Evaluarea riscurilor la firmă: Ce trebuie să știe orice angajator ca să evite amenzile

În prezent, orice angajator are obligația, potrivit Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și Normelor metodologice de aplicare a acesteia (HG nr. 1425/2006), să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.

Concret, printre responsabilitățile unui angajator se numără, pe lângă asigurarea securității și protecția sănătății lucrătorilor săi, și prevenirea riscurilor profesionale, informarea și instruirea lucrătorilor și asigurarea cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare securității și sănătății în muncă.

Mergând și mai în detaliu, acesta trebuie să evalueze riscurile (chiar și pe cele care nu pot fi evitate), să le combată chiar de la sursă, să adapteze munca la om și să înlocuiască ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos. Totodată, este important ca angajatorul să dezvolte o politică de prevenire coerentă, care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condițiile de muncă, relațiile sociale și influența factorilor din mediul de muncă.

Importante pentru un angajator sunt și adoptarea, în mod prioritar, a unor măsuri de protecție colectivă față de măsurile de protecție individuală, precum și furnizarea de instrucțiuni corespunzătoare lucrătorilor săi.

De asemenea, potrivit legislației în vigoare, aceștia trebuie să evalueze riscurile profesionale cu care se poate confrunta entitatea, inclusiv pe cele legate de alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor chimice folosite și la amenajarea locurilor de muncă.

Abia după îndeplinirea acestei sarcini se poate trece la pasul următor, care este reprezentat de luarea unor măsuri concrete de prevenire și alegerea unor metode de lucru/producție capabile să îmbunătățească nivelul securității și al protecției sănătății lucrătorilor.

În fine, un alt element important îl reprezintă luarea în considerare de către angajator a capacităților lucrătorului în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă, în momentul în care îi încredințează anumite sarcini.

Cinci etape cheie în evaluarea riscurilor profesionale

Conform unui ghid întocmit de Inspecția muncii, nu există o metodă unică, potrivită pentru evaluarea riscurilor într-o firmă anume.

În documentul citat, Inspecția muncii arată că o astfel de evaluare, în special în întreprinderile micro și mici, poate fi alcătuită din cinci etape, după cum urmează:

Etapa nr. 1 - Identificarea pericolelor, a riscurilor şi a persoanelor expuse. Identificarea surselor posibile de vătămare la locul de muncă şi a lucrătorilor care pot fi expuşi pericolelor.

Etapa nr. 2 - Evaluarea riscurilor (gravitatea unor posibile vătămări şi probabilitatea producerii acestora).

Etapa nr. 3 - Stabilirea acţiunilor de prevenire. Identificarea măsurilor necesare pentru eliminarea sau ţinerea sub control a riscurilor.

Etapa nr. 4 - Aplicarea măsurilor de prevenire şi protecţie. Se realizează pe baza planului de prevenire şi protecţie care stabileşte ordinea de prioritate, termenul de realizare şi persoanele responsabile.

Etapa nr. 5 - Monitorizarea şi revizuirea.

După realizarea acestei evaluări, pasul următor este consemnarea datelor într-un document succint, care să cuprindă informații despre numele și funcția persoanelor care au efectuat evaluarea, implicarea lucrătorilor în procesul de evaluare a riscurilor, pericolele și riscurile identificate, grupurile de lucrători care se confruntă cu riscuri specifice, măsurile de prevenire și protecție necesare și alte informații privind monitorizarea și revizuirea evaluării riscurilor, inclusiv termene și persoane implicate.

Notă: În cazul în care firma are mai multe puncte de lucru, trebuie să fie realizat un document de evaluare a riscurilor specifice pentru fiecare dintre acestea, se arată în documentul realizat de Inspecția muncii.

În ceea ce privește utilitatea documentului privind evaluarea riscului, trebuie menționat faptul că acesta se folosește în mod uzual la elaborarea planului de prevenire și protecție, la selectarea tipurilor de echipamente individuale de protecție și la dovedirea îndeplinirii obligațiilor legale privind realizarea evaluării riscurilor.

Vă reamintim că rezultatele evaluării riscurilor trebuie să fie puse la dispoziția celor implicați în activitatea de prevenire și protecție, precum și a celor care au acces la locurile de muncă respective, cum ar fi:

• Conducători ai locurilor de muncă;

• Lucrători și reprezentanții acestora;

• Alți angajatori și lucrători care desfășoară activități în întreprindere;

• Medicului de medicina muncii;

• Autorități competente.

