Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2016 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind actele de stare civilă și actele de identitate ale cetățenilor români a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 488 din 30 iunie și a intrat în vigoare la data publicării. Documentul a adus mai multe modificări -- la Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă -- în ceea ce privește declararea nașterii copiilor.
Astfel, de-acum, declararea nașterii unui copil viu se face în maximum 30 de zile de la data efectivă a nașterii, nu în 15 zile, așa cum era până acum, însă declararea nașterii unui copil mort se face în continuare în doar trei zile. Totodată, dacă un copil născut viu moare în cele 30 de zile amintite (față de 15 zile, cât era până de curând), nașterea trebuie declarată în cel mult 24 de ore de la deces.
”Întocmirea actului de naștere se face de personalul cu atribuții de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul ori, după caz, de către șeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră”, prevede noul act normativ.
Actul de naștere este întocmit în baza actului de identitate al mamei și al declarantului, a certificatului medical constatator al nașterii și, dacă este cazul, a certificatului de căsătorie al părinților. În același timp, este nevoie și de declarația verbală a oricăruia dintre părinți.
Dacă părinții nu pot face, din diferite motive, declarația de naștere, obligația revine ”medicului, persoanelor care au fost de față la naștere, asistentului social sau, după caz, persoanei cu atribuții de asistență socială din unitatea sanitară în care a avut loc nașterea sau oricărei persoane care a luat cunoștință despre nașterea copilului”, potrivit OUG nr. 33/2016. Înainte de modificările aduse de acest act normativ, legea făcea referire la personalul desemnat din unitatea sanitară în care a avut loc nașterea, nu la asistentul social sau persoana din spital cu atribuții de asistență socială.
În situația în care mama n-are actul de identitate, actul de naștere se face în baza celorlalte documente enumerate mai sus. În plus, mai este nevoie de un document cu datele de identificare ale mamei, întocmit de un reprezentant al poliției la cererea unității sanitare în care a avut loc naşterea, și de verificări în registrele de stare civilă sau în Registrul național de evidență a persoanelor.
”Dacă declaraţia priveşte un copil din afara căsătoriei, iar recunoaşterea paternităţii are loc în momentul declarării naşterii, datele privind tatăl copilului se înscriu în rubricile corespunzătoare din cuprinsul actului de naştere ce se întocmeşte”, mai scrie în ordonanța de urgență citată.
Mama poate fi pozată și amprentată
Ordonanța de urgență aplicabilă de la sfârșitul lunii iunie a introdus și unele prevederi noi pentru situația în care nașterea mamei nu este înregistrată în evidențele autorităților. Astfel, întocmirea actului de naștere al copilului se face în baza declarației scrise (a persoanelor despre care am amintit în prima parte a articolului că trebuie să dea o declarație verbală), a unui proces-verbal privind identitatea declarată de mamă, a certificatului medical constatator al nașterii și a actului de identitate al declarantului.
”Întocmirea actului de naștere al copilului, în cazul în care nașterea mamei nu este înregistrată, se face pe baza declarației scrise (...), unui proces-verbal privind identitatea declarată de mamă, semnat de reprezentantul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, de reprezentantul poliției și de cel al unității sanitare, a certificatului medical constatator al nașterii și a actului de identitate al declarantului. În acest caz, numele de familie și prenumele copilului se stabilesc prin dispoziție emisă în termen de 5 zile de la data solicitării de către primarul unității administrativ-teritoriale unde se înregistrează nașterea”, dispune OUG nr. 33/2016.
În situația în care nașterea mamei nu este înregistrată, autoritățile sunt îndreptățite s-o pozeze și s-o amprenteze. Concret, în actul normativ scrie că, „în scopul protejării dreptului la identitate al copilului, identificării mamei neînregistrate și clarificării stării civile a acesteia, precum și pentru eliminarea riscului substituirii de persoane (...), se colectează imaginea facială și imaginea impresiunilor papilare a două degete ale mamei”.
Poza și amprentele sunt folosite doar pentru înregistrarea nașterii mamei, pentru a le compara cu imaginile colectate de la persoana care se prezintă pentru înregistrarea nașterii. Acestea sunt stocate în Sistemul național informatic de evidență a persoanelor, dar sunt șterse automat după emiterea actului de identitate al mamei. ”Odată cu inițierea procedurii (...), serviciul public de asistență socială de la domiciliul declarat al mamei este obligat să efectueze demersurile necesare pentru înregistrarea nașterii și să urmărească obținerea unui act de identitate de către aceasta”, se mai arată în ordonanța amintită.
Acțiunea în instanță, eliminată pentru nașterile declarate după un an
Dacă trec cele 30 de zile de la naștere, termen în care trebuie declarată nașterea copiilor vii, întocmirea actului de naștere se face în baza unei cereri scrise a declarantului, potrivit OUG nr. 33/2016. În acest sens, sunt necesare atât aprobarea primarului localității în care s-a născut copilul, cât și avizul serviciului public comunitar județean de evidență a persoanelor sau al Direcției Generale de Evidență a Persoanelor a Municipiului București.
Într-o asemenea situație, înregistrarea nașterii se face în 90 de zile de la solicitare, iar întocmirea actului de naștere se face în baza declarației verbale, a actului de identitate al mamei și al declarantului, a certificatului medical constatator al nașterii și, dacă este necesar, a certificatului de căsătorie al părinților. Totuși, noile reglementări impun în acest caz și o expertiză medico-legală cu privire la data nașterii, dacă certificatul medical de constatare a nașterii nu există, și a unor verificări suplimentare ce urmează să fie stabilite de Guvern prin hotărâre.
Până la data de 29 iunie, Legea nr. 119/1996 prevedea două situații diferite pentru înregistrarea copiilor după trecerea termenului inițial de 15 zile de la naștere. Concret, dacă declararea nașterii se făcea în cel mult un an, actul de naștere era întocmit cu aprobarea primarului, respectiv a șefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră. Dacă era depășit termenul de un an de la naștere, atunci actul de naștere se întocmea în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Comentarii articol (0)