Cum și în ce situații poți primi ajutor juridic gratuit dacă nu-ți permiți un avocat

Accesul liber la justiție este garantat la nivelul Constituției, însă legiuitorul trebuie să facă ceva mai mult decât să plaseze acest drept pe palierul cel mai înalt al ierarhiei legilor dintr-un stat - el trebuie să construiască pârghiile necesare pentru ca oamenii din statul respectiv să aibă în mod efectiv acces la justiție.

În acest sens, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 stabilește ajutorul public judiciar în materie civilă, care reprezintă forma de asistență acordată de stat celor care "nu-și pot permite un judecător" (expresia se referă la imposibilitatea financiară de a suporta toate costurile legale ale actului de justiție), altfel spus pentru care accesul la un proces echitabil este greu de imaginat din pricina dificultăților financiare ale celui care vrea să-și câștige dreptatea. Cu toate acestea, ajutorul nu poate fi acordat decât în cauzele civile, comerciale, administrative, de muncă și asigurări sociale, sau în alte tipuri de cauze, dar nu și în cele penale.

"Ajutorul public judiciar reprezintă acea formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii", se prevede în primul articol al ordonanței.

Cine poate să-l ceară și în ce condiții?

Potrivit ordonanței, poate solicita acordarea ajutorului public judiciar orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale. Însă actul enumeră mai multe situații în care se poate acorda ajutor, în funcție de prevederile exacte ale unor legi speciale sau de venitul solicitantului.

În primul rând, de ajutor beneficiază persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei - sumele cu titlu de ajutor sunt acordate în întregime de către stat. Însă dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.

Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie.

În fine, ordonanța mai prevede că ajutorul se acordă, independent de starea materială a solicitantului, dacă prin lege specială se prevede dreptul la asistenţă judiciară sau dreptul la asistenţă juridică gratuită, ca măsură de protecţie, în considerarea unor situaţii speciale, precum minoritatea, handicapul, un anumit statut şi altele asemenea.

Important! Ajutorul se poate acorda numai în fața instanțelor judecătorești/autorităților cu atribuții jurisdicționale române.

În ce constă și cum se acordă ajutorul

Potrivit actului normativ în discuție, ajutorul public judiciar poate consta în următoarele:

• plata onorariului pentru asistența, reprezentarea și/sau apărarea acordată de avocat (ales sau numit) în justiție sau pentru prevenirea unui litigiu;
• plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinţarea instanţei sau a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar;
• plata onorariului executorului judecătoresc;
• scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.

Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele acestea, altfel spus, aceeași persoană poate beneficia și de plata onorariului pentru avocat și de plata expertului, precum și de scutiri de la plata taxelor. Totuși, ordonanța prevede și o limitare: cel care beneficiază, separat sau cumulat, în oricare dintre primele trei forme de mai sus, nu poate primi în decursul unui an o sumă mai mare de echivalentul a zece salarii minime brute la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.

Spre exemplu, o persoană care face o cerere de acordare a ajutorului la data de 17 februarie 2017, având în vedere că salariul minim brut va fi de 1.450 de lei de la 1 februarie, nu poate să primească într-un an de zile un ajutor judiciar mai mare de 14.500 de lei pentru acoperirea onorariilor și/sau pentru plata expertului, traducătorului sau interpretului.

Și pentru că tot am adus în discuție cererea de acordare a ajutorului, solicitantul trebuie să știe că aceasta se face la instanța competentă pentru soluționarea cauzei în care se solicită ajutorul; în cazul ajutorului public judiciar solicitat pentru punerea în executare a unei hotărâri, cererea este de competenţa instanţei de executare. Iar cererile făcute în cursul procesului deja în derulare se adresează chiar completului de judecată din cauza respectivă.

Cererea se face în scris și trebuie să cuprindă mențiuni privind obiectul şi natura procesului, identitatea, codul numeric personal, domiciliul şi starea materială a solicitantului şi a familiei sale, ataşându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia şi ale familiei sale, precum şi dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată.

"Cererea va fi însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum şi cuantumul acestui ajutor", mai prevede ordonanța.

Important! Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar este scutită de taxă de timbru.

Când poate instanța să refuze acordarea ajutorului?

Odată ce a primit cererea de acordarea a ajutorului public judiciar, instanța trebuie să se pronunțe asupra acesteia printr-o încheiere motivată. Iar dacă alege să o respingă, cel interesat poate face o cerere de reexaminare, în termen de cinci zile de la data comunicării încheierii, pe care o va analiza, firește, alt complet de judecată.

Ordonanța prevede că ajutorul poate fi refuzat în următoarele situații:

• când este solicitat abuziv;
• când costul său estimat este disproporţionat faţă de valoarea obiectului cauzei;
• când nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se solicită pentru o acţiune care contravine ordinii publice sau celei constituţionale;
• dacă cererea pentru a cărei soluţionare se solicită ajutorul face parte din categoria celor care pot fi supuse medierii sau altor proceduri alternative de soluţionare (dar numai dacă se dovedeşte că solicitantul a refuzat anterior începerii procesului să urmeze o asemenea procedură);
• atunci când solicitantul pretinde despăgubiri pentru atingeri aduse imaginii, onoarei sau reputaţiei sale, în condiţiile în care acesta nu a suferit vreun prejudiciu material;
• în cazul în care cererea decurge din activitatea comercială sau dintr-o activitate independentă desfăşurată de solicitant.

Atenție! Orice persoană interesată va putea sesiza oricând instanţa care a încuviinţat ajutorul public judiciar, prezentând dovezi cu privire la situaţia reală a celui căruia i s-a încuviinţat cererea. Iar dacă se constată că cererea a fost făcută cu rea-credință, prin ascunderea adevărului, instanța va obliga beneficiarul să restituie sumele de care a fost scutit și să plătească o amendă în cuantum de până la cinci ori suma pentru care a obţinut nejustificat scutirea.

Ce se întâmplă în cauzele penale?

Spre deosebire de celelalte tipuri de cauze în justiție, în cazul unui proces penal vorbim de tragerea la răspundere a unei persoane care a săvârșit o infracțiune. Interesul aici este ca responabilul "să plătească" pentru fapta pe care a comis-o, aspect de care va avea grijă în primul rând procurorul care s-a ocupat cu strângerea probelor necesare pentru pedepsirea celui vinovat. Interesul major este deci al statului, pentru că se urmărește restabilirea unei ordini juridice încălcate.

Presupusul făptaș, precum și alți participanți din procesul penal, au dreptul să fie reprezentați de avocat, așa cum prevede Codul de procedură penală, dar acest lucru nu este obligatoriu.

Sunt însă câteva situații când suspectul/inculpatul trebuie obligatoriu să fie asistat de avocat: când este minor, internat într-un centru de detenţie ori într-un centru educativ, când este reţinut sau arestat, chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale, chiar în altă cauză, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de cinci ani.

În aceste cazuri, acordarea unui avocat nu se face cu titul de ajutor public judiciar, iar prevederile normative prevăd nu doar dreptul persoanei de a fi reprezentată, dar și obligația autorităților judiciare de a-i asigura un avocat în cazul în care suspectul/inculpatul nu și-l permite sau nu și-a numit, pur și simplu, unul. În celelalte situații, dacă persoana trasă la răspundere nu are cum să-și permită avocatul, atunci nu va putea face cerere de ajutor judiciar pentru acordarea unuia.