Din 2016, dispar din Codul fiscal regulile aberante de la impozitul pe spectacole. Cum se va calcula această taxă de anul viitor?

Potrivit Codului fiscal, orice persoană care organizează o manifestare artistică, o competiţie sportivă sau altă activitate distractivă în România are obligaţia de a plăti un impozit pe spectacole.

Impozitul pe spectacole se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia are loc manifestarea artistică, competiţia sportivă sau altă activitate distractivă. 

În prezent, conform reglementărilor fiscale în vigoare până la sfârşitul anului, impozitul pe spectacole se plăteşte lunar până la data de 15, inclusiv, a lunii următoare celei în care a avut loc spectacolul, iar persoanele fizice şi persoanele juridice care organizează manifestări artistice, competiţii sportive sau orice altă activitate distractivă, cu caracter permanent sau ocazional, cu excepţia spectacolelor organizate în scopuri umanitare, au obligaţia depunerii unei declaraţii în acest sens la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale.

De la 1 ianuarie 2016 însă, dată de la care se vor aplica prevederile noului Cod fiscal, impozitul pe spectacol va trebui plătit până cel târziu la data de 10 a lunii următoare celei în care a avut loc evenimentul.

Calculul impozitului

Atât în vechiul Cod fiscal, cât şi în cel nou, ce se va aplica de la anul, este stipulat că impozitul pe spectacole se calculează prin aplicarea cotei de impozit la suma încasată din vânzarea biletelor de intrare şi a abonamentelor. Totodată, cota de impozit este hotărâtă de consiliile locale, după cum urmează:

• până la 2%, în cazul unui spectacol de teatru, ca de exemplu o piesă de teatru, balet, operă, operetă, concert filarmonic sau altă manifestare muzicală, prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau orice competiţie sportivă internă sau internaţională;
• până la 5 % în cazul oricărei alte manifestări artistice decât cele enumerate anterior.

Mai departe, persoanele care datorează impozitul pe spectacole au de îndeplinit următoarele obligaţii:

• să înregistreze biletele de intrare şi/sau abonamentele la compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale care îşi exercită autoritatea asupra locului unde are loc spectacolul;
• să anunţe tarifele pentru spectacol în locul unde este programat să aibă loc spectacolul, precum şi în orice alt loc în care se vând bilete de intrare şi/sau abonamente;
• să precizeze tarifele pe biletele de intrare şi/sau abonamente şi de să nu încaseze sume care depăşesc tarifele precizate pe biletele de intrare şi/sau abonamente;
• să emită un bilet de intrare şi/sau abonament pentru toate sumele primite de la spectatori;
• să asigure, la cererea compartimentului de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale, documentele justificative privind calculul şi plata impozitului pe spectacole;
• să se conformeze oricăror altor cerinţe privind tipărirea, înregistrarea, avizarea, evidenţa şi inventarul biletelor de intrare şi a abonamentelor.

Noul Cod fiscal elimină regulile speciale pentru videoteci şi discoteci

În actualul Cod fiscal, în vigoare din 2003, sunt prevăzute unele reguli speciale de plată a impozitului pe spectacol pentru videoteci şi discoteci.

Concret, dacă acestea organizează o manifestare artistică sau o activitate distractivă, impozitul se stabileşte pentru fiecare zi în care are loc un astfel de eveniment, prin înmulţirea numărului de metri pătraţi ai suprafeţei incintei videotecii sau discotecii cu suma stabilită de consiliul local (în cazul videotecilor, suma este de până la 2 lei, inclusiv, iar în cazul discotecilor, suma este de maximum 3 lei). Mai departe, suma rezultată se înmulteşte cu un coeficient de corecţie corespunzător, stabilit în funţie de rangul localităţii şi prevăzut la art. 275 alin. (3) din Codul fiscal. 

Astfel, unei discoteci din Bucureşti i se poate aplica coeficientul de corecţie maximum prevăzut de actul normativ, şi anume 8, care înmulţit cu 3 (suma maximă stabilită de consiliul local în cazul discotecilor), ar însemna o taxă de 24 de lei pe metru pătrat pe zi de funcționare. Dacă discoteca respectivă dispune, să zicem, de 300 de metri pătraţi, rezultă o taxă pe spectacole de 7.200 de lei pe zi pentru fiecare zi de funcţionare a unităţii respective. 

Dacă mergem mai departe cu acest calcul, realizăm că un contribuabil care desfăşoară o astfel de activitate şi care este deshis zilnic, ar putea fi obligat, conform prevederilor legale în vigoare, la plata unei sume de peste 50.000 de lei pe săptămână sau peste 200.000 de lei într-o lună.

Totuşi, aceste reguli speciale, care vizează videotecile şi discotecile şi care sunt considerate absurde de către proprietari, nu se mai regăsesc în cuprinsul noului Cod fiscal, ale cărui prevederi vor intra în vigoare din prima zi a anului următor. 

În altă ordine de idei, noul act normativ păstrează dispoziţiile conform cărora, la fel ca şi până acum, contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor sau cazinourilor, sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% din veniturile înregistrate.