Veniturile din arendă în 2016: Ce obligații fiscale au persoanele care obțin astfel de venituri

Codul fiscal prevede că veniturile obținute din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal sunt clasificate în categoria veniturilor din cedarea folosinței bunurilor. În același timp, Codul civil stabilește că arendarea reprezintă locațiunea bunurilor agricole.

Ghidul privind impozitarea veniturilor realizarea din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal, publicat de ANAF pe site-ul propriu, menționează că există mai multe bunuri agricole care pot fi arendate, după cum urmează:

a) terenurile cu destinație agricolă, și anume terenuri agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbuștii fructiferi, plantațiile de hamei și duzi, pășunile împădurite, terenurile ocupate cu construcții și instalații agrozootehnice, amenajările piscicole și de îmbunătățiri funciare, drumurile tehnologice, platformele și spațiile de depozitare care servesc nevoilor producției agricole și terenurile neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă;
b) animalele, construcțiile de orice fel, mașinile, utilajele și alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole.

Este important de știut că persoanele fizice care realizează astfel de venituri au obligația să încheie un contract de arendare, în formă scrisă, iar acesta trebuie să fie înregistrat la organul fiscal în raza căruia au domiciliul.

Astfel, arendatorului (cel care dă în arendă, n.red.) i se cere să înregistreze contractul încheiat între părți, precum și orice modificare survenită ulterior, în termen de 30 de zile de la încheierea sau producerea modificării acestuia.

Totodată, arendașul (cel ce ia în arendă, n.red.) trebuie să depună un exemplar al contractului la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile agricole arendate, pentru a fi înregistrat într-un registru special ținut de secretarul consiliului local.

În documentul citat se menționează și faptul că, în situația în care bunurile arendate sunt situate în raza teritorială a mai multor consilii locale, arendașul trebuie să depună câte un exemplar al contractului la fiecare consiliu local în a cărui rază teritorială sunt situate bunurile arendate.

Notă: În cazul în care are loc rezilierea unui contract de arendare, contribuabilii au obligația să înștiințeze în scris, în termen de 5 zile, organul fiscal competent.

Cum se stabilește venitul brut din arendă

Codul fiscal prevede că venitul brut obținut din arendarea bunurilor agricole din patrimoniul personal se poate stabili pe baza raportului juridic/contractului încheiat între părți. Concret, acesta reprezintă totalitatea sumelor în bani încasate și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură primite.

În cazul în care arenda se exprimă în natură, evaluarea în lei se face pe baza prețurilor medii ale produselor agricole, stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene și, respectiv, ale Consiliului General al Municipiului București în raza teritorială a căruia se află terenul arendat.

De asemenea, în situația în care prețurile medii ale produselor agricole au fost modificate în cursul anului fiscal de realizare a venitului, noile prețuri pentru evaluarea în lei a veniturilor din arendă exprimate în natură, pentru determinarea bazei impozabile, se aplică începând cu data de 1 a lunii următoare comunicării acestora către direcțiile generale regionale ale finanțelor publice.

Determinarea venitului net prin aplicarea cotei forfetare

În ceea ce privește venitul net din arendă, documentul citat prevede că acesta se stabilește la fiecare plată prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului brut.

Pentru recunoașterea deductibilității cheltuielii în cotă de 40% din venitului brut, arendatorul nu este obligat să prezinte organului fiscal documente justificative.

Cheltuiala deductibilă aferentă venitului, stabilită în cota forfetară de 40% aplicată la venitul brut, reprezintă:

• uzura bunurilor închiriate și cheltuielile ocazionate de întreținerea și repararea acestora,
• impozitele și taxele pe proprietate datorate potrivit legii,
• comisionul reținut de intermediari,
• primele de asigurare plătite pentru bunul cedat spre folosință,
• eventuale nerealizări ale veniturilor din arendare scontate, generate de condiții naturale nefavorabile (grindina, seceta, inundații, incendii).

Cum se calculează impozitul

Calculul, reținerea și plata impozitului aferent veniturilor din arendă intră în sarcina arendașului, se mai arată în Ghidul ANAF.

