare, unde se precizeaza ca o datorie vamala la import ia nastere si prin introducerea ilegala pe teritoriul vamal al Comunitatii a marfurilor supuse drepturilor de import si ca debitor vamal este si orice persoana care a dobandit sau detinut marfurile in cauza si care stia sau ar fi trebuit sa stie, in mod normal, in momentul achizitionarii sau primirii marfurilor, ca ele au fost introduse ilegal. Prin Hotararea Curtii Europene de Justitie data in Cauza 24-68 din data de 1 iulie 1969, avand ca parti Comisia Comunitatii Europene impotriva Italiei, s-a statuat ca toate taxele, indiferent de modul lor de aplicare, care sunt impuse in mod unilateral asupra marfurilor ce traverseaza frontierele, fara a avea regimul strict al taxelor vamale, reprezinta taxe cu efect echivalent. Orice obligatie pecuniara, indiferent de marimea, destinatia si modul de aplicare, care este impusa in mod unilateral asupra marfurilor autohtone sau straine, pentru simplul motiv ca acestea traverseaza o frontiera, si care nu este o taxa vamala in sensul strict al cuvantului, este o „taxa cu efect echivalent”. Asa fiind, hotararea Curtii Europene de Justitie se refera si la acciza si T.V.A.-ul percepute asupra marfurilor care traverseaza frontiera Romaniei si reprezinta taxe cu efect echivalent cu al taxelor vamale, fiind incluse in drepturile de import. In consecinta, in mod nejustificat, instanta de fond a apreciat ca din cuantumul despagubirilor solicitate trebuie scazuta valoarea in vama, cu alte cuvinte pretul la care au fost evaluate tigaretele, cu argumentul ca acestea au fost supuse confiscarii, fara sa observe ca masura de siguranta a confiscarii speciale se impunea pentru inlaturarea unei stari de pericol, avand caracterul unei sanctiuni penale. Nu pot fi primite sustinerile potrivit carora, odata ridicate tigaretele in vederea confiscarii, datoria vamala nu s-ar mai datora, nefiind incidente dispozitiile art. 233 primul paragraf lit.d) din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/1992 al Consiliului de instituire a codului vamal comunitar, cu modificarile ulterioare, sau cele ale art. 256 din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, care instituie stingerea datoriei vamale in cazul confiscarii, insa conditionat de producerea situatiei inainte de acordarea liberului de vama, adica a sechestrarii marfurilor inainte de primul birou vamal situat in interiorul Uniunii Europene, conform celor statuate de Curtea de Justitie a Uniunii Europene prin Hotararea din 2 aprilie 2009 in Cauza C-459/2007 (Veli Elshani impotriva C. Hauptzollamt Linz). De asemenea a fost insusita solutia adoptata prin Decizia penala nr. 542 din 14 februarie 2013, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala, in sensul ca, daca inculpatii au fost surprinsi in flagrant in momentul introducerii bunurilor pe teritoriul vamal, fara a se depasi zona in care se afla primul birou vamal, ei nu mai pot fi obligati si la plata drepturilor de import. In speta s-a retinut ca inculpatii au fost prinsi in flagrant in dimineata zilei de 22 iunie 2010, dupa ce preluasera de pe malul raului Prut mai multe baxuri de tigari ce le fusesera aduse de cetateni moldoveni, descoperindu-se asupra lor cele 10.625 pachete de tigari marca „Plugaru”. Prin Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene in Cauza C-230/08 din 29 aprilie 2010 s-a decis ca art. 5 alin. (1) paragraful 3 si art. 6 alin. (1) din Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor si detinerea, circulatia si monitorizarea acestor produse, astfel cum a fost modificata prin Directiva nr. 96/99/CE a Consiliului din 30 decembrie 1996, trebuie interpretate in sensul ca marfurile puse sub sechestru in momentul introducerii pe teritoriul vamal al comunitatii, distruse simultan sau ulterior, fara ca ele sa fi iesit vreodata din posesia autoritatilor, nu au fost importate in Comunitate, astfel incat faptul generator al accizei in ce le priveste nu se produce. Dimpotriva, marfurile puse sub sechestru dupa ce au fost introduse ilegal pe acest teritoriu, si anume din momentul in care au iesit din zona in care se afla primul birou vamal situat in interiorul teritoriului respectiv, nu sunt considerate intr-un regim de „suspendare a accizelor”, astfel incat faptul generator al accizei pentru aceste marfuri se produce si, prin urmare, acciza devine exigibila.
III. Punctele de vedere exprimate de catre curtile de apel si instantele de judecata arondate
La nivelul curtilor de apel si al instantelor de judecata arondate s-au conturat doua opinii:
In opinie majoritara, s-a sustinut ca, in privinta infractiunii de contrabanda, in cazul in care bunurile care fac obiectul infractiunii au fost identificate si indisponibilizate in vederea confiscarii, se va dispune atat confiscarea bunurilor respective, cat si obligarea autorului/autorilor la plata taxelor vamale, a accizelor si a taxei pe valoare adaugata, calculate prin raportare la valoarea in vama a bunurilor confiscate.
In opinie minoritara, s-a apreciat ca in privinta infractiunii de contrabanda, in cazul in care bunurile care fac obiectul infractiunii au fost identificate si indisponibilizate in vederea confiscarii, se va dispune doar confiscarea bunurilor respective.
IV. Jurisprudenta nationala in materie
Instantele la care au fost identificate hotarari judecatoresti in aceasta materie sunt: Curtea de Apel Brasov, Curtea de Apel Bucuresti (Tribunalul Bucuresti, Tribunalul Ilfov, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, Judecatoria Buftea), Curtea de Apel Cluj (Tribunalul Maramures, Tribunalul Salaj, Judecatoria Zalau, Judecatoria Jibou), Curtea de Apel Constanta (Tribunalul Constanta, Tribunalul Tulcea, Judecatoria Constanta, Judecatoria Babadag, Judecatoria Medgidia), Curtea de Apel Craiova (Judecatoria Craiova, Judecatoria Drobeta-Turnu Severin, Judecatoria Strehaia, Judecatoria Targu Jiu), Curtea de Apel Galati (Tribunalul Galati, Judecatoria Braila, Judecatoria Faurei, Judecatoria Targu Bujor, Judecatoria Tecuci), Curtea de Apel Iasi (Judecatoria Barlad, Judecatoria Iasi, Judecatoria Pascani, Judecatoria Raducaneni, Judecatoria Vaslui), Curtea de Apel Oradea (Tribunalul Bihor, Tribunalul Satu Mare, Judecatoria Carei, Judecatoria Oradea si Judecatoria Satu Mare), Curtea de Apel Ploiesti (Judecatoria Buzau, Judecatoria Campina), Curtea de Apel Suceava (Tribunalul Botosani, Judecatoria Botosani, Judecatoria Dorohoi, Judecatoria Falticeni, Judecatoria Gura Humorului, Judecatoria Campulung Moldovenesc, Judecatoria Saveni, Judecatoria Suceava) si Curtea de Apel Timisoara (Tribunalul Caras-Severin, Judecatoria Lugoj, Judecatoria Moldova Noua, Judecatoria Sannicolau Mare, Judecatoria Oravita). Unele dintre hotarari au fost pronuntate in sensul ca, in privinta infractiunii de contrabanda, in cazul in care bunurile care fac obiectul infractiunii au fost identificate si indisponibilizate in vederea confiscarii, se va dispune atat confiscarea bunurilor respective, cat si obligarea autorului/autorilor la plata taxelor vamale, a accizelor si a taxei pe valoare adaugata, calculate prin raportare la valoarea in vama a bunurilor confiscate, iar celelalte hotarari au fost pronuntate in sensul ca, in cazul in care bunurile care fac obiectul infractiunii de contrabanda au fost identificate si indisponibilizate in vederea confiscarii, se va dispune doar confiscarea bunurilor respective.
