Tribunalul Timis a decis ca autoritatea publica fiscala nu poate deroga de la interesul public ocrotit de Legea nr. 544/2001

Articol scris de Lacatus Igor, avocat

Intr-o speta, Tribunalul Timis a hotarat ca, in conformitate cu prevederile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 544/2001, instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica sa furnizeze informatiile de interes public solicitate de reclamant prin adresa din 13.10.2014, in situatia in care institutia parata nu a dat curs solicitarii reclamantului de comunicare a informatiilor de interes public, in termenul prevazut de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 si nici nu a comunicat un eventual refuz motivat, situatie in care devin incidente dispozitiile art. 22 alin. 1 din lege.

Prin actiune, reclamantul a solicitat obligarea Directiei Regionale a Finantelor Publice Timisoara – Administratia Judeteana a Finantelor Publice Timis sa furnizeze informatii de interes public, solicitate de reclamant prin adresa din 13.10.2014 intemeiate pe Legea nr. 544/2001. Furnizarea de informatii a avut ca subiect de interes public local si nu numai, contributiile de asigurari sociale obligatorii, in special, cele de sanatate datorate de persoane fizice, avand in vedere preluarea responsabilitatii colectarii si administrarii acestor contributii de catre institutia financiar – fiscala, urmare a modificarilor legislative intervenite prin O.U.G. nr. 125/2011. Institutia publica nu a raspuns la solicitarea reclamantului in interiorul termenului prevazut de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, caz in care reclamantul considerandu-se vatamat in dreptul de acces la informatii cu caracter public, s-a adresat cu plangere sectiei de contencios administrativ a Tribunalului Timis.

Demersul reclamantului a avut in vedere posibilitatea legala de a primi raspuns la informatiile publice solicitate conform adresei din 13.10.2014 (publicata in extras) din dubla calitate, respectiv, de cetatean si de contribuabil, subiect fiscal in materie de impozite si contributii datorate de persoanele fizice care dobandeste venituri din activitati independente (in speta, de avocat). In proces, institutia intimata s-a aparat in sensul ca reclamantul nu a facut dovada de persoana vatamata si nu a dovedit un drept sau interes legitim pentru cererea formulata cu privire la informatiile publice, situatie in care, actiunea reclamantului nu a fost dovedita. De altfel, institutia publica a prezentat instantei de recurs, Curtea de Apel Timisoara, care a respins recursul intimatei in ce priveste solicitarea de comunicare a informatiilor publice, mentinand hotararea Tribunalului Timis, ca demersul reclamantului este nejustificat si in mod vadit sicanatoriu. Asadar, autoritatea publica fiscala a invocat in fata instantei ca nu se face vinovata de necomunicarea informatiilor solicitate de reclamant, intrucat in viziunea institutiei s-a aflat in imposibilitatea de a respecta termenele prevazute de Legea nr. 544/2001 si constatate de catre prima instanta ca fiind incalcate, in conditiile in care nu detine informatii statistice cu privire la solicitarile reclamantului, iar instanta de fond nu a avut in vedere complexitatea informatiilor solicitate, numarul de contribuabili din judetul Timis, solicitarile reclamantului implicand centralizarea informatiilor solicitate de la toate birourile, serviciile si structurile care sunt implicate in gestionarea contributiilor debite si accesorii, emiterea actelor de impunere, colectare, executare silita, fisa pe platitor persoane fizice, solutiile privind contestatiile solicitate, stadiu dosare judiciare, cheltuieli de judecata la care a fost obligata institutia, etc.

Asadar, institutia fiscala a motivat ca de fapt nu poate fi obligata la furnizarea de informatii publice pentru ca este in imposibilitate sa le comunice, cu alte cuvinte, Legea nr. 544/2001 nu i se aplica acestei institutii, intrucat ar beneficia de “imunitate de jurisdictie publica in materie de furnizarea informatiilor publice in favoarea contribuabililor/cetatenilor acestei tari”.

Solutia instantei este definitiva si executorie, administratia financiar – fiscala fiind obligata sa faca publice informatiile pe care le-a solicitat reclamantul, respectiv modul de gestionare a creantelor fiscale de catre DGFP Timisoara pe care le-a preluat in anul 2012 de la Casa de Sanatate, constand in contributiile sociale de sanatate aferente PFA-urilor, avocatilor, notarilor etc..

In judetul Timis (si nu numai) este o practica la scara larga potrivit careia, datorita unor erori in sistem, sunt notificati si executati silit „debitori” pentru niste datorii care in realitate nu exista; mai mult, ignorandu-se dovezile de stingere a obligatiilor fiscale prezentate de contribuabili in procedura recursului gratios, urmare a actiunilor in contencios administrativ – fiscal si a contestatiilor la executate, institutia publica cade in pretentii in marea majoritate a litigiilor, fiind obligata la cheltuieli de judecata. Chiar daca instantele anuleaza actele de executare silita, constatand ca nu exista creante fiscale in favoarea institutiei, la scurt timp autoritatea fiscala emite o alta somatie, un alt act de executare, (inclusiv pentru accesorii), creandu-se un lant vicios de natura sa prejudicieze grav drepturile contribuabililor (atat a celor direct implicati, cat si la modul general, avand in vedere ca sunt risipiti bani publici care sunt colectati de la toti contribuabilii acestei tari, fie ca este vorba de persoane fizice sau persoane juridice).

Data fiind hotararea instantei si dupa ce ni se vor comunica informatiile de catre autoritatea publica, prin intermediul portalului AvocatNet.ro, vi le vom putea pune la dispozitie tuturor. Cert este ca Tribunalul Timis a avut in vedere ca de la interesul public ocrotit de Legea nr. 544/2001 nu se poate deroga, indiferent de denumirea si renumele autoritatii publice care refuza sa comunice informatii publice.

Puteti consulta atasat sentinta civila a Tribunalului Timis si adresa reclamantului.