Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), Eugen Doroș, a declarat recent, în cadrul unei ședințe a Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din cadrul Camerei Deputaților, că în mandatul său are ca principal obiectiv „prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu accent pe îndrumarea contribuabililor, simplificarea procedurilor și creșterea gradului de conformare voluntară a acestora”, se arată într-un comunicat al Camerei Deputaților, remis redacției noastre.
De asemenea, șeful ANAF a afirmat că unul dintre obiectivele strategice pentru anul 2016, în ceea ce privește inspecția fiscală, îl reprezentă intensificarea acțiunilor de control la contribuabilii identificați cu risc fiscal asociat prețurilor de transfer. Totodată, Doroș a informat că instituția pe care o conduce dezvoltă în mod permanent analiza de risc în baza informațiilor de natură fiscală pentru contribuabil.
Având în vedere că, din acest an, controalele la firme se desfășoară după reguli noi, cuprinse în Codul de procedură fiscală, am inventariat, împreună cu Emanuel Băncilă, director executiv la Radu și Asociații, casa de avocatură afiliată EY, și George Trantea, avocat în cadrul casei de avocatură Niculeasa, principalele probleme pe care le pot întâmpina firmele, precum și tendințele în ceea ce privește inspecțiile fiscale în 2016.
Din prima zi a anului curent, regulile de desfășurare a unei inspecții fiscale au fost schimbate. Mai precis, începând de acum, perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior, iar metodele de control au fost îmbunătățite prin adăugarea unui nou tip de verificare -- exhaustivă -- care constă în controlarea tuturor documentelor și operațiunilor care stau la baza modului de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale. Puteți citi AICI mai multe detalii despre modul în care se desfășoară o inspecție fiscală în 2016.
Ce tip de contribuabili sunt ținta inspecțiilor fiscale în 2016
Emanual Băncilă, directorul executiv de la Radu și Asociații, ne-a precizat că organele fiscale nu au o predilecție pentru anumite zone ale economiei sau pentru un anumit tip de contribuabil atunci când vine vorba de realizarea unor inspecții fiscale.
„Probabil şi în acest an organele fiscale vor continua, sau chiar vor intensifica, verificările în zonele unde au fost stabilite sume suplimentare la plată, iar perioadele verificate nu au fost acoperite în întregime de inspecția fiscală. Suntem convinşi că există o agendă şi o strategie de lucru la nivelul ANAF în acest sens, însă nu putem determina în mod precis, la nivel de principiu, care sector de activitate va fi vizat în mod prioritar de activitatea de control”, precizează Emanuel Băncilă.
Totuşi, aceeași sursă a explicat că inspecțiile fiscale ar putea să fie orientate spre contribuabilii care activează în toate sectoarele economice, „mai ales că așteptările privind gradul de colectare a creanțelor fiscale sunt semnificativ mai mari față de anii trecuți”.
„Am observat în ultimul timp o creștere simţitoare a numărului de controale desfăşurate cu privire la activitatea marilor contribuabili. În 2015, spre exemplu, au fost 21.000 de contestaţii fiscale, faţă de 8.000 de contestaţii fiscale înregistrate în 2014”, a adăugat Emanuel Băncilă.
Pe de altă parte, George Trantea, avocat în cadrul casei de avocatură Niculeasa, subliniază că ținta inspecțiilor în acest an ar putea fi contribuabilii care sunt gata să plătească sumele stabilite de o decizie de impunere.
„Probabil societățile multinaționale sau românești mari, care vor trebui să suporte relaxarea fiscală și cheltuielile anului electoral. ANAF nu va avea timp, probabil, să caute micii evazioniști, ci se va concentra pe colectarea de la cei care oricum plătesc”, este de părere Trantea.
În schimb, domeniile care nu sunt ținta inspecțiilor în 2016 sunt cele care țin de zonele în care se pune accentul pe conformarea voluntară, este de părere avocatul. „Plata contribuțiilor sociale de către noile categorii de contribuabili nu va face obiectul inspecțiilor mai devreme de un an sau doi. Din păcate, nu se simte o activitate intensă a ANAF nici în domeniul evaziunii prin mica corupție (în special în domeniul medical de stat) și nici în cel al persoanelor fizice cu averi mari/nejustificate”, a punctat specialistul de la casa de avocatură Niculeasa.
