Rezidență
Potrivit articolului 7 din Codul Fiscal, o persoană este considerată rezidentă în România dacă îndeplinește cel puțin una dintre condițiile de mai jos:
- are domiciliul în România;
- centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;
- este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
- este cetățean român care lucrează în străinătate, ca funcționar sau angajat al României într-un stat străin.
Plătitori de impozit
Persoanele ale căror venituri sunt impozitate în România sunt impărțite în două categorii:
a) rezidenți – cetățenii români domiciliați în România sunt impozitați pentru venituri obținute din orice fel de sursă, din România sau din străinătate, dar și cetățenii străini cu rezidența în România
b) nerezidenți care:
- desfășoară activități independente la sediul din România, se impozitează venitul net realizat la sediul permanent, sau
- desfășoară actvități dependente în România, se impozitează venitul realizat din aceste activități dependente, sau
- realizează alte tipuri de venituri.
Dacă un nerezident îndeplinește a doua sau a treia condiție din cele menționate mai sus și nu are un certificat ce atestă rezidența fiscală, emis de un alt stat cu care România a semnat o convenție pentru evitarea dublei impuneri, va plăti impozit pe venit începând cu momentul dobândirii statutului de rezident fiscal în România.
Persoanele care au rezidența fiscală într-un stat cu care România a semnat o convenție pentru evitarea dublei impuneri, vor putea beneficia de o reducere a impozitului sau chiar neimpozitarea veniturilor.
Veniturile persoanele care au rezidența fiscală într-un stat cu care România nu a semnat o convenție pentru evitarea dublei impuneri, se pot impozita din momentul intrării respectivei persoane în România.
Lista țărilor cu care România a semnat o convenție pentru evitarea dublei impuneri.
Ce venituri sunt impozitate în România și care sunt regulile de impunere?
O cotă unică de impozitare de 16% se aplică următoarelor categorii de venituri:
- din activități independente;
- din salarii;
- din chirii;
- din investiții (dobânzi bancare, dividende etc.);
- din pensii;
- din premii și jocuri de noroc;
- din activități agricole;
- din alte surse (sunt descrise în Codul Fiscal - Legea 227/2015).
Codul Fiscal stipulează cote de impozitare speciale pentru anumite venituri din investiții, din jocuri de noroc sau din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal.
Venituri din salarii și asociate salariilor
Veniturile impozitabile includ salariile, beneficii în bani sau natură, prime salariale, recompense, indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, contravaloarea serviciilor turistice și orice alt tip de venit stipulat în contractul de muncă. Venituri impozabile sunt și venitul obținut pentru activitatea prestată de zilieri și lucrători temporari, remunerația administratorilor societăților, sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor sau în consiliul de administrație și sumele primite de membrii comisiei de audit.
La veniturile din salarii, valoarea impozitabilă este calculată scăzând din venitul brut, următoarele:
- contribuțiile obligatorii la sistemul de asigurări sociale;
- deducerile personalepermise (dacă este cazul);
- cotizațiile sindicale lunare;
- primele de asigurare la sistemul de pensii facultative (pilonul III) sau primele de asigurare voluntară de sănătate (până la 400 de euro pe an).
Cetățenii români ce obțin venituri în străinătate, pot beneficia, în anumite condiții, de deduceri personale pentru veniturile din salarii.
Venituri din activități independente
Veniturile din activități independente includ:
- venituri din activități de producție, comerț, prestări de servicii;
- venituri din profesii liberale;
- venituri din drepturi de proprietate intelectuala.
Venituri din activități de producție/venituri din profesii liberale
Venitul net impozabil provenit din activități de producție sau din profesii liberale se calculează scăzând cheltuielile deductibile din venitul brut. Aceste persoane au obligația de a completa Registrul de evidență fiscală. Alternativ, anumite categorii de venituri din activități independente sunt impozitate pe baza unor norme anuale de venit, ce sunt stabilite anual de către Ministerului Finanțelor. Persoanele ce realizează venituri din activități independente sunt obligate să plătească impozitul anticipat, pe anul în curs, în patru tranșe trimestriale, până la data de 25 a ultimei luni din fiecare trimestru.