V. Jurisprudenta relevanta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Cele mai multe hotarari identificate in jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala sunt in sensul opiniei majoritare exprimate de celelalte instante (cu titlu exemplificativ: deciziile penale nr. 3.759 din 16 noiembrie 2012, nr. 1.145 din 2 aprilie 2013, nr. 2.125 din 18 iunie 2013, nr. 2.864 din 25 septembrie 2013). In sensul opiniei minoritare a fost identificata Decizia nr. 1.644 din 1 aprilie 2003. Din categoria deciziilor in interesul legii, relevanta este Decizia nr. 21 din 17 octombrie 2011, prin care Inalta Curte, investita cu problema de drept ce face obiectul sesizarii de fata, a respins ca inadmisibil recursul promovat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. In mod tangential, chestiunea a fost abordata de Inalta Curte de Casatie si Justitie si cu ocazia dezlegarii altei probleme de drept, prin Decizia in interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014.
VI. Jurisprudenta relevanta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene
- Hotararea din 4 martie 2004, Viluckas si Jonusas, C-238/02 si C-246/02;
- Hotararea din 3 martie 2005, Papismedov si altii, C-195/03;
- Hotararea din 2 aprilie 2009, Veli Elshani impotriva Hauptzollamt Linz, C459/07;
- Hotararea din 29 aprilie 2010, Cauza C230/08, Dansk Transport og Logistik impotriva Skatteministeriet;
- Hotararea din 1 iulie 1969, Cauza 24/68, Comisia Comunitatilor Economice Europene impotriva Republicii Italiene.
VII. Opinia specialistilor consultati
In conformitate cu dispozitiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedura penala raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedura penala, a fost solicitata opinia scrisa a specialistilor cu privire la chestiunea de drept ce formeaza obiectul sesizarii. Prof. dr. V. Pasca din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara, Facultatea de Drept si Stiinte Administrative a comunicat un punct de vedere in care a precizat urmatoarele: Indubitabil, infractiunea prevazuta de art. 270 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, are ca urmare imediata producerea unei pagube bugetului public prin neplata taxelor vamale, ceea ce da drept la despagubiri. Masura confiscarii speciale a bunurilor introduse in tara prin contrabanda nu inlatura dreptul la despagubiri al A.N.A.F. - Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale, avand in vedere temeiurile juridice si finalitatea celor doua masuri. Datoria vamala la import ia nastere si prin introducerea ilegala pe teritoriul vamal al Romaniei a marfurilor supuse drepturilor de import [art. 224 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare], dispozitie care este conforma prevederilor art. 202 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, in care se precizeaza ca o datorie vamala la import ia nastere si prin introducerea ilegala pe teritoriul vamal al Comunitatii a marfurilor supuse drepturilor de import. Este adevarat ca datoria vamala se stinge si prin confiscare, dar numai in situatiile in care aceasta s-a produs inainte de acordarea liberului de vama [art. 256 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare], deoarece pana la acordarea liberului de vama bunurile nu sunt considerate intrate pe teritoriul Romaniei. In cazul introducerii ilegale prin alte locuri decat punctele de vama pe teritoriul vamal al Romaniei a marfurilor supuse drepturilor de import, este evident ca nu se poate pune problema liberului de vama. In concluzie, datoria fiscala nu se confunda cu confiscarea speciala, chiar daca aceasta din urma se dispune prin obligarea la plata echivalentului bunurilor confiscabile, care nu pot fi confiscate in natura. Datoria vamala cuprinde: taxa pe valoarea adaugata, acciza, comisionul vamal si eventual alte taxe specifice si se datoreaza in cazul bunurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al Romaniei, prin locuri ilegale sau prin sustragere de la control vamal, indiferent de confiscarea in natura sau prin echivalent a bunurilor care au facut obiectul infractiunii. In punctul de vedere transmis de Academia Romana - Institutul de Cercetari Juridice „Acad. Andrei Radulescu” se arata urmatoarele: Ocrotind in mod generic controlul statului asupra circulatiei bunurilor si marfurilor inspre si dinspre propriul teritoriu, incriminarea contrabandei este destinata sa protejeze, pe langa interesele de politica generala, a caror realizare este urmarita prin reglementarea importului si exportului unor categorii de bunuri sau marfuri, si interesele financiare ale statului decurgand din taxarea bunurilor si a marfurilor respective, in functie de valoarea in vama a acestora. In cazul importului de bunuri sau marfuri, aceasta taxare reprezinta si o conditie a legalitatii introducerii lor pe teritoriul vamal al Romaniei, tot astfel precum plata accizelor si a taxei pe valoare adaugata, de asemenea, in functie de valoarea bunurilor sau a marfurilor, reprezinta o conditie a legalitatii actelor juridice avand ca obiect aceste bunuri sau marfuri. Potrivit Legii nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, datoria vamala la import ia nastere si prin introducerea ilegala pe teritoriul vamal al Romaniei a marfurilor supuse drepturilor de import [art. 224 alin. (1) lit. a)], in momentul in care marfurile sunt introduse ilegal [art. 224 alin. (2)], insa aceeasi datorie vamala se stinge prin confiscare [art. 256 alin. (1) lit. d)], iar atunci cand marfurile sau alte bunuri care au facut obiectul infractiunii nu se gasesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor in lei (art. 277). Astfel, confiscarea apare ca o sanctiune constand in extinderea datoriei vamale dincolo de cuantumul obtinut prin raportare la valoarea in vama a bunurilor pana la chiar aceasta valoare. In consecinta, dispunerea confiscarii bunurilor exclude obligarea autorului/autorilor la plata taxelor vamale, a accizelor si a taxei pe valoare adaugata.
VIII. Punctul de vedere al partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
In urma comunicarii raportului intocmit in temeiul art. 476 alin. (7) din Codul de procedura penala, atat inculpatul C.G.I., cat si partea civila A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Galati au comunicat, conform dispozitiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedura penala, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept supusa judecatii. Inculpatul C.G.I. a apreciat ca o persoana nu poate fi obligata de doua ori la plata unei datorii, sustinand ca stingerea obligatiei vamale se realizeaza prin confiscarea bunurilor. Partea civila A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Galati a apreciat ca, in cazul in care bunurile care fac obiectul infractiunii au fost identificate si indisponibilizate in vederea confiscarii, se dispune atat confiscarea bunurilor respective, cat si obligarea inculpatului la plata prejudiciului reprezentand datoria vamala (ce include taxele vamale, acciza si taxa pe valoare adaugata), cu exceptia situatiei in care identificarea si indisponibilizarea au intervenit inainte ca aceste marfuri sa treaca de primul birou vamal situat in interiorul Comunitatii Europene si inainte de acordarea liberului de vama.
IX. Punctul de vedere al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
Prin concluziile scrise, Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut ca, in cazul infractiunilor de contrabanda prevazute de Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se impune luarea masurii de siguranta a confiscarii speciale a bunurilor sau marfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al Romaniei, in temeiul art. 112 alin. (1) lit. a) din Codul penal [corespondent al art. 118 alin. (1) lit. a) din Codul penal 1969], concomitent cu obligarea inculpatilor la plata sumelor reprezentand datoria vamala numai in ipoteza in care acestea au trecut de primul birou vamal situat pe teritoriul vamal comunitar fara a fi fost prezentate in vama si transportate spre acest birou vamal, in acelasi sens fiind si jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene.
