Pensia internațională 2017: Cum obții pensie și pentru perioadele lucrate în alte state

Persoanele care au lucrat în mai multe țări pot beneficia de drepturi de pensie în fiecare dintre ele. Dacă ne referim la statele din Uniunea Europeană, la Elveția, Islanda, Norvegia sau Lichtenstein, atunci stabilirea pensiei pentru perioadele în care au lucrat într-una dintre aceste țări ține cont de regulile stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

Regulile sistemului de stabilire a pensiei din România nu sunt identice cu cele din alte state, iar persoanele care lucrează în mai multe țări ar trebui să se documenteze cu privire la condițiile de acordare a pensiei din statul străin în care muncesc. Spre exemplu, vârsta legală de pensionare diferă de la un stat la altul. Culegerea acestor informații esențiale din fiecare stat, înainte de a merge cu o cerere de stabilire a pensiei la casa de pensii din România, este importantă pentru a nu avea surprize la momentul în care vom primi o pensie mai mică decât ne-am fi așteptat, de exemplu.

Firește, cele mai importante aspecte ce trebuie respectate pentru a putea beneficia de drepturile de pensie din celelalte state este ca munca în alte țări să se fi desfășurat în condiții de legalitate și cineva să ne fi plătit contribuțiile aferente. Altfel, pentru perioadele în care am lucrat fără îndeplinirea condițiilor de legalitate în muncă din țara respectivă, nu putem spera ca ele să fie luate în calcul nici la stagiul minim de cotizare, nici la stabilirea valorii pensiei cerute în România (sau în oricare alt stat).

Apoi, pentru ca anii lucraţi în străinătate să fie luaţi în considerare, solicitanţii trebuie să fi muncit în fiecare stat cel puţin un an, după cum prevede regulamentul. În unele țări, este obligatoriu să fi lucrat o anumită perioadă pentru a dobândi dreptul la pensia corespunzătoare - în România, stagiul minim de cotizare este de 15 ani, potrivit reglementărilor în vigoare. La calculul pensiei însă, casa de pensii trebuie să aplice principiul cumulării perioadelor de cotizare, ceea ce înseamnă că va lua în calcul toate perioadele în care ați lucrat în alte țări, ca și cum ați fi lucrat pe teritoriul României.

Spre exemplu, știind că stagiul de cotizare minim în România este de 15 ani, iar în statul X, de 20 de ani, o persoană care a lucrat zece ani în România și șapte ani în statul X poate să ceară pensie în România chiar dacă aici nu a lucrat decât zece ani, deoarece casa de pensii română este obligată să ia în calcul perioada de cotizare din statul străin - ceea ce duce la depășirea limitei minime de 15 ani.

Notă: De reţinut este că ţara noastră are încheiate acorduri bilaterale pe modelul regulamentelor europene cu Macedonia, Turcia, Coreea de Sud, Moldova, Canada şi Israel. Totodată, România aplică alte acorduri şi convenţii bilaterale de securitate socială cu Maroc, Armenia, Belarus, Ucraina şi Rusia. Așadar, și cei care au lucrat într-una dintre aceste țări pot să obțină o pensie internațională.

De asemenea, trebuie să știm că nu avem la dispoziție soluția "recuperării" contribuțiilor făcute în alte state. Dacă vorbim de unul dintre statele menționate mai sus, perioada pentru care am contribuit la pensii și valoare contribuțiilor vor fi avute în vedere la momentul în care ni se va stabili pensia totală. În orice caz, aceste contribuții din străinătate nu se vor pierde. 

Unde și cum facem cererea în România?

Cererea de pensie va trebui depusă la casa de pensii din țara în care locuim sau din ultima țară în care am lucrat, stabilește regulamentul european ca principiu. Asta înseamnă că nu putem să facem o cerere în oricare dintre țările străine în care am lucrat, după bunul plac. În România, cererea se depune la casa teritorială de pensii de care aparținem cu domiciliul, însoțită de documentele doveditoare.

