Contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale (sau, pe scurt, contribuția pentru creanțe salariale) trebuie achitată obligatoriu de către angajatori (excepție fac doar instituțiile publice), așa cum prevede Codul fiscal în momentul de față. Aceasta este a șasea și ultima contribuție socială obligatorie despre care scriem în seria „Dosarul contribuțiilor”.
Cota de contribuție stabilită prin lege este de 0,25%, iar în ceea ce privește baza lunară de calcul, aceasta este reprezentată de suma câștigurilor brute realizate de angajați din salarii (adică, în esență, veniturile din salarii în bani și/sau în natură).
Obligația de a calcula și a declara contribuția pentru creanțe salariale revine angajatorilor, se arată în actul normativ indicat. Concret, pentru raportare se folosește „Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate” (formularul 112), ce se depune fie lunar (până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile), fie trimestrial (până la data de 25 a lunii următoare trimestrului).
Formularul 112 trebuie să ajungă la unitatea fiscală la care angajatorul este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe și contribuții, stabilește Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1045/2012. Declarația se completează cu ajutorul unui program gratuit de asistență, ce poate fi accesat aici, și se transmite electronic, în baza unui certificat calificat.
Referitor la plata efectivă a contribuției pentru creanțe salariale, aceasta se face tot până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează. Conform Ordinului Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 531/2016, plata se face în contul unic 55.02 „Disponibil al bugetelor asigurărilor sociale și fondurilor speciale, în curs de distribuire”.
Important! Nereținerea sau reținerea și neachitarea integrală a contribuțiilor constituie, potrivit Codului de procedură fiscală, contravenție, astfel că poate fi sancționată, în funcție de cuantumul obligațiilor fiscale sustrase de la plată, cu amenzi cuprinse între 1.000 și 27.000 de lei.
Ce datorii salariale se plătesc din contribuție și când
Fondul de garantare există pentru a se putea plăti angajaților datoriile salariale atunci când angajatorii ajung în stare de insolvență, este explicat în Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale.
„Din Fondul de garantare se asigură plata creanțelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă și din contractele colective de muncă încheiate de salariați cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive de deschidere a procedurii insolvenței și față de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare, denumiți în continuare angajatori în stare de insolvență”, prevede legea.
10.269 |
Acesta este numărul total de societăți intrate în insolvență în cursul anului 2015, potrivit datelor Registrului Comerțului, în scădere cu 50,38% față de anul 2014. |
Creanțele salariale sunt reprezentate de drepturile salariale și alte drepturi bănești (stabilite prin contractul individual și/sau colectiv de muncă) datorate și neplătite angajatului. Mai exact, din resursele fondului de garantare se suportă următoarele categorii de creanțe salariale:
- salariile restante - pentru trei luni calendaristice;
- compensațiile bănești restante pe care le datorează angajatorii pentru concediul de odihnă neefectuat de salariați - pentru cel mult un an de muncă;
- plățile compensatorii restante (în cuantumul stabilit în contractul colectiv și/sau individual de muncă), în cazul încetării raporturilor de muncă - pentru trei luni calendaristice;
- compensațiile restante pe care angajatorii trebuie să le achite (în baza contractului colectiv și/sau individual de muncă) în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale - pentru trei luni calendaristice;
- indemnizațiile restante ce trebuie achitate (potrivit legii) pe durata întreruperii temporare a activității - pentru trei luni calendaristice.
Bine de știut este că, din fondul de garantare, fiecare salariat poate să primească cel mult cuantumul a trei salarii medii brute pe economie. „Salariul avut în vedere (...) este salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul Național de Statistică în luna în care s-a deschis procedura insolvenței”, este punctat în Legea nr. 200/2006.
Atenție! Dacă un angajator se redresează și se închide procedura de insolvență, acesta trebuie să restituie, în maximum șase luni, sumele suportate din fondul de garantare. În caz contrar, autoritățile pot începe procedura de executare silită.
Plata poate fi făcută și la cererea salariaților
În principiu, cuantumul creanțelor salariale la care au dreptul angajații se stabilește și apoi se plătește la cererea administratorului sau a lichidatorului angajatorului aflat în insolvență. Totuși, agențiile teritoriale pentru ocuparea forței de muncă pot stabili sumele și le pot achita și la solicitarea salariaților sau a organizațiilor ce le reprezintă interesele.
„Stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților și efectuarea plății acestora se realizează de agențiile teritoriale, la cererea scrisă a administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolvență. Agenția teritorială poate proceda la stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților și la efectuarea plății acestora și în baza cererii formulate de către salariații angajatorului în stare de insolvență sau de organizațiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora”, scrie în Legea nr. 200/2006.
5.058 |
În primele șapte luni din 2016, doar 5.058 de firme au intrat în insolvență, în scădere cu 22,54% față de aceeași perioadă din 2015. |
Indiferent cine depune cererea, aceasta trebuie să fie însoțită de documentele care atestă că împotriva angajatorului s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă pentru deschiderea insolvenței și s-a dispus ridicarea totală sau parțială a dreptului de administrare. Dacă solicitarea este făcută de salariați sau de organizațiile ce-i reprezintă, înainte de transmiterea acesteia la agenția teritorială trebuie notificat în scris administratorul sau lichidatorul angajatorului aflat în insolvență. În plus, o copie a notificării trebuie să ajungă și la agenția teritorială, odată cu depunerea cererii de stabilire a datoriilor salariale.
„În cazul angajatorului transnațional în stare de insolvență, stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților care prestează în mod obișnuit muncă pe teritoriul României și efectuarea plății acestora se realizează de agenția teritorială în a cărei rază își desfășoară activitatea salariații. La stabilirea stării de insolvență se ia în considerare hotărârea pronunțată de autoritatea competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, prin care se deschide procedura sau, după caz, prin care se constată că nu există bunuri în averea debitorului sau că sunt insuficiente pentru a justifica deschiderea procedurii insolvenței și se pronunță radierea acestuia din registrul în care este înmatriculat”, dispune actul normativ.
Dacă, în urma analizării documentelor depuse, agenția teritorială pentru ocuparea forței de muncă află că sunt îndeplinite condițiile legale, aceasta emite dispoziția prin care se stabilește cuantumul creanțelor salariale. Dispoziția, ce constituie titlu de creanță, ajunge apoi la administratorul sau la lichidatorul angajatorului aflat în insolvență.