X. Dispozitii legale incidente
Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare
„Art. 270. - (1) Introducerea in sau scoaterea din tara, prin orice mijloace, a bunurilor sau marfurilor, prin alte locuri decat cele stabilite pentru control vamal, constituie infractiunea de contrabanda si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi
(2) Constituie, de asemenea, infractiune de contrabanda si se pedepseste potrivit alin. (1):
a) introducerea in sau scoaterea din tara prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, daca valoarea in vama a bunurilor sau a marfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei in cazul produselor supuse accizelor si mai mare de 40.000 lei in cazul celorlalte bunuri sau marfuri;
b) introducerea in sau scoaterea din tara, de doua ori in decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, daca valoarea in vama a bunurilor sau a marfurilor sustrase este mai mica de 20.000 lei in cazul produselor supuse accizelor si mai mica de 40.000 lei in cazul celorlalte bunuri sau marfuri;
c) instrainarea sub orice forma a marfurilor aflate in tranzit vamal
(3) Sunt asimilate infractiunii de contrabanda si se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, detinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea si vanzarea bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscand ca acestea provin din contrabanda sau sunt destinate savarsirii acesteia.
Art. 271. - Introducerea in sau scoaterea din tara, fara drept, de arme, munitii, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substante radioactive, substante toxice, deseuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase constituie infractiunea de contrabanda calificata si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi, daca legea penala nu prevede o pedeapsa mai mare.”
„Art. 274. - Faptele prevazute la art. 270-273, savarsite de una sau mai multe persoane inarmate ori de doua sau mai multe persoane impreuna, se pedepsesc cu inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
„Art. 274. - Faptele prevazute la art. 270-273, savarsite de una sau mai multe persoane inarmate ori de doua sau mai multe persoane impreuna, se pedepsesc cu inchisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 275. - Tentativa la infractiunile prevazute la art. 270-274se pedepseste.”
„Art. 256. - (1) Fara a inlatura aplicarea dispozitiilor in vigoare cu privire la implinirea termenului de prescriptie extinctiva si la imposibilitatea recuperarii datoriei vamale in cazul constatarii pe cale judecatoreasca a insolvabilitatii debitorului, datoria vamala se stinge prin:
„Art. 256. - (1) Fara a inlatura aplicarea dispozitiilor in vigoare cu privire la implinirea termenului de prescriptie extinctiva si la imposibilitatea recuperarii datoriei vamale in cazul constatarii pe cale judecatoreasca a insolvabilitatii debitorului, datoria vamala se stinge prin:
a) plata cuantumului drepturilor;
b) remiterea cuantumului drepturilor;
c) invalidarea declaratiei vamale depuse pentru un regim vamal ce implica obligatia de plata a drepturilor;
d) confiscare;
e) distrugerea prin dispozitia autoritatii vamale;
f) abandonul in favoarea statului;
g) pierderea marfurilor datorita cazului fortuit sau fortei majore;
h) scaderea cantitativa a marfurilor datorita unor factori naturali, pentru partea corespunzatoare procentului de scadere
(2) Stingerea datoriei vamale in cazurile prevazute la alin. (1) lit. d)-h) opereaza numai daca situatiile s-au produs inainte de acordarea liberului de vama, in cazul marfurilor declarate pentru un regim vamal ce implica obligatia de plata a drepturilor.”
Codul penal
„Confiscarea speciala
Art. 112. - (1) Sunt supuse confiscarii speciale:
a) bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala;
b) bunurile care au fost folosite, in orice mod, sau destinate a fi folosite la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
c) bunurile folosite, imediat dupa savarsirea faptei, pentru a asigura scaparea faptuitorului sau pastrarea folosului ori a produsului obtinut, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
d) bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte prevazute de legea penala sau pentru a rasplati pe faptuitor;
e) bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia;
f) bunurile a caror detinere este interzisa de legea penala
(2) In cazul prevazut in alin. (1) lit. b) si lit. c), daca valoarea bunurilor supuse confiscarii este vadit disproportionata fata de natura si gravitatea faptei, se dispune confiscarea in parte, prin echivalent banesc, tinand seama de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce si de contributia bunului la aceasta. Daca bunurile au fost produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii faptei prevazute de legea penala, se dispune confiscarea lor in intregime
(3) In cazurile prevazute in alin. (1) lit. b) si lit. c), daca bunurile nu pot fi confiscate, intrucat nu apartin infractorului, iar persoana careia ii apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul in bani al acestora, cu aplicarea dispozitiilor alin. (2)
(4) Dispozitiile alin. (1) lit. b) nu se aplica in cazul faptelor savarsite prin presa
(5) Daca bunurile supuse confiscarii potrivit alin. (1) lit. b)-e) nu se gasesc, in locul lor se confisca bani si bunuri pana la concurenta valorii acestora
(6) Se confisca, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea bunurilor supuse confiscarii, precum si bunurile produse de acestea, cu exceptia bunurilor prevazute in alin. (1) lit. b) si lit. c).”
Codul de procedura penala
„Obiectul si exercitarea actiunii civile
Art. 19. - (1) Actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la raspundere civila delictuala a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul actiunii penale
(2) Actiunea civila se exercita de persoana vatamata sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civila impotriva inculpatului si, dupa caz, a partii responsabile civilmente
(3) Cand persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restransa, actiunea civila se exercita in numele acesteia de catre reprezentantul legal sau, dupa caz, de catre procuror, in conditiile art. 20 alin. (1) si (2), si are ca obiect, in functie de interesele persoanei pentru care se exercita, tragerea la raspundere civila delictuala
(4) Actiunea civila se solutioneaza in cadrul procesului penal, daca prin aceasta nu se depaseste durata rezonabila a procesului
(5) Repararea prejudiciului material si moral se face potrivit dispozitiilor legii civile.”
XI. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegarii
Opinia judecatorului-raportor este in sensul ca, in privinta infractiunii de contrabanda, in cazul in care bunurile care fac obiectul infractiunii au fost identificate si indisponibilizate in vederea confiscarii, se dispune atat confiscarea bunurilor respective, cat si obligarea inculpatului la plata despagubirilor reprezentand datoria vamala (ce include taxele vamale, dupa caz, accizele si taxa pe valoare adaugata), cu exceptia situatiei in care identificarea si indisponibilizarea au intervenit inainte ca aceste marfuri sa treaca de primul birou vamal situat in interiorul Comunitatii Europene si inainte de acordarea liberului de vama.
XII. Inalta Curte de Casatie si Justitie
Examinand sesizarea formulata de Curtea de Apel Galati in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorul-raportor si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, retine urmatoarele:
A. Cu privire la admisibilitatea sesizarii
In conformitate cu dispozitiile art. 475 din Codul de procedura penala: „Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca exista o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective si asupra careia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata.”
