Alexandra, voluntară Dăruieşte Viaţă: Când vezi lupta altora pentru viaţă, începi să o apreciezi pe a ta

Anul acesta, s-a decis să le “doneze” acestora ziua ei de naștere: “Eu sunt Alexandra Răureanu și sunt voluntar. Slavă Domnului, am tot ce îmi trebuie ca să trăiesc frumos, așa că ziua mea de naștere o dau cadou copiilor care luptă cu cancerul. Le voi duce celor 110 curajoși, care se tratează în cele două spitale, tort, cadouri, baloane” - a postat Alexandra pe o rețea de socializare, rugându-și prietenii ca anul acesta, în loc de cadouri, să o ajute să facă un bine celor care au atâta nevoie.

Astăzi este ziua ei, zi pe care o va petrece la spital, alături de persoane care îi sunt foarte dragi - copiii internați la secția de oncologie a Institutului Clinic Fundeni!
 
Am rugat-o pe Alexandra să ne scrie, pe scurt, cum a început voluntariatul pentru ea și ce a determinat-o să se implice direct în viața bolnavilor de cancer.
 
“Nu e bine. Nu trăiesc bine. Nu știu cum ar trebui să fie viața asta, nu știu cum ar trebui să te facă să te simți, dar încorsetat și aproape strangulat, sigur nu e bine. Un semn. Uite dacă o să îmi dai un semn, o să îl primesc. Promit să țin ochii și sufletul deschis. Numai dă-mi Tu un semn. Înțelegi ca nu trăiesc bine, nu? Adică știi și Tu. Se vede de la Tine de Sus”.
 
„Romania, te iubesc!” Două fete care gesticulează hotărât, cu pasiune, cu foi în față. Se aude în suflet cu ecou: Cam așa ar trebui să fie, nu crezi? Da. Cred. Deschid laptop-ul și trimit repede un e-mail. Și așa a început totul!
 
"Așa a început viața mea. Sunt tânără. Trăiesc cam de vreo patru ani, de când am devenit voluntar pentru bolnavii de cancer. Trăiesc cam de vreo patru ani, de când le-am cunoscut pe fetele de la Dăruiește Viață și întreaga echipă de voluntari. M-au luat de mână și m-au învățat cum să merg drept, cu răbdare, cum să spun acele cuvinte care să se materializeze în dăruire, cum să privesc cu dragoste în jurul meu și că, indiferent de ce credem noi, nu suntem singuri. La ele am auzit prima data cuvintele: <<pentru alţii>>. Noi ne luptăm pentru alții. Au rămas până în ziua de astăzi oameni trimiși de Dumnezeu atunci când I-am cerut un semn, atunci când mi-am dat seama că trăiam greșit. Sunt oameni care stau drept scut între boală și cei care suferă. Care nu dau înapoi. Despre voluntariatul pentru bolnavii de cancer nu e greu de vorbit. Am înțeles, tot de la oamenii minunați din jurul meu, că atunci când lași totul să treacă, toată frică, toate temerile, toate grijile, rămâne mult loc liber pe care, în sfârșit, poți să îl umpli cu iubire. Și când ai iubire în suflet și o dai și altora, se deschid căi. S-au deschis multe căi de-a lungul celor patru ani. Nici un lucru bun nu a fost imposibil. Am râs împreună, am plâns împreună, ne-a fost greu: însă mereu împreună. În toată perioadă asta am simțit că, dacă va fi să cad, mă vor prinde multe mâini. Siguranța asta m-a purtat mai departe prin vremuri în care simțeam că mă sufoc.
 
Când vezi lupta altora pentru viață, începi să o apreciezi pe a ta. Începi să apreciezi faptul că, pe timp de pace, ai învățat să trăiești. Că nu a fost nevoie de saloane de spital, de perfuzii sau sentințe ca să pricepi ce e important pentru tine și ce contează. Nimic nu mai e greu. Nimic nu mai e imposibil. Numai atunci când dăruiești ești cu adevărat fericit. Când dăruiești din timpul tău altora, când întinzi o mână cuiva care are nevoie disperată de ea, abia atunci începi să traieşti”, a scris Alexandra.

Articol preluat de pe www.daruiesteviata.ro. Puteţi citi aici articolul original.