Tot ce trebuie să ştii dacă vrei să devii procuror

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor stabilește că magistratura este o activitate judiciară care este desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și, respectiv, de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor.

Potrivit legislației în vigoare, numirea de către Președintele României a unei persoane în funcția de procuror îi conferă acesteia stabilitate și independență, în condițiile legii. Un procuror care se bucură de stabilitate poate să fie mutat prin transfer, detașare sau promovare, numai în situația în care își dă acordul pentru schimbarea făcută.

Este bine de știut că, în întreaga lor activitate, procurorii au obligația să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii. Totodată, ei trebuie să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu fiecărui participant la procedurile judiciare, indiferent de calitatea lor. În fine, printre obligațiile unui procuror se mai numără și respectarea unui Cod deontologic propriu și participarea la formarea profesională continuă.

Înainte de analiza efectivă a modurilor în care o persoană poate să devină procuror, să le trecem mai întâi în revistă într-un mod succint. Astfel, prima variantă, în care nu este nevoie de experiență anterioară în domeniu, este intrarea la școala INM, parcurgerea anilor de stagiatură și trecerea de un examen de capacitate. În a doua variantă, cei care au deja cinci ani de experiență într-o profesie juridică pot să dea concurs de admitere în magistratură, care le oferă direct statutul de magistrat definitiv.

Cum are loc formarea profesională inițială și admiterea în magistratură

În prezent, o persoană care vrea să devină procuror se poate înscrie la concursul de admitere la Institutul Naţional de Magistratură sau la cel de admitere în magistratură, cu mențiunea că în cazul celei de-a doua variante se cere, în plus, o vechime în specialitate de cel puţin cinci ani. Concret, potrivit Regulamentului privind concursul de admitere și examenul de absolvire a INM, aprobat prin intermediul Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) nr. 439/2006, orice persoană care îndeplinește următoarele condiții poate să fie admisă la INM:

• are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu;
• este licențiată în drept;
• nu are antecedente penale sau cazier fiscal;
• cunoaște limba română;
• este aptă, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției.

Pe de altă parte, în Regulamentul privind privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 279/2012, se arată că își pot depune dosarele de înscriere și foştii judecători şi procurori care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici, personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învăţământul juridic superior acreditat, precum şi magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu o vechime în specialitate de cel puţin cinci ani la data susţinerii primei probe din cadrul primei etape a concursului.

Referitor la dosarul de înscriere, candidaţii la admiterea la INM trebuie să includă în acesta următoarele documente:

• cererea de înscriere;
• certificatul de naştere (copie certificată);
• actul de identitate (copie certificată);
• diploma de licenţă/adeverinţa provizorie (copie legalizată);
• chitanţa de plată a taxei de înscriere;
• certificatul de cazier judiciar;
• certificatul de cazier fiscal.

Lista este valabilă şi pentru candidaţii la admiterea în magistratură, dar aceştia mai trebuie să includă şi:

• declaraţia pe propria răspundere privind existenţa unor eventuale întreruperi în activitate;
• un CV;
• carnetul de muncă sau alte acte doveditoare ale vechimii în specialitate (copie certificată).

Concursurile sunt împărţite în două etape

În ceea ce privește examinarea candidaților, trebuie menționat faptul că aceasta are loc în două etape: o testare de tip grilă și un interviu.

Testul-grilă de verificare a cunoștințelor juridice (probă eliminatorie) constă în răspunderea la un număr total de 100 de întrebări din patru discipline (drept civil, drept procesual civil, drept penal și drept procesual penal), fiecare disciplină având alocate câte 25 de întrebări. Lucrările se notează cu „Admis” sau „Respins”, în funcţie de punctajul obţinut de candidat. Mai exact, sunt declaraţi admişi doar acei candidaţi care obţin minimum 70 de puncte, echivalentul notei 7.

„Timpul necesar pentru formularea răspunsurilor la întrebările din testul-grilă de verificare a cunoştinţelor juridice este cel stabilit de comisia de elaborare a subiectelor pentru această probă şi nu poate depăşi 4 ore, socotite din momentul în care s-a încheiat distribuirea testelor către toţi candidaţii”, se prevede în ambele regulamente de concurs citate.