Sunt indeplinite toate conditiile prevazute de art. 475 din Codul de procedura penala, deoarece:
Sunt indeplinite toate conditiile prevazute de art. 475 din Codul de procedura penala, deoarece:
- un complet de judecata al Curtii de Apel Galati, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, a constatat ca exista o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective; in acest sens, Curtea de Apel Galati este investita cu solutionarea apelurilor declarate de Parchet si partea civila, prin care se solicita obligarea inculpatului la plata despagubirilor civile, concomitent cu mentinerea solutiei de confiscare a bunurilor, pronuntata de instanta de fond, ceea ce implica transarea problemei de drept ce face obiectul intrebarii prealabile;
- pana in prezent, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat, printr-o hotarare prealabila sau printr-un recurs in interesul legii, asupra chestiunii de drept;
- chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
B. Referitor la chestiunea de drept a carei dezlegare se solicita
• Actiunea civila alaturata actiunii penale in cazul infractiunii de contrabanda. Admisibilitate In concordanta cu doctrina penala si, asa cum se retine in considerentele Deciziei in interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014, obiectul juridic al infractiunii de contrabanda (a se vedea norma de incriminare la punctul X de mai sus) este unul complex, deoarece se apara atat regimul administrarii impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat, cat si regimul frontierei de stat. Obiectul juridic complex al infractiunii de contrabanda apare ca evident prin comparare cu infractiunea prevazuta in art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei, aprobata cu modificari prin Legea nr. 243/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit caruia prin infractiune de frontiera se intelege fapta prevazuta de lege ca infractiune, savarsita in scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, marfurilor sau altor bunuri. Atat infractiunea prevazuta de art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 243/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cat si infractiunea de contrabanda presupun o conduita ilicita comuna, descrisa ca atare in elementul material din continutul constitutiv. In plus, infractiunea de contrabanda are in vedere un scop specific, si anume sustragerea de la plata taxelor datorate statului. Astfel, art. 8 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 243/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede ca trecerea frontierei de stat a mijloacelor de transport, marfurilor si altor bunuri se face cu respectarea legilor care reglementeaza regimul vamal. Obligatiile fiscale definite in art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005, cu modificarile ulterioare, („obligatii fiscale sunt obligatiile prevazute de Codul fiscal si de Codul de procedura fiscala ”) includ taxele vamale prevazute de Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare. Taxele vamale sunt incluse in Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Codul de procedura fiscala), in art. 1 alin. (2) prevazandu-se ca prezentul cod se aplica si pentru administrarea drepturilor vamale, iar in art. 2 alin. (2), ca prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat. TVA si accizele intra la bugetul general consolidat al Romaniei. Elementul material al infractiunii de contrabanda consta in introducerea sau scoaterea din tara, prin orice mijloace, a bunurilor sau a marfurilor, prin alte locuri decat cele stabilite pentru control vamal, ori introducerea sau scoaterea din tara prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal. Potrivit art. 4 pct. 18 din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, controlul vamal consta in „acte specifice efectuate de autoritatea vamala pentru a asigura aplicarea corecta a reglementarilor vamale si a altor dispozitii legale privind intrarea, iesirea, tranzitul, transferul si destinatia finala ale marfurilor care circula intre teritoriul vamal al Romaniei si alte tari (...)”. Obiectul material este reprezentat de bunurile care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscand ca acestea provin din contrabanda sau sunt destinate savarsirii acesteia. Subiectul pasiv al infractiunii de contrabanda este intotdeauna statul, ale carui interese sunt afectate prin savarsirea infractiunii. In concluzie, contrabanda - atat in varianta-tip, cat si in forma asimilata - reprezinta o infractiune complexa, prin care se incrimineaza o modalitate specifica de sustragere de la plata taxelor, si anume prin introducerea sau detinerea bunurilor care au intrat in tara cu incalcarea regimului juridic al frontierei (a se vedea, in acest sens, Decizia in interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014). Cu toate acestea, producerea prejudiciului nu este prevazuta de norma de incriminare ca element constitutiv al laturii obiective a infractiunii de contrabanda, asa incat nu este necesara indeplinirea unei atari conditii pentru consumarea infractiunii, contrabanda fiind o infractiune de pericol, si nu de rezultat. Este firesc, caci scopul eludarii sau sustragerii de la plata taxelor vamale nu se realizeaza intotdeauna si, pe cale de consecinta, nu in toate situatiile se produce o paguba in bugetul general consolidat al statului. Urmarea imediata a infractiunii de contrabanda consta intr-o stare de pericol pentru regimul vamal legal si pentru increderea in marfurile care sunt introduse in circuitul comercial. Aceasta nu exclude insa, in anumite ipoteze, producerea unor consecinte concrete, respectiv prejudicierea statului prin eludarea platii taxelor, ca urmare a sustragerii bunurilor sau marfurilor de la controlul vamal. Potrivit art. 19 alin. (1) din Codul de procedura penala, actiunea civila exercitata in cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la raspundere civila delictuala a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul actiunii penale. In mod evident, intre prejudiciul adus bugetului de stat prin neplata datoriei vamale si sustragerea marfurilor sau bunurilor de la vamuire prin oricare dintre actiunile sau inactiunile care constituie elementul material al infractiunii de contrabanda, exista o legatura directa de cauzalitate, ceea ce impune acordarea posibilitatii repararii acestui prejudiciu in cadrul procesului penal. Cererea de despagubiri poate fi admisa de instanta penala, pentru ca insasi fapta prin care sunt cauzate pagubele este incriminata de legea penala, chiar daca producerea prejudiciului nu conditioneaza consumarea infractiunii1. De altfel, prin Decizia in interesul legii nr. I/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 404 din 6 mai 2004, Inalta Curte s-a pronuntat anterior cu privire la o situatie similara, statuand asupra posibilitatii acordarii de despagubiri in cazul infractiunilor complexe, atunci cand intre fapta incriminata si prejudiciu exista legatura de cauzalitate, desi pagubele pretinse nu se circumscriu urmarii imediate prevazute de lege pentru infractiunea dedusa judecatii. Astfel, in considerentele deciziei mai sus mentionate se precizeaza ca „prin limitarea obiectului actiunii civile la daunele cauzate numai de efectele care sunt consecinta la care se face referire neechivoca prin textul legii penale incriminator al faptei deduse judecatii instantei penale, s-ar deturna insusi sensul si scopul unei astfel de actiuni, care consta in asigurarea unei juste si integrale reparari a prejudiciului cauzat. Imperativul bunei administrari a justitiei, care impune exercitarea concomitenta a celor doua actiuni, nu poate permite fragmentarea pretentiilor civile in functie de caracterul direct sau indirect al pagubelor produse, ca urmare a particularitatilor legaturii de cauzalitate dintre actul incriminat si efectele acestuia”. Or, datorita scopului prevazut expres de norma de incriminare, comiterea faptelor ce corespund elementului material al infractiunii de contrabanda este, prin natura sa, generatoare de prejudiciu. Neperceperea sumelor legale cuvenite pentru operatiunile de trecere a bunurilor sau a marfurilor peste frontiera constituie prejudiciu la bugetul statului, taxele vamale fiind instituite in scopul realizarii veniturilor bugetare, dar si ca masuri protectioniste in plan economic. Masura