Cum se evaluează elementele incluse în situațiile financiare anuale

Situațiile financiare anuale și situațiile anuale simplificate se depun la unitățile teritoriale ale MFP, în 150 de zile de la data la care se încheie exercițiul financiar (și anume 31 decembrie 2015), de către următoarele categorii de persoane ale căror valori mobiliare nu sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată:

• toate societățile (societăţile în nume colectiv, societăţile în comandită simplă, societăţile pe acţiuni, societăţile în comandită pe acţiuni şi societăţile cu răspundere limitată);
• companiile naționale;
• regiile autonome;
• institutele naționale de cercetare-dezvoltare;
• societăţile cooperative şi celelalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare, funcţionează pe principiile societăţilor;
• subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în România, care aparţin persoanelor juridice cu sediul în România;
• subunităţile din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate;
• grupurile de interes economic, înfiinţate potrivit legii.

Conform calculelor noastre, termenul de 150 de zile se împlinește pe 29 mai, însă aceasta este o zi de duminică, astfel că termenul se mută în următoarea zi lucrătoare, care este 30 mai 2016.

Tot atunci trebuie să depună situațiile financiare anuale și subunitățile din România, care aparțin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate, cu excepția subunităților deschise în România de societăți rezidente în state aparținând Spațiului Economic European.

Pe de altă parte, instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial depun situațiile financiare anuale în termen de 120 de zile de la încheierea exericițiului financiar, respectiv până pe 29 aprilie 2016. Mai multe detalii, AICI.

Cum se prezintă în bilanț activele, datoriile și capitalurile proprii

Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul MFP nr. 1802/2014, în vigoare de la 1 ianuarie 2015, stabilesc că un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Acesta este recunoscut în contabilitate și se prezintă în bilanț în momentul în care este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către firmă, iar activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(ă) în mod credibil.

Totodată, o datorie este o obligație actuală a unei entități care decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care să încorporeze beneficii economice. Datoriile se recunosc în contabilitate și se prezintă în bilanț atunci când este probabil ca o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligații prezente și când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi să fie evaluată în mod credibil.

Tot în reglementările contabile în vigoare de la începutul anului trecut se precizează că interesul rezidual al acționarilor sau asociaților în activele unei entități după deducerea tuturor datoriilor sale poartă numele de capitaluri proprii.

Ghidul redactat de MFP și publicat pe site-ul propriu stabilește că beneficiile economice reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau echivalente de numerar către entitate. Această contribuţie se reflectă:

• sub forma creşterii intrărilor de numerar;
• sub forma reducerii ieşirilor de numerar (prin reducerea costurilor de producţie).

În bilanţ, elementele de activ şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate.

Elemente legate de evaluarea performanței financiare reflectate prin contul de profit și pierdere

Potrivit reglementărilor în vigoare, veniturile şi cheltuielile unui exerciţiu financiar trebuie să fie raportate în contul de profit şi pierdere. 

Astfel, veniturile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.

Acestea sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o creștere a beneficiilor economice viitoare legate de creșterea valorii unui activ sau de scăderea valorii unei datorii. Recunoașterea veniturilor se realizează simultan cu recunoașterea creșterii de active sau reducerii datoriilor.

Totodată, cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.

Concret, acestea sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate evalua în mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare legate de o diminuare a valorii unui activ sau de o creștere a valorii unei datorii. Recunoașterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoașterea creșterii valorii datoriilor sau reducerea valorii activelor.

Reguli de evaluare de bază

De regulă, elementele prezentate în situaţiile financiare anuale se evaluează pe baza principiului costului de achiziţie sau al costului de producţie, se precizează în documentului citat. Astfel, evaluarea elementelor de activ şi datorii poate avea loc:

1. La data intrării în entitate

În acest caz, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabilește astfel:

• la cost de achiziţie – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
• la cost de producţie – pentru bunurile produse în entitate;
• la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;
• la valoarea justă – pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.

2. La inventar şi prezentarea elementelor în bilanţ

Cu ocazia inventarierii, evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se face potrivit prevederilor Reglementărilor contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul MFP nr. 1.802/2014 şi normelor emise în acest sens de Ministerul Finanţelor Publice, prevede Ghidul MFP citat.
      
Concret, entitățile care își întocmesc situațiile financiare anuale trebuie să inventarieze și evalueze elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.

La fiecare inchidere de bilant se vor avea in vedere si urmatoarele:

• Elementele monetare exprimate în valută (disponibilităţi şi alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele şi depozitele bancare, creanţe şi datorii în valută) trebuie evaluate şi prezentate în situaţiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României şi valabil la data încheierii exerciţiului financiar.

Diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de BNR de la data înregistrării creanţelor sau datoriilor în valută, sau cursul la care acestea sunt înregistrate în contabilitate şi cursul de schimb de la data încheierii exerciţiului financiar, se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.

Pentru creanţele şi datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la alte venituri sau alte cheltuieli financiare, după caz.

• Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la cost istoric (imobilizări, stocuri) trebuie prezentate în situaţiile financiare anuale utilizând cursul de schimb valutar de la data efectuării tranzacţiei.
• Elementele nemonetare achiziţionate cu plata în valută şi înregistrate la valoarea justă (imobilizările corporale reevaluate) se prezintă în situaţiile financiare anuale la această valoare.
• Provizioanele se revizuiesc la data fiecărui bilanţ şi se ajustează pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o ieşire de resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri.

Totodată, în momentul în care efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului reprezintă valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligaţiei. În acest caz, actualizarea provizioanelor se face întrucât, datorită valorii-timp a banilor, provizioanele aferente unor ieşiri de resurse care apar la scurt timp de la data bilanţului sunt mult mai oneroase decât cele aferente unor ieşiri de resurse de aceeaşi valoare, dar care apar mai târziu.

3. Evaluarea la data ieşirii din entitate

La data ieşirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau la valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de exemplu, valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate sau valoarea justă pentru valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată).

Activele constatate minus în gestiune se scot din evidenţă la data constatării lipsei acestora.

La scoaterea din evidenţă a activelor, se reiau la venituri ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare aferente acestora.

B. Reguli de evaluare alternative

Regulile de evaluare alternative ce se pot aplica sunt cele referitoare la reevaluarea imobilizărilor corporale şi cele referitoare la evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare.

Entităţile pot să-și reevalueze imobilizările corporale existente la sfârşitul exerciţiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situaţiile financiare întocmite pentru acel exerciţiu.

Notă: Evaluarea la valoarea justă a instrumentelor financiare se poate efectua numai în situaţiile financiare anuale consolidate.