În schimb, cel de-al doilea test-grilă se bazează pe verificarea raționamentului logic al candidaților. Acesta conţine 100 de întrebări cu răspunsuri punctate, însă sunt incluse şi 20 de întrebări cu răspunsuri nepunctate (pentru pretestarea în condiţii de concurs). La a doua probă participă doar candidaţii admişi în urma primei probe şi punctajul minim de promovare este de 30 (pentru întrebările cu răspunsuri punctate).

Cea de-a doua etapă, la care au dreptul să participe doar cei declarați admiși la proba scrisă, este interviul. În cadrul interviului, notarea se face pe baza unei grile de evaluare elaborată de comisia de examinare, cu note de la unu la zece, cu două zecimale. La această probă, sunt declarați admiși doar candidații care obțin cel puțin nota șapte. Potrivit regulamentului citat, interviul trebuie să fie înregistrat audio și constă în:

• elaborarea în scris a unei analize cu privire la subiectul extras de către candidat și susținerea orală a acestuia;
• analiza orală a unei spețe cu elemente de etică specifice profesiei.

În fine, nota concursului este egală cu suma notelor obținute în cele două etape, care este calculată în raport cu următoarea pondere: 75% - nota de la prima etapă și 25% - nota de la etapa a doua. Clasificarea candidaților se face în ordinea descrescătoare a notelor.

În ceea ce privește afișarea rezultatelor finale, acestea trebuie să fie făcute publice simultan pe site-urile CSM și INM. De asemenea, ele se afișează și la sediile tribunalelor și parchetelor de pe lângă acestea. Candidații nemulțumiți de notele obținute pot depune contestații în termen de trei zile de la afișarea lor. Nota acordată de comisia de soluționare a contestațiilor este definitivă și nu poate fi mai mică decât nota contestată de candidați.

În ce constă verificarea bunei reputații

După afișarea rezultatelor definitive ale concursurilor de admitere, candidații admiși sunt verificați în ceea ce privește buna lor reputație și sunt programați la vizita medicală și la testarea psihologică.

Pentru a le fi analizată buna reputație, candidații trebuie să depună un dosar cu următoarele documente:

• un CV care să cuprindă datele de identificare, datele de stare civilă, datele cu privire la studiile absolvite şi locurile de muncă anterioare;
• caracterizarea de la ultimul loc de muncă sau, după caz, caracterizarea de la unitatea de învăţământ absolvită, pentru candidaţii care nu au fost anterior încadraţi în muncă, care să cuprindă inclusiv menţiuni privind existenţa ori inexistenţa unor eventuale sancţiuni disciplinare sau administrative;
• adeverinţe eliberate de primării şi/sau, după caz, de administraţiile financiare de la domiciliile avute în ultimii 3 ani anterior datei susţinerii primei probe din cadrul primei etape a concursului, din care să rezulte, dacă este cazul, natura şi tipul contravenţiilor comise şi sancţiunile contravenţionale aplicate în această perioadă;
• declaraţia pe propria răspundere privind precizarea domiciliului avut în ultimii 3 ani anterior datei susţinerii primei probe din cadrul primei etape a concursului;
• orice alte înscrisuri pe care le consideră relevante pentru verificarea îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii.

De asemenea, Comisia de admitere a concursului are dreptul să solicite date și de la Inspectoratul General al Poliției Române, iar în cazul în care candidații au mai îndeplinit anterior funcția de judecător sau procuror, sunt supuse verificării și datele cuprinse în dosarul profesional al acestora. Pentru stabilirea condiţiei bunei reputaţii sunt analizate:

• faptele pentru care candidaţilor li s-au aplicat sancţiuni contravenţionale, amenzi administrative;
• faptele pentru care, deşi s-a dispus achitarea, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală a candidaţilor;
• faptele cu privire la care s-a dispus clasarea sau achitarea candidaţilor;
• faptele pentru care candidaţilor li s-au aplicat sancţiuni de drept penal ori pentru care s-au pronunţat soluţii de renunţare la urmărirea penală sau la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei;
• faptele pentru care candidaţilor li s-au aplicat sancţiuni disciplinare în alte profesii în ultimii 3 ani anterior datei susţinerii primei probe din cadrul primei etape a concursului;
• faptele pentru care candidaţii au fost eliminaţi din concursurile de admitere organizate de CSM în ultimii 5 ani anterior datei susţinerii primei probe din cadrul primei etape a concursului.