in care sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale si in care se dovedeste existenta si intinderea prejudiciului, inclusiv prin raportare la dispozitiile legale specifice stabilirii datoriei vamale, vizeaza temeinicia actiunii in pretentii exercitate de statul roman si nu afecteaza admisibilitatea actiunii civile alaturate actiunii penale in cazul infractiunii de contrabanda. • Masura confiscarii Spre deosebire de obligarea inculpatului la plata despagubirilor, care se intemeiaza pe raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie si are ca scop dezdaunarea persoanei prejudiciate prin faptul culpabil ce corespunde infractiunii deduse judecatii, confiscarea este o masura de siguranta si constituie o sanctiune de drept penal ce are drept scop inlaturarea unei stari de pericol si prevenirea comiterii altor fapte prevazute de legea penala. In ambele cazuri, patrimoniul persoanei culpabile se diminueaza corelativ cu trecerea in patrimoniul statului a unor bunuri sau valori, insa cele doua masuri au o natura, temeiuri juridice si scopuri diferite, asa incat pot coexista. Este diferit si obiectul celor doua masuri: in cazul confiscarii este vorba despre bunurile de contrabanda, pe cand obligatia de despagubire are in vedere taxele vamale calculate la valoarea acestor bunuri. Confiscarea speciala isi pastreaza caracterul de sanctiune penala si atunci cand bunurile nu se gasesc pentru a fi confiscate in natura si se dispune confiscarea prin obligarea la plata echivalentului banesc al acestora. Pe cand obligarea la plata unei sume de bani echivalente valorii bunurilor supuse confiscarii este o masura de siguranta, ca si confiscarea speciala a bunurilor, careia i se substituie, obligarea la plata taxelor vamale aferente bunurilor care au constituit obiectul infractiunii de contrabanda, daca acestea nu se mai gasesc, este o sanctiune materiala bazata pe dispozitiile civile, dar si pe cele ce reglementeaza obligatiile fiscale. In concluzie, datoria vamala nu se confunda cu confiscarea speciala, chiar daca aceasta din urma se dispune prin obligarea la plata echivalentului bunurilor care nu pot fi confiscate in natura. Referitor la temeiul confiscarii, se constata ca Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, nu contine prevederi exprese in cazul comiterii infractiunii de contrabanda. Anterior, art. 277 din legea mai sus mentionata prevedea obligatia confiscarii echivalentului in lei a marfurilor sau a altor bunuri care au facut obiectul infractiunii, in cazul in care acestea nu se mai gasesc, iar pentru situatia bunurilor sechestrate se aplicau dispozitiile generale ale confiscarii speciale, respectiv art. 118 din Codul penal anterior. Dispozitia legala din legea speciala a fost abrogata prin art. 82 pct. 4 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, cu modificarile ulterioare, fara a se putea ajunge la concluzia ca, odata cu intrarea in vigoare a noului Cod penal, legiuitorul a manifestat vointa de a exclude de la confiscare bunurile de contrabanda. Pe de o parte, confiscarea este o masura ce decurge din comiterea faptei penale, care declanseaza aplicarea intregului tratament sanctionator de natura penala, inclusiv a dispozitiilor de drept penal substantial cu caracter general, chiar in lipsa unei reglementari speciale (in Codul penal intrat in vigoare la 1 februarie 2014 nu se mai prevede, similar cu art. 362 din Codul penal din 1969, ca dispozitiile din partea generala a Codului penal se aplica si faptelor sanctionate penal prin legi speciale, afara de cazul cand legea dispune altfel). Pe cale de consecinta, sunt pe deplin aplicabile dispozitiile art. 112 din Codul penal in vigoare privind confiscarea speciala. Pe de alta parte, masura confiscarii este in continuare prevazuta - atat de Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, cat si de Regulamentul de aplicare a Codului vamal - pentru situatii de incalcare mai usoara a dispozitiilor referitoare la importul si exportul de bunuri. Astfel, autoritatea vamala este indrituita sa procedeze la retinerea bunurilor in vederea confiscarii in cazul in care, dupa acordarea liberului de vama, bunurile nu au fost preluate in cadrul termenului legal sau cand nu s-a acordat liberul de vama, pentru alte situatii decat comiterea de infractiuni [art. 96 alin. (1) din Legea nr. 86/2006], precum si in cazul comiterii de contraventii [art. 280 alin. (3) din aceeasi lege]. De asemenea, art. 653 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 707/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal in cazul in care contraventia prevazuta la alin. (1) lit. a) are ca obiect produse accizabile, iar art. 6531 se refera la confiscarea mijloacelor de transport daca la savarsirea contraventiilor prevazute la art. 651-653 sunt folosite mijloace de transport modificate in scopul disimularii marfurilor sau bunurilor. In toate cazurile, masura confiscarii este dispusa de autoritatea vamala. Cu atat mai mult, in cazul comiterii infractiunii de contrabanda, masura confiscarii poate fi dispusa. • Posibilitatea de a dispune confiscarea bunurilor cumulativ cu obligarea inculpatului la plata datoriei vamale. Corelatia intre masura confiscarii si stingerea datoriei vamale Coexistenta masurii confiscarii si a obligarii inculpatului la despagubiri civile se intemeiaza, asadar, pe natura juridica compatibila a celor doua masuri. Admitand ca infractiunea de contrabanda este o infractiune de pericol, nu se poate ignora faptul ca este si o infractiune susceptibila sa produca un prejudiciu material, prin neplata taxelor pe care bugetul public le-ar fi incasat in cazul unei operatiuni legale. Chiar daca prin aplicarea cumulativa a confiscarii si a obligarii la despagubiri civile se ajunge la o dubla sanctionare din punct de vedere material pentru aceeasi activitate infractionala, aceasta este justificata de diferentele existente intre cele doua masuri, fapta inculpatului constituind atat temei al raspunderii penale, cat si temei al raspunderii civile delictuale. Confiscarea bunurilor nu inlatura si nici nu inlocuieste plata sumelor datorate cu titlu de taxe si impozite catre stat. Confiscarea bunurilor ce au facut obiectul infractiunii de contrabanda nu echivaleaza cu stingerea datoriei vamale. Faptul ca, prin confiscare, bunurile nu mai intra in circuitul economic, nu influenteaza acordarea despagubirilor, cumularea celor doua masuri avand un fundament legal, intemeiat pe ratiuni de politica penala, atat la nivel statal, cat si la nivel comunitar, de combatere a practicilor evazioniste, in general, si a contrabandei, in mod special, motiv pentru care nu se poate considera ca statul ar realiza o imbogatire fara just temei.
Potrivit art. 4 pct. 13 din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, datoria vamala reprezinta obligatia unei persoane de a plati cuantumul drepturilor de import sau de export.
In conformitate cu art. 224 din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, datoria vamala la import ia nastere si prin introducerea ilegala pe teritoriul vamal al Romaniei a marfurilor supuse drepturilor de import, mai precis, chiar in momentul in care marfurile sunt introduse ilegal, iar debitori in aceste cazuri sunt: persoana care introduce ilegal marfurile in cauza, orice persoana care a participat la introducerea ilegala a marfurilor si care stia sau ar fi trebuit sa stie ca o astfel de introducere este ilegala, orice persoana care a cumparat sau a detinut marfurile in cauza si care stia sau ar fi trebuit sa stie, in momentul achizitionarii sau primirii marfurilor, ca acestea au fost introduse ilegal.
De asemenea, potrivit art. 232 din aceeasi lege, datoria vamala la export ia nastere si prin scoaterea marfurilor supuse drepturilor de export de pe teritoriul vamal al Romaniei fara declaratie vamala, datoria vamala se naste in momentul in care marfurile parasesc efectiv teritoriul vamal, iar debitorul este persoana care a scos marfurile, precum si orice persoana care a participat la aceasta operatiune si care cunostea sau ar fi trebuit sa cunoasca faptul ca nu s-a depus o declaratie vamala, desi aceasta ar fi trebuit sa fie depusa.
Regula prevazuta de art. 237 din aceeasi lege este aceea ca determinarea cuantumului drepturilor de import sau export se face pe baza elementelor de taxare din momentul nasterii datoriei vamale.
