Potrivit Codului fiscal în vigoare, veniturile din dobânzi fac parte din categoria mai largă a veniturilor din investiții, alături de alte patru tipuri de venituri. Mai precis, este vorba despre:
- venituri din dividende;
- câştiguri din transferul titlurilor de valoare şi orice alte operaţiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate;
- câştiguri din transferul aurului financiar, definit potrivit legii;
- venituri din lichidarea unei persoane juridice.
Astfel, persoanele fizice care fie economisesc în mod intenționat bani în depozite bancare sau conturi curente care generează dobândă, fie încasează dobânzi în contul unor sume neridicate reprezentând salarii, pensii, alocații obțin venituri din dobânzi, pentru care datorează impozitul pe venituri din investiții.
Aşadar, persoana fizică este cea care datorează impozitul, dar obligația calculării, reținerii, declarării și virării acestui impozit îi revine plătitorului de venit, care este de obicei banca. De altfel, Codul fiscal stabileşte la art. 97 că plata impozitului se face lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare înregistrării în cont, impozitul datorat plătindu-se integral la bugetul de stat.
Totodată, impozitul se calculează şi se reţine de către plătitorii de venituri la momentul înregistrării în contul curent sau în contul de depozit al titularului, respectiv la momentul răscumpărării, în cazul unor instrumente de economisire. În situaţia sumelor primite sub formă de dobândă pentru împrumuturile acordate pe baza contractelor civile, calculul impozitului datorat de către plătitorii de venit se efectuează la momentul plăţii dobânzii.
Concret, cei care au bani în depozite pentru care obțin dobândă sau cei care își încasează salariul, pensia sau alocația într-un cont, dar nu ridică sumele încasate și acumulează dobândă, datorează statului un impozit de 16%.
Totuși, aceste categorii de persoane nu trebuie să depună nicio declarație la Fisc în acest sens, pentru că banca este cea care se ocupă de raportarea și virarea către stat a impozitului datorat pentru veniturile obținute din dobânzi.
Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal stabilesc că sunt considerate venituri din dobânzi, fără a fi limitate, următoarele:
- dobânzi obţinute din obligaţiuni;
- dobânzi obţinute pentru conturile curente, conturi escrow, depozitele la vedere, colaterale şi la termen, inclusiv la certificatele de depozit;
- suma primită sub forma de dobândă pentru împrumuturile acordate;
- dobânzi obţinute din instrumente alternative de investire de tipul structurilor (depozite structurate) în care este legat un instrument derivat cu un depozit;
- alte venituri obţinute din deţinerea de titluri de creanţă.
Cum şi când plăteşti CASS dacă obţii venituri din dobânzi
În cazul persoanelor fizice care realizează venituri din dobânzi, baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate reprezintă totalul veniturilor brute din dobânzi, realizate în cursul anului fiscal precedent, raportat la cele 12 luni ale anului.
De altfel, de la 1 ianuarie 2017, baza de calcul a CASS pentru persoanele care obţin venituri numai din dobânzi a fost plafonată, în premieră, la cinci salarii medii brute. Totuşi, prevederea s-a aplicat doar în prima lună a anului, în condiţiile în care, de la 1 februarie, au intrat în vigoare prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2017, ce a modificat Codul fiscal.
Concret, începând cu veniturile aferente lunii februarie, plafonul echivalent cu cinci salarii medii brute a fost eliminat pentru persoanele care obţin venituri exclusiv din investiţii (inclusiv dobânzi), astfel că acestea datorează contribuţia la tot venitul pe care îl realizează.
Cu alte cuvinte, contribuţia la asigurările sociale de sănătate este datorată doar dacă aceasta nu se plăteşte pentru alte venituri obţinute (venituri din salarii, pensii, şomaj, PFA etc).
Prin urmare, contribuabilii ce realizează venituri din dobânzi nu datorează CASS pentru aceste venituri, atât timp realizează, concomitent, următoarele tipuri de venituri într-un an fiscal:
- salarii;
- pensii;
- activităţi independente;
- asocierea cu o persoană juridică;
- activități agricole, silvicultură și piscicultură;
- indemnizații de șomaj;
- indemnizații pentru creșterea copilului;
- ajutorul social acordat potrivit Legii nr. 416/2001;
- indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă drept urmare a unui accident de muncă sau unei boli profesionale.
Astfel, dacă într-un an fiscal o persoană nu se încadrează într-una dintre categoriile de mai sus, dar în schimb obține venituri din dobânzi, persoana respectivă va datora contribuția de asigurări sociale de sănătate în cotă de 5,5% aplicată în mod normal asupra venitului din dobândă obținut.
În schimb, salariaţii, persoanele fizice autorizate ori pensionarii care realizează venituri din dobânzi sunt scutiţi de CASS pentru acestea. Măsura a fost practic reintrodusă în circuitul fiscal, în condiţiile în care, de la 1 ianuarie 2017, scutirea era eliminată, ceea ce însemna că salariații, pensionarii ori PFA urmau să achite CASS şi pentru dobânzi ori dividende, spre exemplu.
Vă reamintim că, pe lângă cota de 5,5% pentru contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate, există şi cea de 5,2%, datorată de angajator.
De altfel, în cazul în care baza de calcul a veniturilor din dobânzi este sub nivelul valorii salariului de bază minim brut pe ţară (în prezent, acesta are valoarea de 1.450 lei), nu se datorează CASS. Asta în condiţiile în care, până în iunie 2016, când Codul fiscal a fost modificat în acest sens prin Ordonanţa de urgenţă nr. 41/2015, era stabilit că baza de calcul a CASS nu putea fi mai mică decât un salariu de bază minim brut pe ţară, dacă venitul pentru care se calcula contribuţia era singurul realizat.
Cu alte cuvinte, vechea reglementare făcea posibilă situaţia în care o persoană care obținea venituri reduse din dobânzi să ajungă să plătească CASS calculată la un venit anual care îl depășea cu mult pe cel efectiv realizat din dobânzi.
În cazul persoanelor fizice care realizează venituri din investiţii (implicit dobânzi), contribuţia de asigurări sociale de sănătate se stabileşte de organul fiscal competent, prin decizie de impunere anuală, pe baza informaţiilor din declaraţia privind venitul realizat sau din declaraţia privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, precum şi pe baza informaţiilor din evidenţa fiscală, după caz.
Potrivit Codului fiscal, contribuţia se stabileşte în anul următor celui în care au fost realizate veniturile, prin aplicarea cotei individuale de 5,5%. Baza de calcul pentru CASS se evidenţiază lunar, în decizia de impunere.
Notă: Pe lângă persoanele care obţin venituri din dobânzi, există numeroase altele care obţin venituri din dividende. Despre impozitarea acestora, în 2017, găsiţi informaţii aici.
Comentarii articol (20)