Conform aceleiași surse, inspecțiile fiscale vizează în special contribuabilii mari și mijlocii. „Această constatare este întărită și de modificările organizatorice ale ANAF, prin care Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC) a primit personalitate juridică și, astfel, un grad de independență ceva mai mare prin raportare la structura centrală a ANAF”, a declarat pentru AvocatNet.ro George Trantea.
Specialistul consideră că există anumite zone-cheie care sunt vizate de inspecții în acest an. Mai precis, este vorba de „sectoarele economice care în ultimii cinci ani s-au bucurat de o anumită indiferență fiscală: comerț electronic, IT, jocuri de noroc și sumele obținute de diverși actori ce implementează proiecte legate de fonduri europene”, explică sursa citată.
„Vor continua operațiunile Venus și Cristal (în prezent, aceste operaţiuni sunt încheiate - n. red.) ce privesc centrele en gros, centrele de distribuție a florilor și plantelor ornamentale, restaurante și saloane de înfrumusețare. Cred însă că aceste anunțuri (legate de lansarea unor operațiuni ale Fiscului - n. red.) vizează nu atât creșterea numărului de inspecții fiscale, cât gradul de conformare voluntară”, a mai adăugat George Trantea.
În ceea ce privește sumele implicate și eliminând din discuție controalele inopinate ale Direcțiilor Antifraudă din cadrul Fiscului, avocatul a menționat că inspecțiile se pot concentra în 2016 pe zona societăților multinaționale care recurg la măsuri de diminuare a bazei impozabile prin înființarea unor societăți care preiau timpul de muncă al angajaților, prin transferul veniturilor către societățile-mamă pe baza contractelor de servicii.
Inspecțiile fiscale, realizate în baza unei noi legislaţii specifice
Emanuel Băncilă a precizat pentru AvocatNet.ro că anul 2016 vine cu două mari provocări – noul Cod fiscal și noul Cod de procedură fiscală. Dacă în ceea ce privește aplicarea noului Cod fiscal problemele au putut să apară odată cu primele inspecții fiscale ce au avut ca obiect obligațiile fiscale datorate de contribuabili începând cu luna ianuarie a acestui an, Codul de procedură fiscală se aplică în cazul tuturor procedurilor de administrare începute din prima zi a lui 2016. „Aceasta înseamnă că toate inspecțiile fiscale ce vor debuta în acest an vor fi supuse dispozițiilor noului Cod de procedură fiscală”, ne-a spus reprezentantul EY.
„La fel ca în cazul oricărui act normativ nou, cu o aplicabilitate atât de extinsă, vor exista cu siguranţă confuzii, inadvertenţe şi scăpări, atât din partea ANAF, cât şi din partea contribuabililor. Am reuşit deja să identificăm o serie de probleme de reglementare în noua legislaţie, însă aşteptăm să vedem şi în concret felul în care ANAF o va pune în practică”, a explicat Emanuel Băncilă.
Tot în privința diferențelor dintre inspecțiile fiscale din acest an și cele organizate în anii trecuți, George Trantea, avocat în cadrul casei de avocatură Niculeasa, ne-a declarat că, în 2016, aceste controale sunt precedate de controale inopinate ale Direcției Antifraudă.
„Atribuțiile celor de la Antifraudă le permit acestora să blocheze prin măsuri asiguratorii sume/bunuri până când inspectorii fiscali vor confirma existența creanțelor fiscale. Deși Direcția Antifraudă nu realizează un control de fond, de cele mai multe ori inspectorii fiscali care urmează acestora ajung la concluziile anterioare ale colegilor lor”, a explicat sursa citată.
Pe de altă parte, noul Cod de procedură fiscală a introdus termene mult mai stricte în care inspectorii fiscali trebuie să finalizeze inspecțiile sau să soluționeze contestațiile formulate, a explicat George Trantea. „Aceste prevederi vor conduce la o atenție sporită a autorităților, știind că în maximum şase luni cauza ar putea ajunge la instanță”, a adăugat acesta.
În ultimii ani, inspecțiile fiscale au vizat în special „marea evaziune din anumite domenii: agricultură, industria cărnii etc.”, conform avocatului de la Niculeasa. „Din păcate, s-a profitat și de ambiguitatea legii în domeniul imobiliar. După așezarea acestor domenii pe anumite baze legislative sau jurisprudențiale mai stabile, va veni rândul domeniilor noi să intre sub lupa inspectorilor fiscali: comerț electronic, IT sau diverse servicii. Dacă până acum inspectorii au cercetat industriile materiale, se va trece încet-încet în zona serviciilor”, a continuat reprezentantul Niculeasa.
Ce este nou în desfășurarea unei inspecții fiscale
Noul Cod de procedură fiscală a adus modificări inclusiv în ceea ce privește procedura de inspecție fiscală. Specialistul EY Emanuel Băncilă susține că unele schimbări au clarificat aspecte deja întâlnite în practică, în timp ce unele dintre ele sunt noutăți absolute în domeniu.
„Spre exemplu, a fost reglementată încetarea de drept a inspecţiei fiscale în anumite cazuri în care organele fiscale depăşesc durata legală de efectuare a inspecţiei. Sub imperiul vechii reglementări, depăşirea termenului legal de efectuare a inspecţiei fiscale (care era reglementat ca atare şi de OG nr. 92/2003) ajunsese o regulă, care rareori ajungea să fie sancţionată de către instanţele de judecată. Date fiind consecinţele depăşirii duratei inspecţiei în lumina noilor dispoziţii legale (acum reglementate expres), considerăm că organele fiscale vor fi nevoite să optimizeze modul de abordare a controalelor, în caz contrar riscând imposibilitatea de control pentru anii în care intervine prescripţia dreptului lor de a stabili obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor”, a subliniat sursa citată.
Mai mult decât atât, în legislație au fost introduse, de la 1 ianuarie, reglementări noi inclusiv în ceea ce privește contestarea actelor fiscale emise în urma unei inspecții fiscale, „sub aspectul obiectului contestației, a termenelor de contestare și a organelor fiscale competente să soluționeze contestația”, a continuat Emanuel Băncilă.
Notă: Începând din acest an, un contribuabil poate contesta deciziile primite în termen de 45 de zile de la comunicare.
În altă ordine de idei, avocatul George Trantea a subliniat pentru AvocatNet.ro principalele aspecte legate de noutățile procedurii fiscale și de problemele pe care acestea le ridică contribuabililor:
- jurisprudența europeană în materie de TVA a pus accentul în ultima perioadă pe necesitata respectării garanțiilor procedurale de-a lungul procedurilor de inspecție fiscală. Astfel, inspectorii fiscali trebuie să se aplece cu mai multă atenție asupra dreptului contribuabilului de a fi informat și de a fi ascultat, precum și să nu se dea în lături de la administrarea unor probatorii complexe pentru a desluși situația de fapt cercetată;
- noua procedură de inspecție fiscală ridică nenumărate întrebări legate de protecția datelor cu caracter personal, în condițiile pronunțării cauzei BARA a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Noul Cod de procedură fiscală permite și/sau obligă inspectorii fiscali să transmită date ale contribuabililor către diverse alte autorități. Problema se pune și din perspectiva informațiilor pe care instituțiile de credit trebuie să le transmită la ANAF cu privire la persoanele care deschid conturi/închiriază casete de valori;
- inspectorii fiscali și contribuabilii primesc instrumente de interpretare a prevederilor legale, noul cod insistând asupra rolului documentelelor prin care inițiază, dezbate și aprobă o normă fiscală. Undeva, la finalul listei principiilor de interpretare, se regăsește și interpretarea în favoarea contribuabilului;
- a fost introdus controlul electronic al documentelor fiscale, situație ce vizează sistemele de contabilitate integrate ale societăților multinaționale, sisteme ce nu pot fi accesate fără o pregătire tehnică prealabilă corespunzătoare. Potrivit Codului de procedură fiscală, controlul electronic constă în activitatea de verificare a contabilităţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate;
- a fost limitată mai strict durata unei inspecții fiscale: dacă ea se poate întinde până la 180 de zile pentru contribuabilii mari sau cei care au sedii secundare, în cazul altor contribuabili ea nu depășește 90 de zile la cei mijlocii sau 45 de zile pentru ceilalți. Sancțiunea este și ea importantă: inspecția încetează fără emiterea unei decizii de impunere, putând fi reluată numai dacă nu a intervenit prescripția;
- a apărut decizia de impunere provizorie, ce permite contribuabililor să recunoască și să plătească anumite sume de-a lungul inspecției, pentru a evita acumularea de dobânzi sau penalități. Dacă se ajunge la utilizarea ei frecventă, putem ajunge la situația în care deciziile de impunere finală conțin doar creanțele contestate și fac, cel mai probabil, obiectul unor contestații;
- de-a lungul desfășurării unei inspecții fiscale, se poate sesiza Comisia Fiscală Centrală, fapt ce atrage suspendarea inspecției. Încă nu se cunoaște dacă regulamentul de funcționare al Comisiei Fiscale Centrale se va modifica astfel încât să implice și posibilitatea sesizării ei în timpul unei inspecții fiscale, însă o astfel de reglementare ar fi extrem de utilă și ar conduce la dispariția practicii emiterii diverselor puncte de vedere de către direcțiile Ministerului de Finanțe, puncte de vedere ce adeseori nu sunt luate în calcul de instanțe;
- din punctul de vedere al contestațiilor, noul Cod de procedură fiscală întărește, cel puțin parțial, dreptul contribuabilului de acces la un tribunal, limitând la şase luni perioada în care se poate soluționa contestația administrativă, și încadrând în limite mai stricte dreptul organului de soluționare de a suspenda soluționarea. Acest lucru facilitează transmiterea de către contribuabili de contestații administrative în acele situații în care inspectorii fiscali nu le respectă drepturile.
Contribuabilul, „forţat” să atace constatările inspecţiei fiscale
În funcţie de obiectul concret al inspecţiei (generală, cu privire la toate obligaţiile fiscale ale contribuabilului, ori parţială, cu privire doar la anumite obligaţii fiscale), avocatul Emanuel Băncilă a afirmat pentru AvocatNet.ro că, cel puțin teoretic, inspectorii au obligaţia să cerceteze toate elementele de fapt şi de drept relevante pentru stabilirea corectă a bazei impozabile corespunzătoare obligaţiilor fiscale verificate.
„În practică, există, bineînţeles, variaţii în ceea ce priveşte abordarea concretă a inspectorilor, însă ca principiu nu sunt niciodată ignorate înregistrările contabile, declaraţiile depuse de contribuabil şi, evident, documentele justificative ce au fundamentat tratamentul fiscal aplicat de contribuabil operaţiunilor desfăşurate”, este de părere sursa citată.
În altă ordine de idei, avocatul Emanuel Băncilă ne-a explicat că atitudinea și modul în care inspectorii interpretează legea pe durata unei inspecții fiscale sau, pe scurt, abordarea inspectorilor, variază de la caz la caz.
„Am întâlnit situaţii în care echipa de inspecţie a înţeles să îşi exercite corect atât rolul activ, cât şi obligaţia de a informa contribuabilul pe parcursul inspecţiei cu privire la constatările sale. Totuși, încă întâlnim multe cazuri în care contribuabilul nu este informat decât la finalul inspecţiei cu privire la eventualele probleme reţinute de inspectori ori cu privire la aspecte, de fapt ori de drept, de natură să influenţeze semnificativ tratamentul fiscal aplicabil operaţiunilor lor. În aceste situaţii, contribuabilul este pus în faţa faptului împlinit, deşi poate ar fi avut la dispoziţie mijloace probatorii ori argumente juridice pentru a demonstra corectitudinea tratamentului fiscal aplicat. Acesta este motivul pentru care, în majoritatea cazurilor, contribuabilul este «forţat» să atace constatările inspecţiei fiscale, cu toate consecinţele (în special de timp) pe care un asemenea demers le presupune”, este de părere sursa citată.