Rezulta ca, in cazul infractiunii de contrabanda (ca forma frauduloasa de introducere pe teritoriul vamal a bunurilor si marfurilor), prejudiciul se produce in momentul in care marfurile sunt introduse ilegal sau, dupa caz, in momentul in care marfurile parasesc efectiv teritoriul vamal al Romaniei, pentru nasterea datoriei vamale si pentru calculul acesteia, implicit, pentru existenta prejudiciului cauzat statului roman, nefiind relevanta punerea in circulatie a bunurilor sau a marfurilor. Un alt argument in defavoarea acordarii de despagubiri a fost modalitatea de reglementare a confiscarii prin echivalent, in materia contraventiilor. Dimpotriva, se constata ca si aceste dispozitii intaresc concluzia posibilitatii aplicarii concomitente a celor doua masuri. Intr-adevar, comparand dispozitiile din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, cu cele ale Regulamentului de aplicare a Codului vamal al Romaniei, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 707/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, se constata ca fapte similare, constand in sustragerea de la controlul vamal a oricaror bunuri sau marfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal, pot constitui, dupa caz, infractiunea de contrabanda sau contraventia de contrabanda, in functie de valoarea bunurilor sau de frecventa faptelor intr-o anumita unitate de timp. Astfel, conform art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, constituie, de asemenea, infractiunea de contrabanda:
a) introducerea in sau scoaterea din tara prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, daca valoarea in vama a bunurilor sau a marfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei in cazul produselor supuse accizelor si mai mare de 40.000 lei in cazul celorlalte bunuri sau marfuri;
b) introducerea in sau scoaterea din tara, de doua ori in decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, daca valoarea in vama a bunurilor sau a marfurilor sustrase este mai mica de 20.000 lei in cazul produselor supuse accizelor si mai mica de 40.000 lei in cazul celorlalte bunuri sau marfuri. Potrivit art. 653 alin. (1) lit. a) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 707/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 la 8.000 lei, sustragerea de la controlul vamal a oricaror bunuri sau marfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. In acest caz, bunurile se confisca. Potrivit art. 654 din acelasi Regulament: „In cazul contraventiilor prevazute la art. 653 lit. a)-c), atunci cand marfurile nu mai pot fi identificate, contravenientul este obligat la plata unei sume egale cu valoarea in vama a acestora, la care se adauga drepturile de import si alte drepturi legal datorate reprezentand impozite si taxe ce se stabilesc la punerea in libera circulatie a marfurilor. Aceasta masura are acelasi efect juridic ca si confiscarea marfurilor in ceea ce priveste stingerea datoriei vamale.”
Conform art. 4 pct. 14 din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, drepturile de import sunt: a) taxele vamale si taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de platit la importul de marfuri; b) taxele agricole si alte taxe la import introduse prin reglementarile privind politica agricola sau prin reglementarile specifice aplicabile anumitor marfuri rezultate din transformarea produselor agricole, daca este cazul.
Conform art. 4 pct. 14 din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, drepturile de import sunt: a) taxele vamale si taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de platit la importul de marfuri; b) taxele agricole si alte taxe la import introduse prin reglementarile privind politica agricola sau prin reglementarile specifice aplicabile anumitor marfuri rezultate din transformarea produselor agricole, daca este cazul.
Rezulta, asadar, ca suma confiscata in cazul contraventiilor nu include doar contravaloarea bunurilor neidentificate, ci si valoarea tuturor taxelor datorate pentru importul marfurilor.
Aceasta corespunde situatiei din cauzele penale ce au ca obiect infractiunea de contrabanda, in care se poate dispune confiscarea bunurilor (sau a echivalentului in lei), cumulativ cu obligarea inculpatului la despagubiri generate de eludarea regimului vamal. In realitate, este vorba despre aceleasi valori care se fac venit la bugetul de stat, ceea ce difera fiind natura masurilor dispuse pentru partea care reprezinta datoria vamala (confiscare in cazul contraventiilor, despagubiri civile in cazul infractiunii de contrabanda). Or, daca atunci cand fapta este mai putin grava, constituind contraventie, confiscarea marfurilor se aplica concomitent cu obligarea legala la plata sumelor reprezentand datoria vamala, cu atat mai mult, atunci cand fapta este mai grava, constituind infractiune, se impune aplicarea concomitenta a celor doua masuri2.
Singurul caz de stingere a datoriei vamale prin confiscare este reglementat de art. 256 alin. (1) lit. d) si alin. (2) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, si vizeaza numai „situatiile care s-au produs inainte de acordarea liberului de vama, in cazul marfurilor declarate pentru un regim vamal ce implica obligatia de plata a drepturilor”. Toate dispozitiile referitoare la definirea, nasterea si stingerea datoriei vamale, precum si la definirea debitorilor din legea interna corespund dispozitiilor comunitare, respectiv art. 4 pct. 9, art. 202 si art. 233 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92, cu modificarile ulterioare. Potrivit mentiunilor din finalul Legii nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, Codul vamal roman asigura aplicarea regulamentului comunitar mai sus mentionat. Orice nelamuriri cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor comunitare, dar si a dispozitiilor interne au fost inlaturate prin deciziile pronuntate de Curtea de Justitie a Uniunii Europene, obligatorii pentru instantele interne. Chiar daca nu se refera la situatii de fapt identice cu cele specifice infractiunii de contrabanda, deciziile respective, de interpretare a prevederilor comunitare, sunt relevante pentru problema de drept ce trebuie dezlegata.
Pe cale de consecinta, pentru a stabili, in cazul infractiunii de contrabanda, incidenta cauzei de stingere a datoriei vamale - ce are ca efect exonerarea inculpatului de la plata despagubirilor -, respectiv pentru interpretarea sintagmei din norma interna [art. 256 alin. (1) lit. d) si alin. (2) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare] „stingerea datoriei vamale (...) opereaza numai daca situatiile s-au produs inainte de acordarea liberului de vama”, trebuie avute in vedere urmatoarele: Conform Hotararii din 2 aprilie 2009, Veli Elshani impotriva Hauptzollamt Linz, C459/07: Art. 202 si art. 233 primul paragraf lit. d) din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2.700/2000 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 noiembrie 2000, trebuie interpretate in sensul ca, pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a marfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunitatii trebuie sa intervina inainte ca aceste marfuri sa treaca de primul birou vamal situat in interiorul acestui teritoriu.
In Cauza C-230/08, Dansk Transport og Logistik impotriva Skatteministeriet, Hotararea din 29 aprilie 2010, Curtea a decis:
In ceea ce priveste interpretarea notiunii „la introducerea ilegala a marfurilor” (punctul 49): „in sensul articolului 202 din Codul vamal, au facut obiectul unei «introduceri ilegale» pe teritoriul vamal al Comunitatii marfurile care, dupa trecerea frontierei terestre externe a Comunitatii, se gasesc pe acest teritoriu dincolo de primul birou vamal, fara sa fi fost transportate spre acel birou vamal si fara sa fi fost prezentate in vama, autoritatile vamale nefiind, prin urmare, instiintate cu privire la introducerea marfurilor respective de persoanele care raspund de executarea acestei obligatii (Hotararea din 2 aprilie 2009, Elshani, C-459/07, Rep, pct. 26)”.
Referitor la stingerea datoriei vamale (pct. 50): art. 202 si art. 233 primul paragraf lit. d) din Codul vamal trebuie interpretate in sensul ca, pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a marfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al Comunitatii trebuie sa intervina inainte ca aceste marfuri sa treaca de primul birou vamal situat in interiorul acestui teritoriu (a se vedea in acest sens Hotararea Elshani, citata anterior, pct. 26). Ratiunea acestei solutii este explicata de Curte, care precizeaza (pct. 51 si 52): „O astfel de apreciere este justificata, pe de o parte, de faptul ca punerea sub sechestru cu confiscarea marfurilor cu ocazia introducerii ilegale a acestora, prevazuta la articolul 233 primul paragraf litera d) din Codul vamal, constituie o cauza de stingere a datoriei vamale care trebuie sa faca obiectul unei interpretari stricte (a se vedea Hotararea Elshani, citata anterior, pct. 30). Astfel, acest articol raspunde necesitatii de a proteja resursele proprii ale
Comunitatii, obiectiv caruia nu i se poate aduce atingere prin instituirea unor noi cauze de stingere a datoriei vamale (a se vedea in acest sens Hotararea din 14 noiembrie 2002, SPKR, C-112/01, Rec., p. I-10655, punctul 31, si Hotararea Elshani, citata anterior, pct. 31). Pe de alta parte, prezenta pe teritoriul vamal al Comunitatii a unor marfuri introduse ilegal presupune, in sine, un risc foarte ridicat ca aceste marfuri sa fie in final integrate in circuitul economic al statelor membre si ca, din momentul in care marfurile au trecut de zona in care se afla primul birou vamal situat in interiorul acestui teritoriu, sa existe mai putine sanse ca acestea sa fie descoperite in mod fortuit de autoritatile vamale in cadrul unor controale inopinate (Hotararea Elshani, citata anterior, pct. 32).