Totodată, la verificarea condiţiei bunei reputaţii sunt avute în vedere tipul şi împrejurările de săvârşire a faptei, forma de vinovăţie, tipul de sancţiune aplicată sau tipul soluţiei dispuse faţă de candidat, conduita adoptată în timpul cercetării disciplinare sau al procesului judiciar, impactul asupra opiniei publice generat de fapta persoanei în cauză, precum şi perioada de timp care a trecut de la aplicarea sancţiunii disciplinare, contravenţionale, administrative sau de la rămânerea definitivă a soluţiei de condamnare, de renunţare la urmărire penală sau la aplicarea pedepsei. Ca urmare a acestei verificări, cei care nu se bucură de o bună reputație, precum și cei care nu sunt apți din punct de vedere medical sau psihologic sunt declarați respinși.

În ceea ce privește testarea psihologică, aceasta constă într-un test scris și un interviu în fața unui psiholog desemnat de CSM, iar rezultatele sunt trecute într-un raport, care cuprinde profilul psihologic al fiecărui candidat și calificatul obținut (admis / respins).

Candidații declarați admiși, deveniți cursanți INM, obțin astfel calitatea de auditori de justiție. În următorii doi ani, ei trebuie să urmeze cursuri de formare profesională. Menționăm că, după primul an, ei au dreptul să aleagă, în ordinea mediilor și în raport cu numărul posturilor, pentru funcția de procuror. Pe întreaga durată a cursurilor, auditorii de justiție efectuează stagii de practică în cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor și asistă la ședințele de judecată și la activitatea de urmărire penală.

Notă: Auditorii de justiție primesc o bursă care are caracterul unei indemnizații lunare corespunzătoare funcției de judecător stagiar și procuror stagiar.

După doi ani de pregătire, auditorii de justiție dau un examen

Încheierea celor doi ani de cursuri în cadrul INM se termină cu susținerea unui examen de absolvire, care constă în probe teoretice și practice, prin care este verificat în ce măsură auditorii de justiție și-au însușit cunoștințele necesare exercitării funcției de judecător sau de procuror.

Examenul de absolvire constă în trei probe scrise, la disciplinele „Drept civil și drept procesual civil”, „Drept penal și drept procesual penal” și „Organizare judiciară”. Concret, examinarea constă în redactarea de acte procedurale pe baza unor dosare selectate de comisiile de elaborare a subiectelor pentru primele două discipline, respectiv soluționarea de spețe la disciplina „Organizare judiciară”. (Puteți găsi informații despre examenul de absolvire INM 2016 în acest articol.)

Probele teoretice și practice ale examenului de absolvire conțin subiecte diferite pentru judecători și procurori. Pentru a absolvi INM, candidații trebuie să obțină media generală de minimum șapte și cel puțin nota cinci la fiecare dintre materiile de examen. În cazul în care un auditor de justiție nu promovează examenul de absolvire al INM în prima sesiune, acesta are dreptul să participe la următoarea sesiune.

După promovarea examenului de absolvire și verificarea bunei lor reputații, INM îi numește pe absolvenții săi în funcțiile de judecători sau procurori stagiari, după caz. De remarcat faptul că, dacă nu poate fi asigurat numărul dorit de posturi de judecători sau procurori stagiari, corespunzător numărului de posturi pentru care au formulat opţiuni, auditorii de justiţie sunt numiţi în altă funcţie decât cea pentru care au optat după primul an de cursuri în cadrul INM. Potrivit legii, absolvenții INM sunt obligați să îndeplinească timp de șase ani funcția de judecător sau de procuror.

Legea nr. 303/2004 prevede că procurorii stagiari sunt numiţi în funcţie de către CSM, pe baza mediei generale, obţinută prin însumarea mediilor de la sfârşitul fiecărui an de studiu şi de la examenul de absolvire a INM. 

În ceea ce privește activitatea unui procuror stagiar, legea menționează că aceștia au dreptul să efectueze şi să semneze acte procedurale, sub coordonarea unui procuror care se bucură de stabilitate, şi să pună concluzii în instanţă.

