Îndreptarea erorilor din documentele de plată: Cum se procedează?

Noul Cod de procedură fiscală, ale cărui prevederi se aplică de la 1 ianuarie, stabileşte în ce condiţii se pot îndrepta erorile din documentele de plată pe care debitorii le întocmesc în relaţia cu organele fiscale.

Potrivit articolul 164 din actul normativ amintit, plata obligaţiilor fiscale, efectuată într-un cont bugetar eronat, este valabilă, de la momentul efectuării acesteia, dacă s-a creditat un cont bugetar. Astfel, la cererea debitorului, organul fiscal competent efectuează îndreptarea erorilor din documentele de plată întocmite de acesta, în suma şi din contul înscrise de contribuabil în documentul de plată.

Totodată, plata efectuată într-un alt buget decât cel al cărui venit este creanţa fiscală plătită este valabilă dacă: 

• bugetul este administrat de acelaşi organ fiscal; şi

• plata nu a stins creanţele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat.

Acelaşi articol din Codul de procedură fiscală stipulează, la alineatul 3, că, în cazul plăţilor efectuate în alt buget, organul fiscal competent dispune unităţii Trezoreriei Statului transferul sumelor plătite eronat către bugetul căruia este datorată obligaţia fiscală.

Ce se întâmplă dacă plata este efectuată pe bază de CIF eronat?

Conform normelor legale, în situaţia în care plata obligaţiilor fiscale s-a efectuat utilizând un cod de identificare fiscală (CIF) incorect, eroarea din documentul de plată poate fi remediată cu condiţia ca plata să nu fi stins creanţele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat.

Există totuşi şi o excepţie de la această prevedere, mai precis cazul în care în evidenţa fiscală debitorul înregistrează sume plătite în plus cel puţin la nivelul plăţii eronate. 

La fel ca până acum, cererea de îndreptare a erorilor din documentele de plată poate fi depusă în termen de cinci ani, sub sancţiunea decăderii. Termenul începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a efectuat plata.

Potrivit prevederilor articolului 215 din Codul de procedură fiscală, dreptul organului de executare de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept (inclusiv pentru creanţele provenind din amenzi contravenţionale).

De asemenea, dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire, după cum stabileşte articolul 219 din actul normativ citat. 

După împlinirea acestui termen, niciuna dintre părţi nu mai este afectată de neefectuarea corecţiei.

Cum se poate corecta o plată efectuată eronat?

Situaţiile în care contribuabilii efectuează o plată eronată sunt frecvente, iar printre motivele invocate de aceştia pentru astfel de situaţii regăsim procedurile complicate de efectuare a plăţii obligaţiilor fiscale sau multitudinea conturilor şi a tipurilor de obligaţii fiscale.

Ce se întâmplă, totuşi, când, spre exemplu, un contribuabil efectuează o plată către bugetul asigurărilor de stat, în condiţiile în care suma respectivă trebuia vărsată la bugetul de stat în contul impozitului pe veniturile din salarii?

Concret, într-o astfel de situaţie, pentru îndreptarea erorii materiale, contribuabilul trebuie să depună la organul fiscal pe raza căruia este înregistrat fiscal o cerere, care va cuprinde următoarele elemente:

• datele pentru identificarea debitorului;
• indicarea erorii ce urmează a fi îndreptată;
• modul în care va fi reconsiderată aceasta plată;
• numărul şi data documentelor prin care s-au stabilit ori s-au individualizat sumele de plată (titlurile de creanţă, respectiv numărul şi data Declaraţiei 112) pentru care se solicită corectarea erorii materiale din documentul de plată;
• numărul şi data documentului prin care s-a efectuat plata iniţială;
• suma totală achitată prin documentul de plată iniţial;
• data plăţii.

În plus, potrivit Ordinului Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 1311/2008 pentru aprobarea Procedurii de îndreptare a erorilor materiale din documentele de plată întocmite de debitori privind obligaţiile fiscale, la cerere vor fi anexate o copie a ordinului de plată, o copie a extrasului de cont, o copie a Declaraţiei 112 prin care s-au declarat obligaţiile respective şi orice alte documente ce atestă eroarea produsă.

Ulterior depunerii cererii, alături de documentele amintite, organul fiscal competent va verifica în evidenţele fiscale existenţa erorilor semnalate, urmând a întocmi un referat cu propuneri de soluţionare a cererii, respectiv de îndreptare a erorilor din documentul de plată.

La rândul său, referatul va fi aprobat de către conducătorul organului fiscal competent în administrarea contribuabilului. Referatul aprobat va sta apoi la baza întocmirii notei propriu-zise de corecţie a erorilor materiale din documentele de plată, care va fi transmisă, în trei exemplare, unităţii de trezorerie şi contabilitate publică, în vedea efectuării corecţiei în conturile bugetare corespunzătoare.

Potrivit actului normativ citat, unitatea de trezorerie şi contabilitate publică va efectua stornarea plăţii eronate şi înregistrarea sumei în conturile bugetare corespunzătore cu data plăţii, va înscrie pe cele trei exemplare ale notei data la care s-a efectuat această operaţiune şi va reţine un exemplar, restituind organului fiscal competent două exemplare. După soluţionarea cererii contribuabilului, organul fiscal competent va transmite acestuia un exemplar al notei privind corecţia erorilor materiale şi va comunica modul de soluţionare a cererii depuse pentru îndreptarea erorilor materiale din documentele de plată.

Cererile contribuabililor trebuie soluţionate în 45 de zile, dar termenul poate fi prelungit

Termenul general de soluţionare a cererilor de îndreptare a erorilor materiale din documentele de plată este, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de 45 de zile de la înregistrarea acestora.

Totuşi, atunci când, pentru soluţionarea unei cereri, este necesară administrarea de probe suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării probei şi data obţinerii acesteia, dar nu mai mult de:

• două luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la contribuabilul/plătitorul solicitant;
• trei luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorităţi sau instituţii publice ori de la terţe persoane din România;
• şase luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorităţi fiscale din alte state, potrivit legii.

Astfel, în cazul în care organul fiscal consideră că are nevoie de probe suplimentare de la autorităţi din alte ţări, prelungind termenul iniţial de 45 de zile cu o perioadă de până la şase luni, termenul de soluţionare a cererilor depuse de contribuabili/plătitori poate ajunge chiar la şapte luni şi jumătate.

Noul Cod de procedură fiscală reglementează, la alineatul 5 al articolului 77, şi situaţia în care soluţionarea cererii presupune o inspecţie fiscală anticipată. În acest caz, termenul de soluţionare a cererii este de cel mult 90 de zile de la înregistrarea acesteia, termen care poate fi prelungit, la rândul său, cu două, trei sau şase luni, la fel ca în situaţiile prezentate anterior.