Ce beneficii aduce evaluarea corectă a riscurilor

În documentul citat, care a fost publicat pe site-ul Inspecției muncii, există o listă a beneficiilor (șapte la număr) pe care o evaluare corectă a riscurilor profesionale le poate aduce unei organizații. Dintre acestea, pe primul loc se află reducerea numărului de accidente și a îmbolnăvirilor profesionale, în timp ce pe locurile doi și trei se regăsesc reducerea costurilor sociale și îmbunătățirea climatului de muncă, respectiv consolidarea participării lucrătorilor la procesul decizional. Alte beneficii sunt:

• Creșterea calității și competivității produselor și/sau serviciilor oferite;
• Stabilitatea forței de muncă;
• Fidelizarea angajaților față de întreprindere;
• Îmbunătățirea imaginii și prestigiului întreprinderii.

Mai precis, potrivit Inspecției muncii, evaluarea riscurilor într-o firmă poate să îmbunătățească sănătatea și securitatea angajaților, poate crește siguranța și atractivitatea locului de muncă, dar poate să ajute și la crearea unui echilibru între viața profesională și viața personală.

Pe de altă parte, nerealizarea unei evaluări a riscurilor profesionale se poate traduce prin punerea în pericol a sănătății și a vieții lucrătorilor și prin plătirea unor amenzi de zeci de mii de lei, bani care ar putea fi investiți în afacere.

Printre consecințele enumerate de Inspecția muncii se numără, de asemenea, și:

• Răspunderea penală, în cazul producerii unui accident;
• Plata unor despăgubiri victimelor și familiilor acestora/cheltuieli de spitalizare;
• Existența unor pierderi materiale semnificative;
• Apariția unor prejudicii de imagine;
• Reducerea șanselor de a câștiga o licitație.

Cine poate realiza evaluarea riscurilor

Legislația în vigoare stabilește că evaluarea riscurilor profesionale poate să fie realizată de către angajator, de un lucrător desemnat de angajator sau de un serviciu intern de prevenrie și protecție sau, nu în ultimul rând, de un serviciu extern de prevenire și protecție abilitat.

Oricine s-ar ocupa de această evaluare, este important de reținut că procesul constă în identificarea și estimarea riscurilor pentru securitatea și sănătatea angajaților, generate de pericolele de la locul de muncă, cu scopul de a identifica sursele unor posibile vătămări și maniera adecvată prin care pericolele pot fi eliminate, respectiv găsirea unor măsuri cu ajutorul cărora riscurile să fie ținute sub control.

Procesul de evaluare a riscurilor cuprinde mai multe etape, dintre care prima și cea mai importantă este stabilirea echipei de evaluare, adică a acelor persoane din cadrul firmei sau din afara acesteia care vor duce la capăt îndeplinirea acestei sarcini. Apoi, urmează inventarierea locurilor de muncă, a posturilor de lucru și a activităților desfășurate în firmă și colectarea informațiilor necesare. Potrivit Inspecției muncii, celelalte etape ale procesului de evaluare a riscurilor profesionale sunt următoarele:

• Identificarea pericolelor generate de lucrător, sarcina de muncă, echipamente de muncă, substanţe utilizate, tehnologii folosite, mediul de muncă etc.;
• Identificarea persoanelor expuse şi a duratei expunerii la risc;
• Evaluarea riscurilor;
• Consemnarea rezultatelor evaluării (elaborarea documentului privind evaluarea riscurilor);
• Stabilirea măsurilor de prevenire şi protecţie şi prioritizarea acestora (planul de prevenire şi protecţie);
• Punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi protecţie şi urmărirea eficienţei acestora;
• Revizuirea evaluării riscurilor, după caz.

Potrivit Hotărârii nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, evaluarea riscurilor cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă la nivelul întreprinderii trebuie să fie revizuită ori de câte ori intervin schimbări sau modificări în ceea ce priveşte tehnologia, echipamentele de muncă, substanţele ori preparatele chimice utilizate şi amenajarea locurilor de muncă/posturilor de muncă, după producerea unui eveniment, la constatarea omiterii unor riscuri sau la apariţia unor riscuri noi, la utilizarea postului de lucru de către un lucrător aparţinând grupurilor sensibile la riscuri specifice și la executarea unor lucrări speciale.