Examenul de capacitate are loc la finalul stagiaturii

Judecătorii stagiari şi procurorii stagiari sunt numiţi în funcţie de CSM pe baza mediei generale (media aritmetică a rezultatelor finale ale celor doi ani de studiu şi ale examenului de absolvire a INM), se arată în Regulamentul privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari şi al procurorilor stagiari.

Conform normelor legale în vigoare, după încheierea perioadei de stagiu, procurorii stagiari sunt obligaţi să se prezinte la examenul de capacitate, care se organizează anual de CSM, prin intermediul INM, și care constă în verificarea cunoștințelor teoretice și practice prin probe scrise și orale. Data, locul şi modul de desfăşurare a examenului de capacitate se publică în Monitorul Oficial, Partea a III-a, precum şi pe site-ul CSM și pe cel al INM și se comunică instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, cu cel puţin 90 de zile înainte de data stabilită pentru examenul de capacitate.

Cererile de înscriere la examenul de capacitate, însoţite de referatele de evaluare şi de celelalte acte necesare, potrivit Regulamentului privind examenul de capacitate al judecătorilor stagiari şi al procurorilor stagiari, se depun la CSM în termen de 60 de zile de la publicarea datei examenului. Concret, la cererea-tip de înscriere se anexează:

• diploma de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, în copie;
• referatele de evaluare şi avizul consultativ al preşedintelui curţii de apel sau, după caz, al procurorului general al parchetului de pe lângă aceasta;
• fişa de stagiu, în original.

Potrivit regulamentului citat, examenul de capacitate constă în susținerea unor probe scrise și a unei probe orale. În ceea ce privește probele scrise, acestea constau în lucrări cu subiecte distincte pentru judecători şi procurori, inclusiv soluţionarea unor speţe şi redactarea de lucrări cu caracter practic, în funcţie de specificul activităţii candidaţilor. Probele scrise de la examenul de capacitate se susţin pe parcursul a două zile, la următoarele materii:

• drept civil;
• drept procesual civil;
• drept penal;
• drept procesual penal.

În schimb, probele orale se susţin la următoarele materii: fundamentele constituţionale ale statului de drept, instituţiile de bază (din: dreptul civil, dreptul procesual civil, dreptul penal, dreptul procesual penal), organizarea judiciară şi Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, iar examinarea se face pe bază de bilete, se arată în regulamentul de examen. Pe durata desfăşurării probelor scrise şi orale, candidații au voie să consulte legislaţia indicată în tematica de concurs, cu excepţia celei comentate şi adnotate.

Media generală a examenului de capacitate reprezintă media aritmetică a notelor obţinute la probele scrise şi orale. Pentru a fi declarat admis la examen, candidatul trebuie să obţină cel puţin media generală șapte şi cel puţin nota cinci la fiecare probă scrisă şi orală. Candidaţii declaraţi admişi la examenul de capacitate au dreptul, în ordinea mediilor, să-şi aleagă posturile, în termen de 15 zile libere de la publicarea acestora în Monitorul Oficial. În acest sens, candidaţii vor fi convocaţi de către CSM în vederea repartizării pe post.

Candidatul care nu şi-a exercitat dreptul de alegere a postului în termenul prevăzut de lege primește, sub formă de propunere, din oficiu, un post, iar refuzul de a-l accepta este considerat demisie.

Important! Legislația în vigoare stabilește că atât judecătorii, cât şi procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiţi de preşedintele României, la propunerea CSM. Aceste propuneri se fac în cel mult 30 de zile de la data validării examenului de capacitate. Preşedintele poate refuza o singură dată numirea judecătorilor şi procurorilor, iar refuzul motivat trebuie să fie comunicat imediat CSM. În perioada dintre data validării examenului de capacitate şi data intrării în vigoare a actului de numire de către Preşedinte, judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate primesc salariul corespunzător funcţiei imediat superioare celei de judecător sau procuror stagiar.

CSM validează rezultatele concursului de admitere în magistratură

Revenind la cea de-a doua modalitate de a ajunge procuror, candidaţii la concursul de admitere în magistratură clasificaţi în ordinea descrescătoare a notelor obţinute la concurs trebuie să formuleze, în această ordine, o opţiune pentru unul dintre posturile scoase la concurs. 

Dacă unul dintre candidaţi este respins din cauză că a fost declarat inapt pentru exercitarea funcţiei din punct de vedere medical ori psihologic, pentru că nu se bucură de o bună reputaţie sau a renunţat la opţiunea formulată, procedura se reia pentru candidaţii admişi care ocupă poziţiile următoare acestui candidat în lista cuprinzând rezultatele definitive ale concursului. Totodată, este important de menționat că, până la data validării concursului, candidaţii îşi pot menţine opţiunea iniţială sau pot formula o nouă opţiune, dar numai pentru postul pentru care optase candidatul respins sau, după ocuparea acestuia, pentru postul rămas astfel neocupat, după caz.

Rezultatele finale ale concursului de admitere în magistratură trebuie să fie validate de către plenul CSM, potrivit regulamentului aflat în vigoare. Apoi, în termen de cel mult 30 de zile de la data validării concursului de admitere în magistratură, CSM propune preşedintelui României numirea în funcţia de procuror a candidaţilor admişi pe posturile pentru care au optat.

După numirea în funcţia de procuror, candidaţii declaraţi admişi sunt obligaţi să urmeze, pe o perioadă de şase luni, un curs de formare profesională în cadrul INM. Potrivit regulamentului citat, evaluările obţinute la finalul cursului de formare profesională sunt avute în vedere la prima evaluare profesională a procurorilor recrutaţi prin concurs de admitere în magistratură.

Când pot ajunge procurorii într-o situație de incompatibilitate

Funcția de procuror este incompatibilă cu orice alte funcții publice sau private, stabileşte Legea nr. 303/2004, singurele excepții fiind reprezentate de funcțiile didactice din învățământul superior și de ce cele de instruire din cadrul INM și al Școlii Naționale de Grefieri.

Mai mult, procurorii au obligația să se abțină de la orice activitate care are legătură cu actul de justiție în cazuri care presupun existența unui conflict între interesele lor și interesul public de înfăptuire a justiției sau de apărare a intereselor generale ale societății. Și în acest caz, legea menționează o excepție, și anume cazul în care conflictul de interes este adus la cunoștință, în scris, colegiului de conducere al instanței sau conducătorului parchetului și se consideră că existența acestui conflict de interese nu poate afecta îndeplinerea imparțială a atribuțiilor de serviciu al procurorului în cauză.

De asemenea, este important de amintit și faptul că, potrivit actului normativ citat, fiecare procuror trebuie să dea, în fiecare an, o declarație pe propria răspundere în care să menționeze dacă soțul sau rudele exercită sau desfășoară o activitate juridică sau activități de investigare sau cercetare penală, precum și locul de muncă al acestora.

În altă ordine de idei, procurorii trebuie să declare, pe propria răspundere, apartenența sau neapartenența ca agent colaborator al organelor de securitate, ca poliție politică. Potrivit legii, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este instituția care trebuie să verifice aceste declarații, iar rezultatele se atașează la dosarul profesional. Totodată, actul normativ menționat mai stipulează și faptul că procurorii nu pot fi „lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații”. În acest sens, ei trebuie să completeze, anual, o declarație autentică, pe propria răspundere, din care să reiasă că nu se regăsesc în această situație.

Referitor la interdicţii, pe lângă faptul că nu pot face parte din partide sau formațiuni politice și nici nu pot participa la activități cu caracter politic, procurorilor le este interzis să desfășoare activități comerciale, direct sau prin persoane interpuse, respectiv activități de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură. De asemenea, aceștia nu pot să aibă calitatea de asociat sau de membru în organele de conducere, administrare sau control ale societății civile, societăți comerciale, inclusiv bănci sau alte instituții de credit, societăți de asigurare ori financiare, companii naționale, societăți naționale sau regii autonome, precum nici calitatea de membru al unui grup de interes economic.

Atenție! Procurorii nu au voie să își exprime public opiniile cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.

Notă: Acest articol face parte dintr-o campanie informativă AvocatNet.ro cu privire la accesul în diverse profesii de interes general. Toate articolele din serie pot fi găsite AICI.