Apoi, autorităţile române sunt cele care se ocupă de stabilirea pensiei pentru toate perioadele lucrate în celelalte țări. În acest sens, casa de pensii la care am făcut cererea este cea care trebuie să se ocupe de toate calculele, să ceară informațiile necesare cu privire la sistemele de pensii din țările respective etc. Noi, ca solicitanți, nu trebuie să furnizăm casei de pensii informațiile legate de normele legale aplicabile din străinătate, de pildă, aceasta fiind responsabilitatea celor de la casa de pensii.

Atunci când facem cererea la casa teritorială de pensii, trebuie să ne asigurăm că respectăm cerințele de acordare din țara noastră (adică Legea nr. 263/2010). În România, se pot obține cinci tipuri de pensii: pentru limită de vârstă, anticipată, anticipată parţială, de invaliditate şi de urmaş.

Pentru fiecare dintre aceste tipuri, legea stabilește reguli diferite și trebuie depuse documente diferite, după cum vom vedea în cele ce urmează. În principiu, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru barbaţi şi de 63 de ani pentru femei, iar stagiul minim şi cel complet de cotizare sunt de 15, respectiv 35 de ani, însă atingerea acestora se face prin creşteri graduale, ceea ce face ca unele persoane să poată obține pensia pentru limita de vârstă mai devreme.

Pensia pentru limită de vârstă, cea anticipată şi cea anticipată parţială

• pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate (la care ne-am referit mai sus);
• pensia anticipată poate fi obţinută cu cel mult cinci ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, însă doar de către persoanele cu un stagiu de cotizare cu cel puţin opt ani mai mare decât stagiul complet de cotizare prevăzut de lege;
• pensia anticipată parțială se poate obține cu cel mult cinci ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare, precum şi celor care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la opt ani;
• potrivit informațiilor oferite pe site-ul Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP), la depunerea cererii de pensie pentru limită de vârstă, anticipată sau anticipată parţială, solicitanţii au nevoie de următoarele documente, pe lângă cererea de pensie:
  • formularul de cerere E 202;
  • formularul E 207;
  • o declaraţie pe propria răspundere;
  • o copie după actul de identitate românesc (dacă deţin dublă cetăţenie sau dacă au menţinut cetăţenia română);
  • carnetul de muncă original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate;
  • livretul militar original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate;
  • diploma de studii originală sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate sau adeverinţa din care să rezulte durata normală, perioada studiilor, certificarea absolvirii acestora şi forma de învăţământ;
  • o adeverinţă privind sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă.

Pensia de invaliditate

• se cuvine persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă din cauza accidentelor de muncă, bolilor profesionale, neoplaziilor, schizofreniei, SIDA, bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca, iar asta înseamnă că ele trebuie să fie încadrate în gradul I, II sau III de invaliditate;
• ea se acordă, în principiu, indiferent de stagiul de cotizare realizat;
• pentru obținerea acestei pensii, solicitanții trebuie să depună o cerere însoțită de:
  • formularul de cerere E 204;
  • formularul E 207;
  • documente şi rapoarte medicale pentru a determina gradul de invaliditate;
  • o declaraţie pe propria răspundere;
  • o copie a actului de identitate românesc (dacă solicitanţii deţin dublă cetăţenie sau dacă au menţinut cetăţenia română);
  • carnetul de muncă original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate;
  • livretul militar original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate;
  • diploma de studii originală sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate sau adeverinţa din care să rezulte durata normală, perioada studiilor, certificarea absolvirii acestora şi forma de învăţământ;
  • adeverinţa privind sporurile şi adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv/individual de muncă.

