Indemnizaţia de şomaj 2016: Cine o poate obţine şi ce acte sunt necesare

Indemnizaţia de şomaj reprezintă, practic, o compensaţie parţială a veniturilor persoanelor asigurate care şi-au pierdut locul de muncă sau a veniturilor absolvenţilor din învăţâmânt care nu s-au putut angaja, conform Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru somaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.

Persoanele care pot beneficia de ajutorul de şomaj, în baza actului normativ amintit, sunt următoarele:

• cele cărora le-au încetat raporturile de muncă/serviciu din motive ce nu le pot fi reproşate;
• cele care au încheiat contract de asigurare pentru şomaj şi nu realizează venituri sau realizează, din activităţi autorizate, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referinţă (ISR, a cărui valoare este, în prezent, de 500 de lei);
• cele care au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate şi care ulterior au redobândit capacitatea de muncă şi n-au reuşit să se angajeze;
• cele cărora le-au încetat raporturile de muncă/serviciu, din motive ce nu le pot fi reproşate, în perioada în care acestea erau suspendate;
• cele în cazul cărora reintegrarea în muncă (prin hotărâre judecătorească definitivă) nu mai este posibilă la unităţile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activităţii, sau la unităţile care au preluat patrimoniul acestora;
• absolvenţii instituţiilor de învăţământ (care au cel puţin 16 ani) care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire n-au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
• absolvenţii şcolilor speciale pentru persoane cu handicap (care au cel puţin 16 ani) care n-au reuşit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale.

Indemnizaţia de şomaj mai este accesibilă, în acelaşi timp, şi pentru persoanele cărora le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator (din motive neimputabile lor), cărora le-a încetat mandatul pentru care au fost numiţi/aleşi (dacă anterior n-au fost angajaţi sau dacă reluarea activităţii este imposibilă din cauza încetării activităţii angajatorului) sau cărora le-a încetat activitatea desfăşurată exclusiv în baza unui raport juridic pentru care s-a datorat contribuţia pentru şomaj.

Condiţia de bază pentru obţinerea indemnizaţiei este stagiul minim de cotizare

Indemnizaţia de şomaj este acordată, potrivit Legii nr. 76/2002, doar dacă solicitanţii îndeplinesc, în mod cumulativ, o serie de condiţii. Cea mai importantă dintre acestea este să aibă un stagiu minim de cotizare de 12 luni în ultimele 24 de luni de dinaintea înregistrării cererii.

Totodată, şomerii care vor să beneficieze de acest drept trebuie:

• să nu realizeze venituri sau să realizeze, din activităţi autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea ISR;
• să nu îndeplinească condiţiile de pensionare;
• să fie înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul/reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.

În ceea ce priveşte absolvenţii instituţiilor de învăţământ, acestora nu le trebuie un stagiu de cotizare anterior pentru a obţine ajutorul de şomaj.

Stagiul de cotizare este, mai precis, perioada de timp pentru care s-a datorat contribuţia pentru şomaj, atât de către asigurat, cât şi de către angajator sau, după caz, numai de către asigurat. De asemenea, stagiul de cotizare este şi perioada pentru care persoanele asigurate în sistemul de şomaj (prin contract de asigurare pentru şomaj) au datorat şi plătit contribuţia pentru şomaj.

Atenţie! Atunci când se stabileşte perioada de 24 de luni de dinaintea înregistrării cererii pentru şomaj, pentru determinarea stagiului de cotizare, nu se iau în calcul, de exemplu, perioadele de suspendare a raporturilor de muncă/serviciu sau perioada de pensionare pentru invaliditate. Iar în cazul persoanelor care au fost angajate cu contract individual de muncă cu timp parţial stagiul de cotizare este stabilit proporţional cu timpul efectiv lucrat.

Actele necesare la solicitarea ajutorului de şomaj

În afară de cererea pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj, solicitanţii mai trebuie să prezinte şi o serie de documente, potrivit Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Acestea sunt următoarele:

• actul de identitate (original);
• actele de studii şi de calificare (original + copie);
• adeverinţa medicală din care rezultă că solicitantul este clinic sănătos sau apt de muncă ori că are eventuale restricţii medicale;
• acte eliberate de organele financiare teritoriale din care rezultă că solicitantul nu realizează venituri sau că realizează, din activităţi autorizate, venituri mai mici decât valoarea ISR.

În funcţie de situaţia solicitantului, la agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă mai poate fi necesară prezentarea unor documente suplimentare. De exemplu, carnetul de muncă, decizia de revizuire medicală sau copia hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a dispus reintegrarea în muncă. Lista exactă a acestor acte poate fi găsită aici.

Important! Indemnizaţia de şomaj poate fi cerută în cel mult 12 luni de la momentul la care solicitanţii devin şomeri.

Indemnizaţia se poate acorda pentru cel mult 12 luni

Ajutorul de şomaj este acordat şomerilor pe perioade stabilite în mod diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, potrivit Legii nr. 76/2002, după cum urmează:

• şase luni, pentru persoanele care au un stagiu de cotizare de cel puţin un an;
• nouă luni, pentru persoanele care au un stagiu de cotizare de cel puţin cinci ani;
• 12 luni, pentru persoanele care au un stagiu de cotizare mai mare de zece ani.

Referitor la cuantumul indemnizaţiei lunare acordate şomerilor, actul normativ dispune că acesta este stabilit în mod diferenţiat, tot în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:

• 75% din valoarea ISR pentru persoanele care au un stagiu de cotizare de cel puţin un an;
• 75% din valoarea ISR plus o sumă calculată prin aplicarea -- asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare -- unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare: 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de minimum trei ani; 5% pentru persoanele cu un stagiu de minimum cinci ani; 7% pentru persoanele cu un stagiu de minimum zece ani; 10% pentru persoanele cu un stagiu de minimum 20 de ani.

În cazul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ şi ai şcolilor speciale, ajutorul de şomaj este în cuantum de 250 de lei lunar şi este acordat pe o perioadă de şase luni.

De reţinut este că, în funcţie de situaţia şomerilor, indemnizaţia este acordată de la data:

• încetării raporturilor de muncă/serviciu;
• încetării mandatului pentru care a fost numit/ales solicitantul ajutorului;
• expirării duratei sau desfacerii contractului militarilor angajaţi pe bază de contract;
• încetării calităţii de membru cooperator;
• încetării contractului de asigurare pentru şomaj;
• încetării motivului pentru care a fost pensionat solicitantul ajutorului;
• încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncă/serviciu;
• rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;
• încetării activităţii desfăşurate exclusiv în baza unui raport juridic pentru care s-a datorat contribuţia pentru şomaj;
• expirării perioadei de 60 de zile, în cazul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ;
• absolvirii şcolii speciale.

Pentru a beneficia de indemnizaţie de la una dintre datele enumerate, singura condiţie de îndeplinit este depunerea cererii în maximum zece zile de la momentul la care solicitanţii devin şomeri. În caz contrar, indemnizaţia este acordată de la data înregistrării cererii.

Atenţie! Şomerii care primesc indemnizaţie au mai multe obligaţii. Printre acestea se numără căutarea activă a unui loc de muncă, prezentarea lunară la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistraţi şi participarea la serviciile pentru stimularea ocupării şi de formare profesională ale agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistraţi.