Circulația copiilor între România și Italia: ce obligații legale trebuie respectate

Circulația minorilor în și din Italia

Începând din  27 iunie 2012, cetățenii italieni minori au nevoie de un act individual și valid de identitate sau de călătorie (pașaport) pentru a putea circula în interiorul Uniunii Europene. Înainte de această dată, minorii puteau fi înregistrați în pașapoartele părinților, dar reglementarea nu mai este valabilă în momentul de față.

Până la vârsta de 14 ani, minorii italieni pot părăsi țara cu condiția:

• să fie însoțiți de cel puțin un părinte sau tutore;
• sau să fie însoțiți de maximum două persoane, desemnate de părinți sau tutori printr-o declarație (dichiarazione di accompagnamento – descărcați de aici) depusă la poliție (questura), ce va fi înscrisă în pașaportul minorului sau într-un document separat care trebuie prezentat la graniță.

Aceleași documente sunt necesare și la întoarcerea în țară.

În cazul părinților divorțați, pentru a transfera minorul într-un alt stat membru, există două situații posibile:

unul dintre părinți are custodie unică: în acest caz nu este nevoie și de acordul celuilalt părinte

părinții au custodie comună: este necesar acordul celui de-al doilea părinte

Trebuie să știți că un minor mai poate călători în alt stat UE, fără a avea acordul ambilor părinți, în cazul în care o instanță de judecată italiană autorizează transferul minorului fără acordul celuilalt părinte. În mod similar, dacă unul dintre părinți nu-și dă acordul privind deplasarea minorului într-o altă țară,  singura cale legală de a face acest lucru este de a obține, tot de la o instanță de judecată (de obicei din jurisdicția în care domiciliază minorul), o decizie în acest sens.

Atunci când este necesar un transfer temporar în străinătate al unui minor italian din cauze medicale, acesta se poate realiza doar cu permisiunea ambilor părinți ce dețin custodia comună asupra minorului, iar  în cazul în care unul dintre părinți nu-și dă acordul, cauza va fi soluționată tot de un judecător.

Minorii ce au depășit vârsta de 14 ani pot călători neînsoțiți în țări din Uniunea Europeană sau din afara ei.

Condiții de ieșire din România pentru cetățenii români minori

Cetățenii români minori pot călători în străinătate numai însoțiți de un adult, cu acordul părinților sau al reprezentanților legali.

Sunt cetățeni români, conform art. 5 din Legea 21/1991 a cetățeniei române, copiii născuți în următoarele situații:

• născuți pe teritoriul României, din părinți cetățeni români;
• născuți pe teritoriul statului român, chiar dacă numai unul dintre părinți este cetățean român;
• născuți în străinătate și ambii părinți sau numai unul dintre ei are cetățenia română.

Reprezentantul legal este persoana desemnată să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile părintești față de minor.

Poliția de frontieră română permite ieșirea din țară a unui cetățean român minor dacă este însoțit de o persoană majoră și dacă minorul este titular al unui document de călătorie individual (pașaport sau carte de identitate) și:

• călătorește însoțit de ambii părinți;
• călătorește împreună cu unul dintre părinți, numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte, din care rezultă acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei, statul (statele) de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia ori face dovada decesului celuilalt părinte;

Documentele doveditoare ale decesului:

• certificat de deces;
• hotărâre judecătorească de declarare a decesului, rămasă definitivă, dacă nu a existat timpul necesar pentru eliberarea certificatului de deces;
• comunicare oficială primită prin intermediul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare ale României în străinătate, dacă nu a existat timpul necesar pentru eliberarea unor certificate de stare civilă.

Nu este necesară declarația părintelui decăzut din drepturile părintești sau declarat dispărut, în condițiile legii, dacă însoțitorul face dovada în acest sens, cu excepția cazului în care ambii părinți se află în această situație, când este obligatorie declarația reprezentantului legal al minorului.

• călătorește împreună cu unul dintre părinți, dacă părintele însoțitor face dovada faptului că minorul i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă;
• călătorește însoțit de o altă persoană fizică majoră, numai dacă persoană însoțitoare prezintă extrasul de cazier judiciar și o declarație (descărcați declarația) a ambilor părinți sau a părintelui căruia minorul i-a fost încredințat minorul (prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă), a părintelui supraviețuitor ori a reprezentantului său legal, care cuprinde:
  • acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective;
  • statul (statele de destinație);
  • perioada în care urmează să se desfășoare călătoria;
  • datele de identitate ale însoțitorului;
  • extrasul de cazier judiciar al însoțitorului;
  • documente din care să rezulte calitatea de persoană desemnată din cadrul unei societăți comerciale autorizate, în condițiile legii, să desfășoare activități de transport internațional de persoane (poate avea calitatea de însoțitor și o astfel de persoană).

Declarația și certificatul de cazier judiciar, precum și oricare dintre documentele care au contribuit la aprecierea îndeplinirii condițiilor exercitării dreptului la libera circulație se prezintă, în original și în fotocopie, Poliției de Frontieră din punctul de trecere a frontierei prin care se efectuează ieșirea din țară.

Insoțitorul, care călătorește în străinătate împreună cu un minor, are următoarele obligații:

• să acorde îngrijire și supraveghere minorului pe toată durata deplasării;
• să nu abandoneze minorul;
• să nu încredințeze minorul altei persoane decât părintelui, reprezentantului legal sau, după caz, persoanei prevăzute în declarație ori, în cazuri deosebite, autorităților străine competente în domeniul acordării de asistență și protecție pentru minori;
• să respecte scopul, ruta și durata deplasării menționate în declarație, cu excepția situației când există acordul ulterior al acestora cu privire la schimbările intervenite;
• în cazul dispariției minorului pe perioada deplasării în străinatate, să anunțe de îndată autoritățile competente de pe teritoriul statului unde s-a produs evenimentul, precum și cea mai apropiată reprezentanță diplomatică sau oficiu consular al României, solicitând eliberarea unei adeverințe în acest sens;
• să informeze de îndată ce este posibil cea mai apropiata reprezentanță diplomatică sau oficiu consular al României, în cazul apariției unei situații obiective de natură să întrerupă călătoria, să schimbe ruta, să depașească durata călătoriei indicate de părinți sau de reprezentantul legal;
• în cazul în care nu este posibilă încredințarea minorului persoanei prevazute în declarație, să anunțe imediat cea mai apropiată reprezentanță diplomatică sau oficiu consular al României, în vederea reunificării familiale a minorului sau, după caz, să se reîntoarcă în România cu acesta.

Minorul care călătorește în străinătate însoțit de cel putin unul dintre părinți sau de reprezentantul său legal nu poate fi încredințat de către acesta unei persoane de pe teritoriul altui stat, atunci când față de minor s-a dispus măsura educativă a libertății supravegheate, în condițiile legii penale.

Poliția de Frontieră poate refuza ieșirea minorului din țară dacă:

• însoțitorul este cetățean străin și nu dovedește că are dreptul să se reîntoarcă în România, deși în declarația părinților sau, după caz, a reprezentantului legal se menționează că minorul se va reîntoarce împreună cu același însoțitor;
• însoțitorul a săvârșit anterior una dintre infracțiunile următoare, cu excepția cazului în care a fost reabilitat pentru aceasta infracțiune:
  • omor, omor calificat, omor deosebit de grav;
  • infracțiuni privitoare la viața sexuală;
  • cerșetorie;
  • lipsire de libertate în mod ilegal;
  • sclavie;
  • prostituție;
  • proxenetism;
  • infracțiuni privind traficul de droguri sau precursori;
  • infracțiuni privind și în legatură cu traficul de persoane;
  • trafic de migranți;
  • trafic de țesuturi sau organe umane;
  • infracțiuni de terorism.
• însoțitorul este cetățean străin și părăsește teritoriul României ca urmare a unei decizii de îndepărtare de pe teritoriul României, dispusă în condițiile legii, cu excepția cazului în care este părinte al minorului și există acordul celuilalt părinte;
• însoțitorului sau minorului i-a fost limitat, în condițiile prezentei legi, exercițiul dreptului la libera circulație în străinătate pentru statul de destinație ori pentru un stat care urmează să fie tranzitat, în perioada în care urmează să călătorească împreună;
• însoțitorul nu este persoana căreia i-a fost încredințată de către instanță supravegherea minorului, atunci când față de acesta s-a dispus măsura educativă a libertații supravegheate, în condițiile legii penale;
• minorul refuză să iasă din țară, dacă a împlinit vârsta de 14 ani.

Este permisă ieșirea din România a minorilor, fără prezentarea declarației, în următoarele situații:

• în cazul în care însoțitorul argumentează necesitatea călătoriei în străinătate prin faptul că minorul urmează să beneficieze de un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României și fără de care viața sau sănătatea îi este pusă în mod grav în pericol, cu condiția să prezinte documente doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autoritățile medicale române, din care să rezulte perioada și statul sau statele în care urmează să se acorde tratamentul medical respectiv, chiar dacă nu există acordul ambilor părinți, al celuilalt părinte, al părintelui supraviețuitor sau al reprezentantului legal;
• în cazul în care însoțitorul face dovada că minorul se deplasează pentru studii sau concursuri oficiale, prin prezentarea unor documente corespunzatoare, din care să rezulte perioada și statul sau statele în care se vor desfășura aceste studii sau concursuri, chiar dacă există acordul doar al unuia dintre părinți.