Rezulta de aici ca punerea sub sechestru a unor astfel de marfuri, insotita de confiscarea simultana sau ulterioara a acestora in sensul art. 233 primul paragraf lit. d) din Codul vamal, nu se poate traduce prin stingerea datoriei vamale decat daca aceasta punere sub sechestru a fost efectuata inainte ca marfurile respective sa depaseasca zona in care se afla primul birou vamal situat in interiorul teritoriului vamal al Comunitatii (pct. 53)”. Aceasta ipoteza, reglementata si de art. 256 alin. (1) lit. d) si alin. (2) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, este aplicabila in cazul infractiunii de contrabanda, atat pentru varianta prevazuta de art. 270 alin. (2) lit. a) si b) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare - introducerea sau scoaterea din tara a bunurilor sau marfurilor, prin locurile stabilite pentru control vamal - cat si pentru varianta reglementata de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare - introducerea sau scoaterea din tara a bunurilor sau marfurilor, prin alte locuri decat cele stabilite pentru control vamal - chiar daca in ultima situatie este exclusa de plano acordarea liberului de vama de catre autoritatile statale. Ratiunea este insa aceeasi ca si in cazul identificarii si sechestrarii bunurilor inainte de acordarea liberului de vama, cand sustragerea se face in locurile stabilite pentru controlul vamal, si anume ca bunurile sau marfurile respective, supuse unui regim vamal, nu au patruns efectiv pe teritoriul statului (nu au fost identificate dupa trecerea frontierei - a se vedea Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene mai sus citata), ci doar s-a incercat introducerea frauduloasa a acestora, asa incat nu s-au creat conditiile pentru comercializare sau valorificare, in detrimentul dreptului statului de a controla activitatea de import si de a percepe taxele si impozitele aferente. Conform art. 275 din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, tentativa la infractiunile prevazute la art. 270-274 se pedepseste, deci este posibil ca si in cazul variantei reglementate de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare - introducerea marfurilor prin alte locuri decat cele destinate controlului vamal - inculpatul sa fie prins inainte ca aceste marfuri sa fi depasit frontiera de stat, bunurile sau marfurile fiind identificate si sechestrate la acest moment, respectiv cu ocazia introducerii ilegale si nu dupa ce a reusit introducerea lor ilegala (in acest sens, Hotararea din 29 aprilie 2010, Cauza C-230/08, Dansk Transport og Logistik impotriva Skatteministeriet, pct. 58). In atare situatie, pentru aceeasi ratiune ca si in cazul variantei prevazute de art. 270 alin. (2) lit. a) si b) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, daca marfurile respective, supuse unui regim vamal, nu au patruns efectiv pe teritoriul statului (nu au fost identificate dupa trecerea frontierei), datoria vamala nu s-a nascut si nu se datoreaza, neputand fi acordate despagubiri, caz in care se dispune doar confiscarea bunurilor sechestrate. In egala masura, excluderea de plano a acordarii liberului de vama pentru varianta prevazuta de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, nu poate fi folosita drept argument pentru inaplicabilitatea, in acest caz, a restrictiei prevazute de art. 256 alin. (2) din aceeasi lege, in sensul ca stingerea datoriei vamale intervine doar pentru situatiile care s-au produs inainte de acordarea liberului de vama, cu consecinta exonerarii inculpatului de la plata despagubirilor, in toate cazurile in care infractiunea se comite prin alte locuri decat cele stabilite pentru controlul vamal. Ambele variante normative ale infractiunii de contrabanda (introducerea sau scoaterea din tara a bunurilor sau marfurilor, prin alte locuri stabilite pentru control vamal, respectiv prin locurile stabilite pentru controlul vamal) corespund notiunii de „introducere ilegala a marfurilor” explicitata prin Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene din 29 aprilie 2010 mai sus mentionata, ca situatie in care bunurile sau marfurile au fost neregulat introduse pe teritoriul vamal al Comunitatii, fiind identificate si sechestrate fara sa fi fost prezentate in vama. In concluzie, diferentierea de orice tip intre cele doua variante alternative ale infractiunii de contrabanda ar determina solutii diferite pentru situatii similare, inacceptabile din perspectiva principiului egalitatii de tratament juridic. Sintetizand, dispozitiile art. 256 alin. (1) lit. d) si alin. (2) din Legea 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la stingerea datoriei vamale in cazul confiscarii, sunt de stricta interpretare si nu opereaza in celelalte cazuri, respectiv daca s-a reusit trecerea frauduloasa a marfurilor sau a bunurilor peste frontiera de stat [si anume: din momentul in care au iesit din zona in care se afla primul birou vamal - pentru varianta prevazuta de art. 270 alin. (2) lit. a) si b) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare; dupa trecerea frontierei - pentru varianta reglementata de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare]. In aceasta situatie, marfurile si bunurile au depasit granita statala, asa incat se produc toate consecintele legale, iar confiscarea marfurilor nu are drept efect stingerea datoriei vamale, fiind posibila cumularea masurii confiscarii cu obligarea inculpatului la plata despagubirilor.
Important este faptul generator al datoriei vamale (inclusiv al accizei si al taxei pe valoarea adaugata), care este explicitat prin Hotararea din 29 aprilie 2010 a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, C-230/08, Dansk Transport og Logistik impotriva Skatteministeriet (pct. 1, 2 si 3 din concluziile finale), rezultand ca este vorba despre introducerea efectiva a bunurilor si marfurilor pe teritoriul vamal, facandu-se diferenta intre doua situatii:
- marfurile sunt puse sub sechestru in momentul introducerii acestora pe teritoriul vamal al Comunitatii (echivalent: inainte de a iesi din primul birou vamal, pct. 73 si 85 din hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene citata), caz in care se dispune doar confiscarea;
- marfurile sunt puse sub sechestru dupa ce au fost introduse ilegal pe acest teritoriu (echivalent: din momentul in care acestea au depasit zona in care se afla primul birou vamal - pct. 72 din hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene citata), caz in care se poate dispune atat confiscarea, cat si obligarea la plata despagubirilor. Bineinteles, in toate cazurile, instanta trebuie sa analizeze indeplinirea cumulativa a tuturor conditiilor de temeinicie pentru aplicarea celor doua masuri. Trebuie avuta in vedere si imprejurarea ca, potrivit dispozitiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare: „Sunt asimilate infractiunii de contrabanda si se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, detinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea si vanzarea bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscand ca acestea provin din contrabanda sau sunt destinate savarsirii acesteia.”
