OUG nr. 24/2015 - modificarea Legii nr. 135/2010 - Codul de procedura penala

Avand in vedere faptul ca in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 419 din 12 iunie 2015 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 361 din 7 mai 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 218-222 si art. 241 alin. (1¹) lit. a) din Codul de procedura penala, prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 222 din Codul de procedura penala, luand in considerare ca, potrivit deciziei mentionate, Curtea Constitutionala a subliniat ca nereglementarea termenelor pentru care poate fi dispusa masura si nereglementarea duratei maxime a arestului la domiciliu in procedura de camera preliminara si de judecata in prima instanta, „sunt neconstitutionale, de vreme ce organele judiciare pot dispune masura arestului la domiciliu pentru perioade nelimitate de timp, pe cale de consecinta fiind restrans, in mod nelimitat temporal, exercitiul drepturilor si libertatilor fundamentale vizate de continutul acestei masuri”, observand ca declararea ca neconstitutionala a acestor dispozitii legale impune adaptarea de urgenta a legislatiei la exigentele deciziei Curtii Constitutionale anterior mentionate, pentru a preveni afectarea proceselor penale in curs si pentru a se realiza cadrul normativ necesar aplicarii institutiei arestului la domiciliu in faza de camera preliminara sau in cursul judecatii in prima instanta, in limite si coordonate constitutionale, tinand cont de faptul ca toate aspectele sus mentionate vizeaza interesul public si constituie o situatie extraordinara a carei reglementare nu poate fi amanata, neadoptarea prezentului act normativ producand consecinte negative asupra proceselor penale, prin imposibilitatea aplicarii institutiei arestului la domiciliu in fazele procesuale ale camerei preliminare, respectiv judecatii in fond, in lipsa unor corective legislative care sa aduca aceasta institutie in limitele constitutionale, astfel cum au fost acestea impuse prin decizia Curtii Constitutionale, in sensul de a institui un termen cert si rezonabil astfel incat restrangerea exercitiului unor drepturi fundamentale sa nu depaseasca in nicio situatie limite rezonabile si necesare intr-o societate democratica, iar masura arestului la domiciliu sa respecte cerintele de proportionalitate asa cum au fost acestea cristalizate in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, in temeiul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata,

Guvernul Romaniei adopta prezenta ordonanta de urgenta.

Art. I. - Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica dupa cum urmeaza:

1. La articolul 207, alineatul (6) va avea urmatorul cuprins: „(6) In tot cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara, din oficiu, verifica periodic, dar nu mai tarziu de 30 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive si a masurii arestulu i la domiciliu sau daca au aparut temeiuri noi, care sa justifice mentinerea acestor masuri. Dispozitiile alin. (2)-(5) se aplica in mod corespunzator.”

2. La articolul 208, alineatul (4) va avea urmatorul cuprins: „(4) In tot cursul judecatii, instanta, din oficiu, prin incheiere, verifica periodic, dar nu mai tarziu de 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat mentinerea masurii arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu dispuse fata de inculpat sau daca au aparut temeiuri noi, care sa justifice mentinerea acestor masuri.”

3. Articolul 222 va avea urmatorul cuprins: Durata arestului la domiciliu „Art. 222. - (1) In cursul urmaririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durata de cel mult 30 de zile.
(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit in cursul urmaririi penale, numai in caz de necesitate, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii sau au aparut temeiuri noi, fiecare prelungire neputand sa depaseasca 30 de zile.
(3) In cazul prevazut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savarsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati este sesizat in vederea prelungirii masurii de catre procuror, prin propunere motivata, insotita de dosarul cauzei, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea duratei acesteia.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati, sesizat potrivit alin. (4), fixeaza termen de solutionare a propunerii procurorului, in camera de consiliu, mai inainte de expirarea duratei arestului la domiciliu si dispune citarea inculpatului.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului prin incheiere motivata.
(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala in termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestatiei.
(9) Durata maxima a masurii arestului la domiciliu, in cursul urmaririi penale, este de 180 de zile.
(10) Durata privarii de libertate dispusa prin masura arestului la domiciliu nu se ia in considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive a inculpatului in cursul urmaririi penale.
(11) Dispozitiile art. 219 alin. (4)-(6) se aplica in mod corespunzator.
(12) In procedura de camera preliminara si in cursul judecatii, masura arestului la domiciliu poate fi dispusa pe o perioada de cel mult 30 de zile. Dispozitiile art. 239 se aplica in mod corespunzator.”.

PRIM-MINISTRU INTERIMAR, GABRIEL OPREA

Contrasemneaza:
Ministrul justitiei, Robert Marius Cazanciuc

Bucuresti, 30 iunie 2015.
Nr. 24.