Accidente, încercări de fraudă împotriva companiilor de asigurări şi numeroase alte imagini mai mult sau mai puţin interesante sunt preluate de pe camerele cu care maşinile ruseşti sunt echipate obligatoriu, conform cerinţelor firmelor de asigurări.
Care este rolul camerelor auto de bord obligatorii?
Rusia este o ţară cu teritorii întinse, în care corupţia este o problemă constantă. Pentru a combate încercările şoferilor ruşi de a scăpa de pedepse şi amenzi, în anul 2009, Ministerul de Interne rus a eliminat orice piedică în calea instalării şi folosirii camerelor auto pe maşini.
Decizia Ministerului de Interne a venit în urma declaraţiei din acelaşi an a preşedintelui Dmitri Medvedev care învinovăţea şoferii "indisciplinaţi, cu un comportament criminal prin imprudenţă" de numărul mare de accidente auto şi morţi în urma accidentelor rutiere.
Jurnalista expatriată Marina Galperina scria pentru o publicaţie din New York că problemele în Rusia nu se limitează la obiceiurile periculoase ale şoferilor. Corupţia este o reală problemă în condiţiile în care tara se afla pe locul 133 în lume (locul 1 fiind cea mai puţin coruptă ţară). Poliţia rutieră se află în top 3 cele mai corupte instituţii dintr-o tară care şi-a căpătat deja o reputaţie proastă din acest punct de vedere.
Rusia se situează printre primele locuri la nivel mondial în ceea ce priveşte morţile cauzate de accidente rutiere (peste 35.000 pe an) sau 25.2 morţi în accidente de maşină la 100.000 de persoane. Camerele video în bordul autoturismelor vin ca răspuns la nevoia firmelor de asigurări de a dezvolta un sistem care să ţină sub supraveghere obiceiurile periculoase ale şoferilor.
Şoferii ruşi sunt recunoscuţi pentru violenţă. Numărul de lupte care au loc în trafic pentru manevre de depăşire sau alte mici incidente este covârşitor. În instanţă, daunele materiale sunt considerate mai grave decât vătămarea corporală, iar de multe ori martorii vizuali sunt desconsideraţi. Astfel, camerele auto de bord sunt singura linie de apărare pe care şoferii o au în faţa unor abuzuri clare ale sistemului. Dovada video este, conform jurnalistei Marina Galperina, singura modalitate de a câştiga în instanţă un proces de acest gen.
Înaintea legalizării camerelor de bord, o altă problemă comună a şoferilor din Rusia erau pietonii care simulau accidentări pe trecere pentru diverse sume de bani. Aceştia lucrau de obicei cu poliţişti de circulaţie care se aflau în maşini parcate aproape de treceri. Pietonul se arunca în partea laterală a maşinii pentru a lovi caroseria, apoi se prefăcea rănit până la apariţia poliţistului aflat în mod convenabil în apropiere. Camerele auto au redus semnificativ acest gen de escrocherii.
Filmuleţe preluate de la camerele de bord ale maşinilor ruseşti au devenit un adevărat fenomen în mediul online. Unul dintre momentele în care camerele de bord au fost aduse în atenţia presei internaţionale a fost meteoritul prins pe camere într-o zonă retrasă a Rusiei. Evenimentul a fost capturat din numeroase unghiuri şi de la distanţe diferite mulţumită camerelor instalate pe maşinile aflate în trafic la acea oră.
În România nu există prevederi în codul de procedură civilă în legătură cu utilizarea înregistrărilor audio-video ca mijloace de probă.
Situaţia pe străzile din România nu este nici pe departe la fel de gravă ca cea din Rusia. Cu toate acestea, există şi în România un număr mult prea mare de şoferi violenţi şi poliţişti de circulaţie care se fac vinovaţi de abuz în serviciu.
Legea circulaţiei pe drumurile publice nu admite probe audio sau video dacă nu sunt preluate din surse omologate. Astfel, nu există nici o garanţie că şoferii din România ar putea folosi în instanţă probele video obţinute de pe camerele instalate pe bordul maşinii.
Cu toate acestea, numărul de maşini dotate cu camere video auto este în creştere în ţară. Pe site-uri de specialitate precum www.skut.ro, acest tip de camere au preţuri accesibile, iar instalarea lor reprezintă totuşi o garanţie în plus în caz de situaţii neprevăzute.
Există deja precedente în justiţie în care în ciuda legislaţiei învechite, înregistrarea video de pe o cameră neomologată a fost admisă în instanţă ca probă. Este vorba despre un caz din 2012, câştigat definitiv şi irevocabil în 2013 la judecătoria din Râmnicu Vâlcea.
Comentarii articol (1)