Cum stabilim durata de amortizare pentru un mijloc fix folosit (second-hand)?

Amortizarea unui mijloc fix reprezintă alocarea unei părți din costul de achiziție sau de producție a unui mijloc fix în cheltuielile de exploatare ale perioadei, pe durata normată de utilizare. Amortizarea poate fi calculată prin mai multe metode, cum ar fi metoda liniară, metoda accelerată sau metoda degresivă pe unitatea de produs, iar valoarea lunară este influențată de durata normată de funcționare a activului.

Notă: nu toate metodele de amortizare sunt permise pentru toate activele. De exemplu, construcțiile pot fi amortizate numai liniar iar mijloacele de transport nu pot fi amortizate accelerat.

Pentru achizițiile de active imobilizate noi, durata normată de utilizare este stabilită prin Catalogul mijloacelor fixe adoptat prin HG nr. 2139/2004 cu modificări ulterioare. Prin acest catalog este adoptată de legiuitor durata minimă/maximă în care poate fi amortizat fiscal un activ imobilizat.

Entitatea are dreptul să își stabilească prin politică contabilă proprie perioada de amortizare, respectând intervalul între durata minimă și cea maximă, adoptat prin catalog.

De exemplu, un mijloc de transport persoane din categoria M1 cu masa autorizată de până la 3.500 kg și cu un număr de până la 9 locuri, inclusiv șoferul, poate fi amortizat într-o perioadă de 4-6 ani de la achiziție. Prin politică contabilă proprie, societatea poate să decidă amortizarea fie în perioada de 4 ani, perioadă minimă, fie într-o perioadă de 6 ani, perioada maximă sau într-o perioadă din interiorul intervalului, cum ar fi 5 ani.

Ce se întâmplă în cazul în care se achiziționează active imobilizate ce nu sunt noi? Este obligatorie amortizarea activelor în perioada specificată în catalog?

Secțiunea 3 „Alte precizări” din HG nr. 2139/2004 vine cu câteva prevederi aplicabile mijloacelor fixe folosite (second-hand). Dacă cumpărătorul activelor folosite cunoaște data primei folosințe a activului, în acest caz activul se amortizează pe durata normată rămasă din total perioadă stabilită de catalog. În mod evident, trebuie să existe documente care atestă istoricul activului pentru a fi aplicabilă această prevedere.

În cazul în care activul imobilizat achiziționat a fost deja folosit de terți pe o durată ce a condus la consumarea perioadei normate de amortizare, în acest caz durata de amortizare de la cumpărătorul bunului va fi stabilită de un expert tehnic independent sau de o comisie tehnică.

În cazul în care nu se cunoaște istoricul activului, amortizarea se stabilește în mod similar de către un expert tehnic independent sau de către o comisie tehnică.

În principiu, reținem cele două condiționări, respectiv mijlocul să nu fie nou și să nu se cunoască istoricul activului sau să aibă deja durata normată de utilizare consumată și durata să fie stabilită de un expert tehnic independent sau de o comisie tehnică.

Dacă din punctul de vedere al expertului tehnic, acesta poate fi identificat în lista experților tehnici, în ceea ce privește persoanele ce fac parte din comisia tehnică, legiuitorul a fost sărac în explicații suplimentare, fără să impună o anumită componență. În opinia noastră, această comisie poate fi formată și din persoane din societate ce au cunoștințe tehnice atestate în domeniu.