Drept urmare, in cazul infractiunii de contrabanda, sunt asimilate autoratului unele forme ale participatiei penale, iar pe de alta parte, infractiunea de tainuire este absorbita in infractiunea de contrabanda, ceea ce produce efecte nu numai sub aspectul laturii penale, ci si referitor la solutionarea laturii civile. In ce priveste intinderea prejudiciului, in concordanta cu dispozitiile art. 4 pct. 13, 14 si 15 din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu art. 1, art. 2 alin. (1) lit. f) si g), titlul VI (Taxa pe valoarea adaugata) si titlul VII (Accize si alte taxe speciale) din Codul fiscal, se constata ca datoria vamala include, pe langa taxele vamale, si accizele, si TVA-ul, acestea din urma reprezentand „taxe cu efect echivalent”. Aceasta concluzie a fost exprimata, de altfel, si prin cele doua decizii ale Curtii de Justitie a Uniunii Europene mai sus mentionate (C-459/07, Veli Elshani impotriva Hauptzollamt Linz; Cauza C-230/08, Dansk Transport og Logistik impotriva Skatteministeriet), dar si prin Hotararea din 1 iulie 1969, Cauza 24/68, Comisia Comunitatilor Economice Europene impotriva Republicii Italiene, prin care au fost clarificate si chestiunile referitoare la „taxa cu efect echivalent”, precum si cele vizand momentul nasterii si stingerii obligatiei de plata a accizei si a taxei pe valoarea adaugata, dupa cum punerea sub sechestru a marfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al Comunitatii a intervenit inainte sau dupa ce aceste marfuri au trecut de primul birou vamal. In acelasi sens, trebuie mentionata Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014), prin care s-a admis recursul in interesul legii si s-a stabilit ca: „Fapta de a detine in afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcarii, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, peste limitele prevazute de lege, cunoscand ca acestea provin din contrabanda, constituie infractiunea prevazuta in art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei.” Decizia prezinta relevanta pentru problema de drept ce face obiectul cauzei de fata din perspectiva considerentelor, caci unul dintre argumentele aduse de parchet pentru solutia contrara deciziei, respectiv faptul ca, in cadrul procesului penal ce are ca obiect infractiunea de contrabanda, nu ar putea fi recuperate toate sumele datorate statului (taxe vamale, accize, TVA), a fost combatut, facandu-se referire atat la jurisprudenta interna, cat si la cea a Curtii Europene de Justitie („Hotararile din 3 martie 2005, Papismedov si altii, C-195/03; din 2 aprilie 2009, Veli Elshani, C-459/07; din 4 martie 2004, Viluckas si Jonusas, C-238/02 si C-246/02; din 29 aprilie 2010, Dansk Transport og Logistik, C-230/08”). Per a contrario, in cazul infractiunii de contrabanda, actiunea civila exercitata pentru recuperarea prejudiciului produs prin neplata taxelor vamale este admisibila si, pe calea acesteia, pot fi recuperate in totalitate taxele datorate pentru importul de marfuri, respectiv taxele vamale, dupa caz, inclusiv accizele si taxa pe valoarea adaugata. Pentru motivele aratate, in temeiul art. 475 si art. 477 din Codul de procedura penala,
Drept urmare, in cazul infractiunii de contrabanda, sunt asimilate autoratului unele forme ale participatiei penale, iar pe de alta parte, infractiunea de tainuire este absorbita in infractiunea de contrabanda, ceea ce produce efecte nu numai sub aspectul laturii penale, ci si referitor la solutionarea laturii civile. In ce priveste intinderea prejudiciului, in concordanta cu dispozitiile art. 4 pct. 13, 14 si 15 din Legea nr. 86/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu art. 1, art. 2 alin. (1) lit. f) si g), titlul VI (Taxa pe valoarea adaugata) si titlul VII (Accize si alte taxe speciale) din Codul fiscal, se constata ca datoria vamala include, pe langa taxele vamale, si accizele, si TVA-ul, acestea din urma reprezentand „taxe cu efect echivalent”. Aceasta concluzie a fost exprimata, de altfel, si prin cele doua decizii ale Curtii de Justitie a Uniunii Europene mai sus mentionate (C-459/07, Veli Elshani impotriva Hauptzollamt Linz; Cauza C-230/08, Dansk Transport og Logistik impotriva Skatteministeriet), dar si prin Hotararea din 1 iulie 1969, Cauza 24/68, Comisia Comunitatilor Economice Europene impotriva Republicii Italiene, prin care au fost clarificate si chestiunile referitoare la „taxa cu efect echivalent”, precum si cele vizand momentul nasterii si stingerii obligatiei de plata a accizei si a taxei pe valoarea adaugata, dupa cum punerea sub sechestru a marfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al Comunitatii a intervenit inainte sau dupa ce aceste marfuri au trecut de primul birou vamal. In acelasi sens, trebuie mentionata Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014), prin care s-a admis recursul in interesul legii si s-a stabilit ca: „Fapta de a detine in afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcarii, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, peste limitele prevazute de lege, cunoscand ca acestea provin din contrabanda, constituie infractiunea prevazuta in art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei.” Decizia prezinta relevanta pentru problema de drept ce face obiectul cauzei de fata din perspectiva considerentelor, caci unul dintre argumentele aduse de parchet pentru solutia contrara deciziei, respectiv faptul ca, in cadrul procesului penal ce are ca obiect infractiunea de contrabanda, nu ar putea fi recuperate toate sumele datorate statului (taxe vamale, accize, TVA), a fost combatut, facandu-se referire atat la jurisprudenta interna, cat si la cea a Curtii Europene de Justitie („Hotararile din 3 martie 2005, Papismedov si altii, C-195/03; din 2 aprilie 2009, Veli Elshani, C-459/07; din 4 martie 2004, Viluckas si Jonusas, C-238/02 si C-246/02; din 29 aprilie 2010, Dansk Transport og Logistik, C-230/08”). Per a contrario, in cazul infractiunii de contrabanda, actiunea civila exercitata pentru recuperarea prejudiciului produs prin neplata taxelor vamale este admisibila si, pe calea acesteia, pot fi recuperate in totalitate taxele datorate pentru importul de marfuri, respectiv taxele vamale, dupa caz, inclusiv accizele si taxa pe valoarea adaugata. Pentru motivele aratate, in temeiul art. 475 si art. 477 din Codul de procedura penala,
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
DECIDE:
Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Galati - Sectia penala si pentru cauze cu minori in dosarul nr. 612/1/2015, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept „daca in privinta infractiunii de contrabanda, in cazul in care bunurile care fac obiectul infractiunii au fost identificate si indisponibilizate in vederea confiscarii, se va dispune atat confiscarea bunurilor respective, cat si obligarea autorului/autorilor la plata taxe lor vamale, a accizelor si a taxei pe valoare adaugata, calculate prin raportare la valoarea in vama a bunurilor confiscate ori se va dispune doar confiscarea bunurilor respective”.
Stabileste ca, in cazul infractiunii de contrabanda prevazute de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, se impune luarea masurii de siguranta a confiscarii speciale a bunurilor sau marfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al Romaniei, concomitent cu obligarea inculpatilor la plata sumelor reprezentand datoria vamala, numai in ipoteza in care acestea au trecut de primul birou vamal situat pe teritoriul vamal comunitar fara sa fi fost prezentate in vama si transportate spre acest birou vamal.
Obligatorie de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedur a penala. Pronuntata in sedinta publica, astazi, 22 aprilie 2015.
PRESEDINTELE SECTIEI PENALE A INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE judecator MIRELA SORINA POPESCU
Magistrat-asistent, Mihaela Ivanus
Note de subsol
1 G. Tudor, Consecinte ale incriminarii contrabandei in contextul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Stingerea datoriei vamale prin confiscarea marfurilor care fac obiectul infractiunii, in Curierul judiciar nr. 4/2013.
2 N. Carlescu, Evaziunea fiscala. Comentarii si exemple practice, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2012, pag. 56.
Laurentiu2016
Comentarii articol (0)