Impozitul pe veniturile din arendă se calculează, la fiecare plată a arendei, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net. Potrivit Codului fiscal, impozitul astfel calculat, se reține și se plătește la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.

Important! Impozitul aferent veniturilor din arendă, calculat, reținut și plătit de către arendaș este impozit final.

Plata CASS, obligatorie pentru veniturile din arendare

Persoanele fizice care obțin venituri din arendarea bunurilor agricole datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru aceste venituri, se precizează în Ghidul ANAF, iar aceasta se determină prin aplicarea cotei de 5,5% asupra bazei de calcul.

Menționăm că baza lunară de calcul a CASS pentru persoanele fizice care realizează venituri din arendarea bunurilor agricole în regim de reținere la sursă a impozitului este diferența dintre venitul brut și cheltuiala deductibilă determinată prin aplicarea cotei de 40% asupra venitului brut și nu poate fi mai mare decât valoarea a de 5 ori câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, în vigoare în anul pentru care se stabilește contribuția.

Concret, în 2016, câștigul salarial mediu brut este în valoare de 2.681 lei, precum AvocatNet.ro a scris pe larg AICI.

Încadrarea în plafonul maxim menționat mai sus, în valoare de 13.405 lei (5 x 2.681 lei) se face de către arendaș la momentul plății venitului.

Baza de calcul a CASS trebuie să fie evidențiată lunar în decizia de impunere. Potrivit legislației în vigoare, aceasta nu poate fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe țară, dacă venitul pentru care se calculează contribuția este singurul realizat.

CASS datorat de către arendator pentru veniturile obținute din arendarea bunurilor agricole, se calculează prin aplicarea cotei de 5,5 % asupra bazei de calcul, se reține de către arendaș și se plătește de acesta până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care au fost plătite veniturile.

Stabilirea obligațiilor anuale de plată ale CASS datorate de arendator, se realizează de organul fiscal competent, prin decizia de impunere anuală. Plata CASS stabilită prin decizia de impunere anuală se efectuează în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei.

În cazul contribuabililor care realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor în anul 2016, stabilirea obligațiilor anuale de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate, precum și încadrarea bazei lunare de calcul în plafoanul minim sau în plafonul maxim se realizează de organul fiscal competent, prin decizia de impunere anuală.

Pentru veniturile realizate în anul 2016, organul fiscal competent are obligația determinării, pe categoria venituri din cedarea folosinței bunurilor, a venitului anual realizat, sumă de venituri nete anuale, în vederea aplicării prevederilor referitoare la verificarea încadrării în plafonul corespunzător anului fiscal respectiv pentru contribuția de asigurări sociale de sănătate, se arată în ghidul Fiscului.

Notă: Arendatorii nu au obligații declarative în legătură cu impozitul și contribuția de asigurări sociale de sănătate aferente veniturilor obținute din arendarea bunurilor agricole.

Ce formulare depun cei care obțin venituri din arendare?

Arendașii au obligatia sa completeze și să depună, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-au plătit veniturile, formularul 112 - “Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate” în care declară:

• impozitul pe veniturile din arendă;
• contribuțiile individuale de asigurari sociale de sănătate calculate și reținute;
• evidența nominală a persoanelor asigurate.

Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate se completează cu ajutorul programului de asistență. Programul de asistență este pus la dispoziția contribuabililor gratuit de unitățile fiscale subordonate sau poate fi descărcat de pe site-ul ANAF, de aici.

Anual, până la 28 februarie a anului următor, arendașii trebuie să depună formularul 205 “Declarație informativă privind impozitul reținut la sursă și câștigurile/pierderile realizate, pe beneficiari de venit”, care se poate descărca de aici.

Important! Nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declarațiilor fiscale constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională. Potrivit Codului de procedură fiscală, amenzile se încadrează, în acest caz, între 500 și 1.000 de lei.

Puteti consulta ghidul oficial al ANAF în fisierul atașat acestui articol.