În ceea ce priveşte interpretarea dată de organele de control prevederilor legislaţiei fiscale, specialistul EY a evidențiat faptul că pot exista situaţii în care organele fiscale nu sunt consistente în ceea ce privește soluțiile adoptate în toate jurisdicțiile sau ignoră soluţiile reţinute la nivelul instanţelor de judecată inclusiv interpretările date problemelor respective de către CJUE. „Ca principiu, acestea din urmă fac parte din acquis-ul comunitar şi, prin urmare, sunt obligatorii pentru autorităţile naţionale, astfel încât ANAF ar trebui să fie în primul eşalon al autorităţilor care să se conformeze şi să le aplice corespunzător”, a arătat Emanuel Băncilă.
Cum ar trebui să arate inspectorul ideal
La rândul său, avocatul George Trantea a explicat pentru AvocatNet.ro că nu poate fi vorba de o generalizare a atitudinii unor inspectori, „nici în sens pozitiv, nici negativ”. Cu alte cuvinte, sunt inspectori care înțeleg că sunt trimiși pentru a sprijini o activitate, dar sunt și inspectori care au ca scop „să pună bețe în roate”. Există, de asemenea, inspectori care „nu sunt la curent cu ultimele decizii ale CJUE în materie de TVA, așa cum există inspectori care nu respectă nici elementarul drept al contribuabilului de a fi ascultat”, a mai spus sursa citată.
În ceea ce privește interpretarea legii, reprezentantul casei de avocatură Niculeasa a explicat că „de multe ori prevalează o viziune contabilă asupra legii, viziune ce nu ține cont, paradoxal, chiar de normele fiscale pe care ar trebui să le aplice”. Alteori, „inspectorii fiscali se erijează în judecători sau agenți ai Curții de conturi, interpretând contractele contribuabililor și încălcând evident principiul libertății de gestiune al acestora”, este de părere George Trantea.
În consecință, avocatul citat a evidențiat faptul că „suntem încă departe de a întâlni acel inspector fiscal ideal, care înțelege activitatea economică și are suficiente cunoștințe de drept care să îi permită să înțeleagă actele din ce în ce mai complicate ale agenților economici și care este specializat în anumite domenii tehnce sau care beneficiază de spriijin pentru a cunoaște condițiile tehnice în care se realizează o anumită operațiune”.
Contribuabilii pot apela la asistență fiscală de specialitate
Ca principiu, tratamentul fiscal adecvat al operaţiunilor desfăşurate de contribuabili nu trebuie sub nicio formă ignorat, potrivit avocatului Emanuel Băncilă. „Declararea corectă şi completă a obligaţiilor fiscale, corectitudinea înregistrărilor fiscale şi aplicarea unui tratament fiscal corespunzător activităţilor desfăşurate sunt premisele unei inspecţii fiscale lipsite de surprize neplăcute”, a subliniat acesta.
De asemenea, indiferent de complexitatea operaţiunilor desfăşurate, „asistenţa fiscală de specialitate este absolut esenţială şi nu trebuie să intervină numai în momentul în care inspecţia fiscală este deja în curs”, a continuat reprezentantul EY.
Totodată, contribuabilii trebuie să își cunoască drepturile și obligațiile proprii, precum și cele ale organelor de control. Potrivit lui Emanuel Băncilă, aceasta este „cea mai facilă modalitate de a determina aplicarea și respectarea drepturilor contribuabilului din partea autorităţilor, iar aici experienţa şi competenţele concrete ale avocatului şi ale consultantului fiscal joacă un rol decisiv”.
Din perspectiva avocatului George Trantea, singurul mod prin care contribuabilii pot preveni problemele este obținerea unei soluții fiscale anticipate. Cu toate acestea, „practica emiterii selective a acestora în timp util și noile tarife (5.000 de euro) le fac aproape inaccesibile”, a explicat acesta.
Concret, contribuabilii se pot feri de eventualele probleme apărute în timpul unei inspecții fiscale documentând fiecare pas al „operațiunilor economice pe care le întrevăd și/sau le întreprind”, potrivit reprezentantului casei de avocatură Niculeasa. „Bineînțeles, acest lucru se traduce prin costuri suplimentare foarte mari. Însă, ținând cont de riscuri, s-ar putea să merite. De asemenea, și avocații specializați trebuie ținuți aproape, pentru a-i asista și sprijini de-a lungul inspecțiilor”, a subliniat George Trantea.