Pensia de urmaș

• se cuvine copiilor şi soţului supravieţuitor, însă doar dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condiţiile legale de pensionare;
• cererea de pensie trebuie însoțită de următoarele documente:
  • formularul de cerere E 203;
  • formularul E 207;
  • declaraţia pe propria răspundere urmaşi;
  • adeverinţa de studii (elev sau student);
  • o copie a actului de identitate românesc (dacă deţin dublă cetăţenie sau dacă au menţinut cetăţenia română);
  • carnetul de muncă original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate al susţinătorului decedat;
  • livretul militar original sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate;
  • diploma de studii originală sau în copie certificată de instituţiile competente din străinătate sau adeverinţa din care să rezulte durata normală, perioada studiilor, certificarea absolvirii acestora şi forma de învăţământ a susţinătorului decedat.

Notă: Cu toate că ați împlinit vârsta legală de pensionare în România, acolo unde ați făcut și cererea de acordare a pensiei, este posibil să nu fi împlinit încă vârsta de pensionare dintr-un alt stat în care ați lucrat. Asta înseamnă, potrivit regulamentului european, că nu veți primi părțile corespunzătoare de pensie din țara respectivă decât de la momentul în care împliniți vârsta legală de pensionare și în acel stat. Acest fapt nu împiedică însă casa de pensii din România să ia în calcul perioada de cotizare din străinătate.

Cum putem primi pensia în străinătate?

Începând cu anul 2008, beneficiarii sistemului public de pensii din România stabiliți in străinătate pot primi pensia pe teritoriul statului de domiciliu, CNPP asigurând plata pensiilor prin Citibank Europe plc., Dublin – sucursala România, potrivit informațiilor oferite pe site-ul Casei.

Procedura de transfer a pensiei în străinătate constă în:

• deschiderea de către solicitant a unui cont la orice bancă de pe teritoriul statului de domiciliu (nu este necesară deschiderea contului la o bancă apartinând Grupului Citi, dar această optiune poate conduce la achitarea unor taxe de transfer bancar mai mici);
• comunicarea detaliilor bancare (adresa completă a beneficiarului, denumirea și adresa băncii beneficiarului, codul SWIFT/BIC al băncii beneficiarului, acolo unde e cazul, precum și numărul de cont internațional bancar) către instituția plătitoare (casa teritorială de pensii in evidența căreia se află dosarul de pensie) prin intermediul declarației de transfer.

Declarația de transfer, împreună cu documentul care confirmă detaliile bancare și cu copia actului de identitate al titularului, se pot depune direct de către titularul pensiei sau prin mandatar cu procură specială în acest sens, la sediul casei teritoriale de pensii în a cărei evidență se află dosarul de pensie. În plus, solicitantul le poate trimite și prin poștă sau prin e-mail.

Notă: Informaţiile de contact ale tuturor caselor teritoriale de pensii pot fi găsite aici.

Cum se calculează pensia?

Potrivit informațiilor oferite pe unul dintre site-urile oficiale ale UE, autoritățile abilitate din fiecare țară în care ați lucrat calculează ce pensie ar trebui să vă plătească ținând cont de toate perioadele în care ați lucrat în orice țară a Uniunii. În acest scop, cumulează perioadele în care ați lucrat în toate aceste state și stabilește pensia teoretică, adică pensia pe care ar trebui să v-o plătească dacă toate contribuțiile ar fi fost vărsate în fondul său de pensii, pe toată durata.

Valoarea rezultată se ajustează apoi pentru a reflecta durata efectivă a perioadelor de cotizare din țara respectivă („prestația pro-rata"). Dacă îndepliniți criteriile de eligibilitate pentru a primi o pensie de stat într-o anumită țară, indiferent de perioadele în care ați cotizat la fondurile de pensii din alte țări, casa de pensie calculează și pensia națională, cunoscută drept „prestație autonomă".

Apoi, autoritatea națională compară prestația pro-rata și prestația autonomă și vă oferă prestația care are valoarea mai mare în țara respectivă.

Pentru a înțelege mai bine mecanismul de calculare a pensiei, autoritățile europene ne oferă și un exemplu de calcul: