Potrivit Codului de procedură fiscală, atunci când debitorul nu-şi plăteşte de bunăvoie datoriile fiscale, autorităţile sunt îndreptăţite să treacă la executarea silită a acestora. Procedura de executare silită revine organului fiscal care administrează creanţele fiscale, iar singura situaţie în care acesta nu demarează acţiunile de executare silită pentru stingerea obligaţiilor fiscale datorate este cea în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluţionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală datorată de debitor.
Vă reamintim că, în conformitate cu legislaţia fiscală aplicabilă în prezent, creanţa fiscală este definită ca fiind dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanţa fiscală principală şi creanţa fiscală accesorie. Astfel, sunt datorii fiscale taxele, impozitele, contribuţiile sociale şi accesoriile acestora, percepute de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale în baza unor raporturi juridice de drept public.
De asemenea, este important să precizăm că dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept. După împlinirea acestui termen, datoriile se prescriu şi nu mai pot fi recuperate.
Notă: Informaţii pe larg despre termenele de prescripţie aplicabile datoriilor fiscale sunt aici.
Executarea silită poate fi pornită, la cererea persoanelor îndreptăţite, împotriva oricărei persoane fizice sau juridice, indiferent că aceasta din urmă este de drept public sau de drept privat.
Când poate începe executarea silită
În primul rând, executarea silită a creanţelor fiscale nu poate începe în lipsa unui tiltu executoriu emis de organele fiscale competente sau a unui alt înscris care constituie titlu executoriu, aşa cum au explicat, la solicitarea AvocatNet.ro, Bogdan Mărculeţ şi Rozana Cozma, avocaţi la Niculeasa Litigators Tax & Regulatory.
"În titlul executoriu, organele de executare silită trebuie să înscrie toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, prin urmare, existenţa unei creanţe scadente este de esenţa executării silite. În plus, este necesar ca aceste creanţe să fie stabilite şi individualizate precis de către organele fiscale, precum şi să fi fost comunicate contribuabilului", au puncat specialiştii de la Niculeasa.
Aşadar, persoanele nu pot fi executate silit de către organele fiscale pentru creanţe care să nu fi fost aduse la cunoştinţa acestora.
Vă reamintim că, din octombrie 2014 şi până la începutul lunii februarie a acestui an, încuviinţarea executării silite a fost făcută de către executorii judecătoreşti, însă această competenţă a fost întoarsă la instanţe pentru respectarea exigenţelor dreptului la un proces echitabil. Detalii, aici.
Ca regulă generală, executarea silită a datoriilor fiscale este realizată de către organele care administrează creanțele fiscale ale respectivului contribuabil, prin executorii fiscali, aşa cum ne-a spus avocatul Bogdan Mărculeţ.
Noul Cod de procedură fiscală, în vigoare de la 1 ianuarie, stabileşte la art. 223 că executorii fiscali sunt organizaţi în compartimente de specialitate ale direcțiilor generale ale finanțelor județene și ale Municipiului București, ale Direcției generale de administrare a marilor contribuabili ori ale administrațiilor finanțelor publice, aceştia fiind abilitaţi să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită.
Totuşi, de la regula prezentată anterior există şi câteva excepţii, dintre care Rozana Cozma, avocat în cadrul Niculeasa Law Office, le-a amintit pe următoarele:
- în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, pentru efectuarea executării silite va fi competent organul de executare în a cărui rază se găsesc bunurile urmăribile;
- dacă este vorba numai despre o executare silită prin poprire, competent va fi organul de executare coordonator. De regulă acest organ de executare coordonat este organul în raza căruia își are domiciul fiscal debitorul;
- în cazurile în care există un pericol de înstrăinare, substituire sau de sustragere de la executarea silită a bunurilor și veniturilor urmăribile, competența va reveni organului fiscal de la domiciului fiscal al debitorului.
Care sunt modalităţile de executare silită
Conform prevederilor în vigoare, obiectul executării silite este reprezentat în principiu de orice bun ce se află în proprietatea debitorului și poate fi urmărit. Totodată, valorificarea veniturilor şi bunurilor aflate în proprietatea debitorului se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare, cu excepţia cazului în care din motive obiective în legătură cu situaţia patrimonială a debitorului acest nivel nu poate fi respectat.
Codul de procedură fiscală reglementează, prin intermediul art. 227, şi ordinea în care sunt supuse sechestrării şi valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului. Concret, aceasta este următoarea:
- bunurile mobile şi imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit;
- bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfăşurarea activităţii care constituie principala sursă de venit;
- bunurile mobile şi imobile ce se află temporar în deţinerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing şi altele;
- ansamblu de bunuri în condiţiile prevederilor art. 246, adică situaţia în care bunurile mobile şi/sau imobile pot fi valorificate individual şi/sau în ansamblu dacă organul de executare silită apreciază că astfel acestea pot fi vândute în condiţii mai avantajoase;
- maşini-unelte, utilaje, materii prime şi materiale şi alte bunuri mobile, precum şi bunuri imobile ce servesc activităţii care constituie principala sursă de venit;
- produse finite.
De asemenea, trebuie să amintim că executarea silită poate fi realizată prin mai multe moduri, astfel:
- executarea silită prin poprire, asupra sumelor de bani;
- executarea silită mobiliară, asupra bunurilor mobile;
- executarea silită imobiliară, asupra bunurilor imobile.
De altfel, prima dintre cele trei variante este şi cea mai des întâlnită în practică, după cum specialiştii contactaţi de redacţia noastră au explicat: "Mai exact, este vorba despre poprirea bancară, care se înființează printr-o adresă transmisă terțului poprit de către organele de executare silită. Poprirea bancară se realizează atât asupra conturilor în lei, cât și asupra conturilor în alte valute".
Nu în ultimul rând, există posibilitatea executării prin poprire, simultan, a mai multor conturi bancare sau mai multor terți popriți.
"Executarea silită prin poprire se îndreaptă asupra oricărei sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei sau valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute sau/și datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente", a afirmat Bogdan Mărculeţ.
"Sumele ce reprezintă venituri bănești ale debitorului persoană fizică realizate ca angajat ori pensii de orice fel, ajutoare sau indemnizații sunt supuse executării în condiții restricționate", a completat Rozana Cozma.
În ceea ce priveşte bunurile mobile ale debitorului, acestea sunt supuse executării silite după ce sunt evaluate de către organul de executare prin experți specializați. Totuşi, aşa cum cei doi avocaţi contactaţi de redacţia noastră au explicat, în cazul debitorului persoană fizică există anumite bunuri, necesare vieţii şi muncii debitorului, care nu pot fi executate silit. Mai exact, este vorba despre:
- bunurile mobile care servesc la continuarea studiilor și cele ce folosesc la formarea profesională;
- bunurile care servesc exercitării profesiei, inclusiv cele necesare desfășurării activității agricole (de exemplu: unelte, semințe, îngrășăminte, furaje, animale de producție și de lucru).
Atenţie! Bunurile debitorului persoană fizică necesare desfășurării activității în calitate de profesionist nu sunt exceptate, a atras atenţia sursa citată.
Pe lângă bunurile mobile, şi cele imobile aflate în proprietatea debitorului sunt supuse executării silite. Atunci când un bun imobil este deţinut în coproprietate, se va urma procedura partajului judiciar, iar mai apoi va putea fi urmărită partea atribuită debitorului ori sulta primită.
"De asemenea, executarea silită imobiliară privește și bunurile accesorii acelui imobil, care pot fi urmărite doar odată cu imobilul. De reținut este că și plantațiile prinse în rădăcini reprezintă bunuri imobile, împreună cu fructele neculese. În cazul în care acestea au fost culese vor fi considerate bunuri mobile și executate în consecință", a lămurit Bogdan Mărculeţ.
Un aspect important de care trebuie să ţinem cont este cel care stabileşte că, în cazul debitorului persoană fizică, nu va putea fi executat silit imobilul referitor la spațiul minim de locuit pentru acesta și familia sa.
Pentru a întelege mai bine temeiul legislativ, specialiştii de la casa de avocatură Niculeasa ne-au oferit şi un exemplu concludent: "Pentru o singură persoană, conform legislației în vigoare, suprafața minimală este de 37 mp utili și 58 mp construiți, iar pentru o familie de trei persoane este de 66 mp utili și 102 mp construiți".
"Cu toate acestea, prevederile privind spațiul minim de locuit nu vor fi aplicabile dacă executarea silită se realizează pentru stingerea unor creanțe rezultate din infracțiuni", a atenţionat Rozana Cozma.
Cum poate fi contestată executarea silită a datoriilor fiscale
Persoanele interesate prin executare au la dispoziţie, în baza Codului de procedură fiscală, varianta contestării executării silite. Totuşi, contestaţia la executare este un mijloc procedural de ultimă instanţă prin care contribuabilul se poate apăra împotriva organelor fiscale şi care poate fi folosit doar în cazul în care contestarea titlului executoriu nu se poate face pe altă cale procedurală.
"Astfel, este recomandat ca demersurile contribuabilului să fie realizate mai devreme, de regulă începând cu emiterea titlului de creanţă împotriva sa. Aceasta întrucât, de cele mai multe ori, pe calea contestaţiei la executarea nu mai pot fi criticate decât aspecte formale legate de executarea silită, iar nu fondul creanţei fiscale în sine", au precizat specialiştii de la Niculeasa Law Office.
Prin urmare, există posibilitatea ca o contestaţie la executare să nu rezolve cu adevărat problemele contribuabilului, ci doar să le amâne.
În altă ordine de idei, potrivit Codului de procedură fiscală, contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă, iar persoanele interesate de a contesta executarea silită pot fi, printre alţii: însuși debitorul, coproprietarul bunului executat silit sau poprietarul bunului supus executării (dacă nu este chiar debitorul).
Potrivit prevederilor din actul normativ citat, contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decăderii, de la data când:
- contestatorul a luat cunoştinţă de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somaţiei sau din altă înştiinţare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;
- contestatorul a luat cunoştinţă de refuzul organului de executare silită de a îndeplini un act de executare;
- cel interesat a luat cunoştinţă de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă.
Executarea silită poate fi suspendată
Pentru a proteja drepturile datornicilor, legislaţia în vigoare prevede posibilitatea suspendării executării silite a datoriilor nefiscale. Totuşi, trebuie ţinut cont de faptul că suspendarea executării silite reprezintă, în fapt, o amânare a acesteia, având un efect dilatoriu, în timp ce oprirea executării reprezintă o încetare a acesteia cu efect definitiv.
Aşa cum cei doi avocaţi de la Niculeasa ne-au precizat, noul Cod de procecură fiscală se păstrează în liniile actului normativ anterior în ceea ce priveşte cazurile de suspendare. Astfel, executarea silită se suspendă în următoarele cazuri, prevăzute expres la art. 233 din documentul amintit:
- când suspendarea a fost dispusă de instanţă sau de creditor, în condiţiile legii;
- la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condiţiile legii;
- în cazul prevăzut la art. 244, respectiv suspendarea executării silite a bunurilor imobile;
- pe o perioadă de cel mult şase luni, în cazuri excepţionale, şi doar o singură dată pentru acelaşi debitor, prin hotărâre a Guvernului;
- în alte cazuri prevăzute de lege.
De asemenea, executarea silită se suspendă şi în cazul în care, ulterior începerii executării silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală pentru care s-a început executarea silită. În acest caz, executarea silită se suspendă la data depunerii cererii.
O prevedere importantă care trebuie avută în vedere este cea potrivit căreia, pe perioada suspendării executării silite, actele de executare efectuate anterior, precum şi orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân în fiinţă. Spre exemplu, sumele deja poprite în conturile bancare rămân indisponibilizate pe perioada suspendării.
"De aceea, contribuabilul care doreşte să obţină o suspendare judecătorească nu ar trebui să aştepte demararea executării silite pentru a solicita instanţei suspendarea, întrucât suspendarea ar putea fi obţinută prea târziu, ci ar trebui să se adreseze instanţei încă de la comunicarea titlului de creanţă, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de legea contenciosului administrativ", au explicat avocaţii contactaţi de redacţia noastră.
Aceştia ne-au semnalat şi un caz interesant de suspendare a executării silite, întâlnit în cazul în care popririle înfiinţate de organul de executare silită generează imposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea economică.
"Într-o asemenea situaţie, debitorul poate cere organului de executare suspendarea totală sau parţială a executării prin poprire, indicând în acelaşi timp organului fiscal bunuri lipsite de sarcini, în vederea instituirii sechestrului. Puterea de apreciere aparţine organului fiscal, acesta nefiind obligat să acorde suspendarea. Rămâne de urmărit dacă organele fiscale vor avea înţelepciunea de apreciere a unor astfel de cazuri", a punctat Bogdan Mărculeţ.
În altă ordine de idei, executarea silită poate fi suspendată și în baza cererii debitorului adresate organului de executare, ca executarea silită imobiliară să nu mai aibă loc cu privire la bunul imobil sechestrat, ci cu privire la veniturile bunului sau altor venituri ale sale. Totodată, executarea poate fi suspendată și în cazul în care a fost depusă o scrisoare de garanție ori o poliță de asigurare de garanție.
Există şi cazuri în care executarea silită încetează, mai exact dacă:
- s-au stins integral obligaţiile fiscale prevăzute în titlul executoriu, inclusiv obligaţiile de plată accesorii, cheltuielile de executare şi orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii;
- a fost desfiinţat titlul executoriu.
Vă reamintim că, în conformitate cu normele în vigoare, titluri executorii sunt considerate hotărârile judecătoreşti, încheierile şi procesele-verbale întocmite de executorii judecătoreşti (cele care constituie titluri executorii potrivit legii), înscrisurile autentice notariale (care constată o datorie certă, lichidă şi exigibilă), titlurile de credit (de exemplu, cambia, biletul la ordin şi cecul), înscrisurile sub semnătură privată (numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute concret de lege), precum şi orice alte înscrisuri care au, în baza legii, putere executorie.
Notă: AvocatNet.ro a scris şi despre prescripţia şi executarea silită a datoriilor nefiscale. Informaţii pe larg despre aceste subiecte pot fi găsite aici şi aici.
Comentarii articol (5)