De-acum, corectarea erorilor din documentele de plată este posibilă într-o nouă situaţie

Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 164/2017 pentru aprobarea Procedurii de îndreptare a erorilor din documentele de plată întocmite de debitori privind obligaţiile fiscale a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 108 din 8 februarie 2017 şi a intrat în vigoare la momentul publicării.

Actul normativ citat aprobă o nouă procedură de corectare a plăților făcute de contribuabili către bugetul de stat, când aceste plăți au vizat conturi bugetare eronate. Astfel, vechile reglementări în acest sens, incluse în Ordinul MFP nr. 1311/2008, au fost abrogate. 

Potrivit noilor dispoziţii, există trei situaţii în care pot fi îndreptate erorile din documentele de plată întocmite de debitor. Concret, noua procedură se aplică atunci când:

• plata obligaţiilor fiscale s-a efectuat în alt cont bugetar decât cel corespunzător ori utilizând un cod de identificare fiscală eronat;
• în contul bugetar, înclusiv în contul unic, au fost achitate şi alte obligaţii fiscale decât cele prevăzute a se achita în contul respectiv;
• plata obligaţiilor fiscale s-a efectuat într-un cont bugetar corespunzător unui alt buget decât cel al cărui venit este obligaţia fiscală plătită.

De altfel, ultima situaţie prezentată este nou-introdusă, în condiţiile în care prevederile anterioare aminteau doar de primele două cazuri.

Totodată, condiţiile în care este posibilă îndreptarea erorilor din documentele de plată pe care debitorii le întocmesc în relaţia cu organele fiscale se regăsesc şi în Codul de procedură fiscală. Potrivit articolul 164 din actul normativ amintit, plata obligaţiilor fiscale, efectuată într-un cont bugetar eronat, este valabilă, de la momentul efectuării acesteia, dacă s-a creditat un cont bugetar.

Totodată, plata efectuată într-un alt buget decât cel al cărui venit este creanţa fiscală plătită este valabilă dacă:

• bugetul este administrat de acelaşi organ fiscal;
• plata nu a stins creanţele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat, cu excepţia cazului în care în evidenţa fiscală debitorul înregistrează sume plătite în plus cel puţin la nivelul plăţii eronate.

Astfel, la cererea debitorului, organul fiscal competent efectuează îndreptarea erorilor din documentele de plată întocmite de acesta, în suma şi din contul înscrise de contribuabil în documentul de plată. Corectarea unei plăţi făcută eronat la bugetul de stat se poate realiza în termen de cinci ani, sub sancţiunea decăderii. Termenul începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a efectuat plata, timp în care contribuabilul nu datorează dobânzi şi penalităţi.

Spre exemplu, atunci când plata obligaţiilor fiscale se efectuează utilizând un cod de identificare fiscală incorect, eroarea din documentul de plată poate fi remediată cu condiţia ca plata să nu fi stins creanţele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat. Există totuşi şi o excepţie de la această prevedere, mai precis cazul în care în evidenţa fiscală debitorul înregistrează sume plătite în plus cel puţin la nivelul plăţii eronate.

Cum se procedează pentru a corecta o plată făcută eronat

Situaţiile în care contribuabilii efectuează o plată eronată sunt destul de dese, iar printre motivele invocate pentru astfel de situaţii regăsim procedurile complicate de efectuare a plăţii obligaţiilor fiscale sau multitudinea conturilor şi a tipurilor de obligaţii fiscale.

Aşa se poate ajunge ca un contribuabil să efectueaze o plată către bugetul asigurărilor de stat, deşi suma respectivă trebuia vărsată la bugetul de stat în contul impozitului pe veniturile din salarii.

Concret, pentru îndreptarea unei erori materiale, contribuabilul trebuie să depună la organul fiscal pe raza căruia este înregistrat fiscal o cerere, care va cuprinde, la fel ca până acum, următoarele elemente:

• datele de identificare ale debitorului;
• indicarea erorii ce urmează a fi îndreptată;
• modul în care va fi reconsiderată aceasta plată;
• numărul şi data documentelor prin care s-au stabilit ori s-au individualizat sumele de plată (titlurile de creanţă, respectiv numărul şi data Declaraţiei 112) pentru care se solicită corectarea erorii materiale din documentul de plată;
• numărul şi data documentului prin care s-a efectuat plata iniţială;
• suma totală achitată prin documentul de plată iniţial;
• data plăţii.

În plus, cererea trebuie însoţită de câteva documente, astfel:

• o copie a ordinului de plată;
• o copie a extrasului de cont în care este înregistrată plata eronată;
• copii de pe titlurile de creanţă (formularul 112);
• orice alte documente care să ateste eroarea produsă. 

Odată depusă documentaţia completă, organul fiscal competent va verifica în evidenţele fiscale existenţa erorilor semnalate, urmând a întocmi un referat cu propuneri de soluţionare a cererii, respectiv de îndreptare a erorilor din documentul de plată.

În cazul admiterii cererii contribuabilului, referatul va fi aprobat de către conducătorul organului fiscal competent în administrarea contribuabilului. Referatul aprobat va sta apoi la baza întocmirii notei propriu-zise de corecţie a erorilor materiale din documentele de plată, care va fi transmisă, în trei exemplare, unităţii de trezorerie şi contabilitate publică, în vedea efectuării corecţiei în conturile bugetare corespunzătoare.

Dacă există elemente de respingere a cererii contribuabilului, acesta va fi invitat la organul fiscal ca să își expună punctul de vedere și abia ulterior, după audierea acestuia. se poate lua decizia de respingere a cererii. Desigur, contribuabilul are posibilitatea de a contesta o astfel de soluţie de respingere. 

Aspecte care necesită atenţie sporită

Ulterior corectării erorilor materiale, în cazul în care au fost emise titluri de creanţe fiscale, acestea se modifică sau se anulează, conform prevederilor art. 50 din Codul de procedură fiscală.

Anularea unui act administrativ fiscal presupune emiterea unui alt astfel de document de către organul fiscal competent, atât timp cât acest lucru este posibil. Emiterea unui alt act administrativ fiscal nu mai este posibilă în situaţii cum sunt:

• s-a împlinit termenul de prescripţie prevăzut de lege;
• viciile care au condus la anularea actului administrativ fiscal privesc fondul actului.

Normele în vigoare stabilesc că dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire.

În acelaşi timp, dreptul organului de executare de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie tot în termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept (inclusiv pentru creanţele provenind din amenzi contravenţionale). După împlinirea acestui termen, niciuna dintre părţi nu mai este afectată de neefectuarea corecţiei.

Adrian Benţa, consultant fiscal şi expert contabil, recomandă contribuabililor aflaţi în situaţia plăţii unei sume de bani într-un cont bugetar eronat să nu solicite compensarea acestei sume cu o altă plată datorată bugetului de stat, întrucât compensarea generează dobânzi și penalități de întârziere, ci să urmeze procedura analizată azi. 

Ca regulă, cererile contribuabililor trebuie soluţionate în 45 de zile

Termenul general de soluţionare a cererilor de îndreptare a erorilor materiale din documentele de plată este, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de 45 de zile de la înregistrarea acestora.

Totuşi, atunci când, pentru soluţionarea unei cereri, este necesară administrarea de probe suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării probei şi data obţinerii acesteia, dar nu mai mult de:

• două luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la contribuabilul/plătitorul solicitant;
• trei luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorităţi sau instituţii publice ori de la terţe persoane din România;
• şase luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorităţi fiscale din alte state, potrivit legii.

Astfel, în cazul în care organul fiscal consideră că are nevoie de probe suplimentare de la autorităţi din alte ţări, prelungind termenul iniţial de 45 de zile cu o perioadă de până la şase luni, termenul de soluţionare a cererilor depuse de contribuabili/plătitori poate ajunge chiar la şapte luni şi jumătate.

Noul Cod de procedură fiscală reglementează, la alineatul 5 al articolului 77, şi situaţia în care soluţionarea cererii presupune o inspecţie fiscală anticipată. În acest caz, termenul de soluţionare a cererii este de cel mult 90 de zile de la înregistrarea acesteia, termen care poate fi prelungit, la rândul său, cu două, trei sau şase luni, la fel ca în situaţiile prezentate anterior.