Venituri din drepturi de proprietate intelectuală
Venitul net provenit din drepturi de proprietate intelectuală se obține scăzând, din venitul brut, următoarele:
- cheltuieli deductibile reprezentând 40% din venitul brut
- contribuțiile sociale obligatorii
Cei ce contractează serviciile unei persoane ce obține venituri din drepturi de proprietate intelectuală trebuie să calculeze, să rețină și să plătească impozit pe venit de 10% în avans, până pe data de 25 a lunii imediat următoare efectuării plății. Beneficiarul veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală nu este obligat să completeze Registrul de evidență fiscală.
Venituri din alte activități independente
Veniturile din închirierea în scop turistic a unor camere situate în casa proprietate personală, cu capacitatea de cazare mai mare de cinci camere, este considerat venit din activități independente și se impozitează pe baza normelor anuale de venit (stabilite de către Guvern) sau în sistem real (pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă).
Veniturile provenite din toate tipurile de activități independente sunt supuse unei regularizări anuale care se realizează prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului impozitabil anual din care se scad pierderile fiscale (dacă există) pe o perioadă de șapte ani consecutivi.
Beneficiarii veniturilor din activități independente pentru care se reține la sursă impozitul de 10%, pot opta pentru o cotă de impunere de 16%, reținută la sursă.
Venituri din chirii
Venitul brut provenit din chirii este venitul în bani sau în natură stipulat în contractul de închiriere, raportat la un an fiscal, dar și anumite cheltuieli suportate de chiriaș si, conform legislației în vigoare, cad în datoria proprietarului.
Venitul impozitabil se determină scăzând un procent de 40% din venitul brut. Impozitul este de 16% din venitul impozitabil. Contribuabilul poate opta pentru determinarea venitului din chirii bazată pe contabilitatea în partidă simplă.
Contribuția de asigurări sociale de sănătate se plătește pe baza venitului anual și este deductibilă din acest venit, calculul facându-se pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.
Venituri din investiții
Veniturile din investiții cuprind:
- veniturile din dividende;
- veniturile din dobânzi;
- câștiguri din transferul titlurilor de valoare și alte operațiuni cu instrumente financiare;
- câștiguri din transferul aurului financiar;
- venituri din lichidarea unei persoane juridice.
Veniturile din dividende
Dividendele sunt beneficii acordate în numerar sau în natură, de către o entitate legală (societate pe acțiuni) acționarilor sau asociaților, ca o consecință a deținerii de acțiuni.
Cota de impozitare a dividendelor este, de la 1 ianuarie 2016, de 5% (a fost redusă de la 16%).
Impozitul este calculat, reținut și virat de către plătitorul de dividende și trebuie plătit până pe data de 25 a lunii următoare plății lor. Valoarea impozitul este fixă și nu este supusă regularizării.
Cota acestui impozit este, pentru nerezidenți, tot de 5% sau chiar mai mică, dacă între țara de rezidență și România a fost semnată o convenție pentru evitarea dublei impuneri.
Venituri din dobânzi
Veniturile impozitabile din dobânzi sunt venituri precum:
- dobânzi obținute pentru conturi curente și depozite la vedere;
- dobânzi obținute pentru depozitele la termen, instrumente de economisire și contracte civile;
- dobânzi plătite de compania de asigurări a titlurilor împrumutate, pe perioada împrumutului.
Cota de impozitare este de 16% și este calculată, reținută și virată de plătitorul dobânzii, pînă la data de 25 a lunii următoare plății dobânzii. Impozitul pe venitul din dobânzi este fix (nu este supus regularizării).
Pentru nerezidenți, impozitul reținut la sursă pentru veniturile provenite din dobânzi, în conformitate cu legislația actuală, este de 16% sau o cota mai mică dacă România a semnat o convenție pentru evitarea dublei impuneri cu țara de origine a persoanei nerezidente.
Câștiguri din transferul titlurilor de valoare și alte operatiuni financiare
Ca o regulă generală, câștigurile de capital reprezintă diferența dintre prețul de vânzare și valoarea fiscală a diferitelor tipuri de titluri de valoare, care poate include și costurile de tranzacție, dacă este cazul.
Un câștig de capital obținut la vânzarea de acțiuni și ca rezultat al unui plan de acțiuni pentru angajați (stock options plan) se determină ca diferență între prețul de vânzare și valoarea fiscală a acestora reprezentată de prețul de achiziție preferențial care include costurile aferente tranzacției. Pentru cele dobândite cu titlu gratuit valoarea fiscală este considerată egală cu zero.
Câștigul net de capital reprezintă diferența între câștigurile și pierderile înregistrate într-un an.
Câștiguri din transferul aurului financiar
Câștigurile/pierderile din operațiuni cu aur financiar reprezintă diferența pozitivă sau negativă dintre prețul de vînzare și valoarea fiscală, care include și costurile aferente tranzacției.
Veniturile provenite din transferul titlurilor de valoare, alte operațiuni financiare și din operațiuni cu aur financiar sunt supuse impozitării cu o cotă de 16% aplicată venitului impozitabil anual, mai puțin pierderile fiscale (dacă există) pe o perioadă de șapte ani consecutivi.
Venituri din pensii
Veniturile din pensii reprezintă sumele primite ca pensii de la fondurile înființate din cotribuțiile socilae obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri cu administrare privată (Pilonul II) și cele finanțate de la bugetul de stat. Pensiile lunare ce nu depășesc valoarea de 1.050 lei, nu sunt impozitabile și se măresc anual cu 50 de lei, în luna ianuarie a fiecărui an, până ating plafonul de 1.200 de lei lunar. Impozitul reținut este impozitul final și se calculează prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului impozabil lunar din pensii. Impozitul calculat este reținut la data efectuării plății pensiei și transmis către bugetul de stat până la data de 25 a următoarei luni.
Venituri din activități agricole
Venitul impozitabil din activități agricole este detrminat pe baza normele de venit propuse de către entitățile publice mandatate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, se aprobă și se publică de către direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, până cel târziu la data de 15 februarie a anului pentru care se aplică aceste norme de venit. Alternativ, cel ce plătește impozitul pe venituri din activități agricole, poate alege calcularea venitului net anual determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate (în partidă simplă). Impozitul este calculat aplicând o cota de 16% la venitul impozabil. Contribuabilul are obligația de a depune anual o declarație la organul fiscal competent, până la data de 25 mai inclusiv a anului fiscal, pentru anul în curs și să efectueze plata impozitului în două tranșe egale: 50% până la data de 25 octombrie inclusiv și 50% până la data de 15 decembrie inclusiv.
Venituri din premii și jocuri de noroc
Impozitul pe veniturile din premii este de 16% și este aplicat venitului net ce reprezintă diferența între venitul brut și valoarea sumei neimpozabile (în prezent aceasta este de 600 de lei). Impozitul pe venituri din premii este calculat, reținut și plătit de organizatori/plătitori de venituri și se plătește la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut, el fiind impozit final.
Impozitul pentru venituri provenite din jocuri de noroc este, de asemenea, final și se determină aplicând o cotă de impozitare de 1% asupra venitului net ce nu depășește 66.750 de lei, pentru valori cuprinse între 66.750 și 445.000 de lei se plătesc 667,5 lei plus o cotă de 16% din ceea ce depășește suma de 66.750 de lei, iar pentru valori mai mari de 445.000 de lei, se plătesc 61.187,5 lei plus 25% din ceea ce depășește suma de 445.000 de lei. Venitul net în cazul în care veniturile sunt provenite din jocuri de noroc, se calculează similar venitului net în cazul în care veniturile sunt provenite din premii.
Impozitarea veniturilor din transferul proprietăților imobiliare
Impozitul pe veniturile obținute din transferul proprietăților pe care trebuie sa-l plătească contribuabilul, se calculează astfel:
- pentru construcții de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții, dobândite într-un termen de până la trei ani inclusiv:
- 3% până la valoarea de 200.000 de lei inclusiv;
- peste 200.000 de lei, impozitul este 6.000 de lei plus 2% din valoarea ce depășește 200.000 de lei;
- pentru construcții de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum și pentru terenurile de orice fel fără construcții, dobândite într-un termen de peste trei ani:
- 2% până la valoarea de 200.000 de lei inclusiv;
- peste 200.000 de lei, impozitul este de 4.000 de lei plus 1% din valoarea ce depășește 200.000 de lei.
Venituri din alte surse
Veniturile din alte surse inclus, printre altele:
- prime de asigurări suportate de o persoană fizică independentă sau de orice altă entitate, în cadrul unei activități pentru o persoană fizică în legătură cu care suportatorul nu are o relație generatoare de venituri din salarii și asimilate salariilor;
- venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea de arbitraj comercial.
Impozitul este reținut la sursă de către plătitor, el fiind, de asemenea, final.
Impozitul pentru venituri din alte surse se plătește până pe data de 25 a următoarei luni în care el a fost reținut.
Orice venit a cărui sursă nu este identificată, este impozitat cu 16%, cotă aplicată asupra bazei impozitabile ajustate. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului și al accesoriilor.
Deducere personală
Cetățenii români domiciliați în România, cât și persoanele fizice rezidente române au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a unei sume sub formă de deducere personală, în funcție de venitul lunar brut și numărul de persoane aflate în întreținere, după cum urmează:
- pentru un venit lunar brut de până la 1.500 lei, deducerea lunară variază între 300 de lei pentru contribuabilii ce nu au persoane în întreținere și 800 de lei pentru contribuabilii ce au patru sau mai multe persoane în întreținere;
- pentru un venit lunar brut 1.501 și 3.000 de lei, deducerile personale sunt degresive (scad) față de cele de mai sus și se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice;
- pentru un venit lunar brut mai mare de 3.000 de lei, nu se acordă deduceri personale.
Contribuabilii, cu câteva excepții, trebuie să depună declarația privind venitul anual realizat la autoritatea fiscală competentă, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului, pentru venituri obținute în România sau străinătate. Ulterior, autoritățile financiare vor calcula, pe baza informațiilor furnizate în declarația de venit și vor emite o decizie de impunere, impozitul plătindu-se în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea acestei decizii de impunere.
Contribuabilii ce nu au alte venituri în afară de cele salariale într-un an fiscal își plătesc taxele prin reținerea lor și virarea lunară către stat de către angajator.
Persoanele ce sunt angajate în străinătate, dar prestează activități în România, trebuie să depună o declarație lunară și să plătească un impozit lunar în România pînă pe data de 25 a lunii următoare realizării venitului, dacă îndeplinește anumite condiții.
Asigurări sociale
Conform legislației românești din domeniu, atât angajatorul cât și angajatul sunt obligați să contribuie la sistemul de asigurări sociale.
Cote de asigurări sociale pentru contribuția individuală:
- contribuția de asigurări sociale (de exemplu, pensie) – 10,5% din venitul brut lunar, plafonat la cinci salarii medii brute naționale1);
- contribuția de asigurări sociale de sănătate – 5,5% din venitul brut lunar, plafonat la cinci salarii medii brute începând cu ianuarie 2017;
- contribuția de asigurări de șomaj – 0,5% din venitul brut lunar.
Cote de asigurări sociale pentru contribuția datorată de angajator:
- contribuția de asigurări sociale – între 15,8% și 25,8%, în funcție de condițiile de muncă, din venitul brut lunar al angajatului, plafonat la cinci salarii medii brute naționale înmulțite cu numărul persoanelor asigurate (începând cu ianuarie 2017);
- contribuția de asigurări de șomaj – 0,5% din venitul total brut lunar al angajatului;
- contribuții pentru concediu medical și indemnizații – 0,85% din venitul brut lunar al angajatului, plafonat la 12 salarii minime naționale2) înmulțite cu numărul angajaților asigurați;
- contribuția la Fondul național de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale – variază între 0,15% și 0,85% din venitul total brut lunar al angajatului, în funcție de categoria de risc;
- contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale – 0,25% din venitul brut lunar al angajatului.
Contribuții de asigurări sociale datorate de cetățenii străini
Cetățenii țărilor membre UE și Elveției (începând cu 1 iunie 2009) beneficiază de plata cheltuielilor medicale, pentru servicii medicale acordate pe teritoriul României, cât și de scutirea plății contribuțiilor de asigurări sociale, în baza certificatelor de plată a contribuțiilor sociale în altă țară (formularul A1), emise în concordanță cu legislația europeană privind asigurările sociale.
Totuși, dacă o persoană nu plătește contribuții de asigurări sociale în țara de origine, ea va intra sub incidența legislației din România privind contribuțiile de asigurări sociale. Se aplică o serie de scutiri și în cazul cetățenilor dintr-un stat din afara Uniunii Europene, dacă există un acord privind asigurările sociale între cele două țări și dacă pot obține un certificat de plătitor al contribuțiilor de asigurări sociale din țara de origine.
1) Salariul mediu brut este aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale, anual.
2) Salariul minim brut este stabilit de către Guvern, anual, pentru fiecare semestru.
Comentarii articol (9)